ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2015

Decizia nr. 3636/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 33248/G/II/23.07.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 3886 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, dispunându-se anularea raportului de evaluare nr. 33248/G/II/23.07.2013 întocmit de pârâtă.

Împotriva sentinței civile nr. 3886 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că aceasta este nelegală prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ. (2010).

În motivarea cererii de recurs, s-au invocat, în esență, următoarele:

În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că în speță nu sunt întrunite elementele unei stări de incompatibilitate, întrucât reclamantul nu deținea efectiv calitatea de comerciant, activitatea A. PFA fiind întreruptă, începând cu data de 03.07.2012.

Prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii și a interpretat eronat prevederile legale incidente.

Astfel, motivarea deciziei luate, interpretând dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prima instanță a adăugat la lege, apreciind că sunt întrunite condițiile de incompatibilitate numai dacă persoana fizică exercită efectiv o activitate comercială.

Așa cum s-a arătat în fața primei instanțe, interpretarea activității operatorului economic A. PFA nu înlătură starea de incompatibilitate existentă între cele două funcții/calități, întrucât persoana evaluată nu a renunțat la calitatea de comerciant persoană fizică, această calitate continuând să existe și în timpul întreruperii temporare de activități. Întreruperea activității nu este sinonimă cu încetarea activității de comerciant, potrivit legii.

Din interpretarea prevederile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 rezultă cu evidență că întreruperea activității agentului economic A. PFA nu atrage și pierderea calității de comerciant persoană fizică, întreruperea activității nefiind echivalentă cu încetarea activității.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local are obligația de a renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.

Prin urmare, alesul local nu are posibilitatea legală de a se suspenda din funcția incompatibilă cu cea în care a fost ales sau numit, ci are obligația de a renunța, fie înainte de alegere sau numire, fie în termen de 15 zile de la numirea sau alegerea în funcția care atrage incompatibilitatea.

Or, intimatul-reclamant nu a procedat conform prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și nu a renunțat la calitatea de comerciant, ci a solicitat doar suspendarea activității A. PFA.

Astfel, intimatul-reclamant a continuat să dețină calitatea de comerciant și după validarea mandatului de primar, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Prin interpretarea dată dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prima instanță a adăugat la lege, stabilind condiții noi pentru existența stării de incompatibilitate, condiții care nu au fost avute în vedere de legiuitor.

Procedând astfel, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În concluzie, pentru motivele de recurs expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea în totalitate a cererii reclamantului, ca nefondată.

Intimatul-reclamant A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului formulat de recurenta Agenția Națională de Integritate, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr. 3886 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările de care s-a prevalat intimatul-reclamant în combaterea recursului au vizat în special următoarele aspecte:

În mod corect prima instanță a admis contestația reclamantului și a dispus anularea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, reținând că acesta este nelegal, în condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele pentru a se putea reține starea de incompatibilitate prin raportare la elementele reținute de autoritatea pârâtă.

Astfel, din actele prezentate de reclamant Agenției Naționale de Integritate încă din data de 25 iunie 2013 rezultă că, în interiorul termenului legal (imediat după validarea la data de 18.06.2012 a alegerii ca Primar al comunei Mavrodin, jud. Teleorman), activitatea PFA A. a fost suspendată.

Prin rezoluția nr. 502831 din 04 iulie 2012 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului Teleorman s-a dispus înregistrarea mențiunii solicitată de reclamant și suspendarea activității persoanei fizice autorizate de la 03.07.2012 până la 03.07.2015.

După suspendarea activității și ca efect al suspendării a fost emisă de autoritatea fiscală „Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA a PFA A., emisă în data de 01.08.2012 ca urmare a suspendării activității persoanei fizice autorizate”.

Astfel, în interiorul termenului legal ce curge de la momentul validării alegerii reclamantului în funcția de primar, activitatea persoanei fizice autorizate a fost suspendată, acest aspect nefiind contestat nici măcar de către Agenția Națională de Integritate.

Unicul motiv pentru care s-a apreciat că reclamantul se află în stare de incompatibilitate a fost reprezentat de lipsirea de către A.N.I. de efecte a suspendării activității, ce a pornit de la „ignorarea” instituției juridice a suspendării și chiar de la schimbarea înțelesului cuvântului „suspendare”, astfel cum acesta este reglementat chiar de Dicționarul Explicativ al Limbii Române.

Potrivit DEX, prin „a suspenda” se înțelege „a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate; a face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi”.

Dacă s-ar accepta interpretarea „oferită” în mod artificial de către A.N.I. s-ar ajunge la ipoteza în care nu ar mai exista noțiunea „suspendării”, iar, prin analogie cu situația existentă în cauză nu ar mai putea produce efecte suspendarea unui avocat la momentul la care acesta devine consilier juridic, magistrat ori executor judecătoresc.

Având în vedere aceste considerente, intimatul-reclamant a solicitat să se constate că, în realitate, nu se poate reține existența unei situații de incompatibilitate prin deținerea simultană atât a funcției de primar al comunei Mavrodin, jud. Teleorman, cât și a calității de comerciant persoană fizică autorizată în cadrul A. PFA, că se impune respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a soluției de anulare a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate .

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A. a suspus controlului de legalitate, în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. 33248/G/II/23.07.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin acest raport de evaluare s-a constatat că reclamantul, în calitate de primar al comunei Mavrodin, jud. Teleorman, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, începând cu data 18.06.2012, prin deținerea simultană a funcției de primar al comunei Mavrodin (validat în urma alegerilor locale din data de 10.06.2012) și a calității de comerciant persoană fizică în cadrul A. PFA, nerespectând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de „exces de putere” ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive.

Teza susținută de recurentă, deși are ca premisă nerespectarea unor reguli de drept, nu se circumscrie noțiunii de „exces de putere”, întrucât nu vizează principiul constituțional al separației puterilor în stat ori interesul general, ci încălcarea/aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Chestiunea esențială ce se impune a fi lămurită în cauză vizează modalitatea în care prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora „Funcția de primar și viceprimar, primar general și primar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) calitatea de comerciant persoană fizică”.

Susținerile recurentei, în sensul că simpla deținere simultană a funcției de primar și a calității de comerciant persoană fizică ar genera starea de incompatibilitate, nu pot fi primite, întrucât ele nu țin cont de circumstanțele concrete ale cauzei și de rațiunea avută în vedere de legiuitor.

Astfel, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă următoarele aspecte esențiale:

- reclamantul a fost validat în funcția de primar al comunei Mavrodin, jud. Teleorman, la data de 18 iunie 2012, conform încheierii nr. 727/C din 18 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Alexandria;

- în termen de 15 zile de la validarea în funcția de primar, reclamantul a solicitat la Oficiul Registrului Comerțului Teleorman înregistrarea mențiunilor privind suspendarea activității PFA A.;

- prin rezoluția nr. 502831 din 04 iulie 2012 emisă de Oficiul Registrului Comerțului Teleorman s-a dispus înregistrarea mențiunii și suspendarea activității PFA A. de la 03.07.2012 până la 03.07.2015;

- la data 1.08.2012 s-a emis decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA a PFA A., ca urmare a înscrierii în Registrul Comerțului a stării de inactivitate temporară;

- la data de 23.09.2013, în baza rezoluției nr. 5162 din 23.09.2013 emisă de Oficiul Registrului Comerțului Teleorman s-a dispus radierea din registrul comerțului a PFA A.;

- din adresa nr. 54821 din 16 iunie 2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman rezultă că, începând cu data de 16.07.2012 și până în prezent, PFA A. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri realizate din activități independente autorizate.

Față de aceste împrejurări, necontestate de autoritatea pârâtă, Înalta Curte reține că PFA A. nu s-a manifestat ca entitate activă nici în plan juridic și nici în plan economic, neînregistrând venituri din activități economice autorizate.

Norma instituită de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi interpretată doar în litera ei, ci și prin raportare la rațiunea avută în vedere de legiuitor pentru edictarea sa.

Or, finalitatea urmată de legiuitor constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum prevede expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când are loc o exercitare efectivă a calității de comerciant, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale incompatibile cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o astfel de interpretare dă sens reglementării legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.

Or, atât timp cât activitatea PFA A. a fost în mod legal suspendată, iar reclamantul a avut doar formal activitatea de comerciant, fără manifestări economice, juridice ori de altă natură, nu se poate reține existența stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, decât prin aplicarea în abstract a normei legale, fără a ține seama de scopul pentru care aceasta a fost edictată.

În plus, interpretarea recurentei nu poate fi acceptată, întrucât lipsește de orice efecte instituția juridică a suspendării.

În acest context, este pertinentă observația intimatului-reclamant, în sensul că situația dedusă judecății este similară celei în care operează suspendarea exercitării activității de avocat la momentul la care acesta devine magistrat, consilier juridic ori executor judecătoresc, neexistând nicio rațiune care să justifice o abordare diferită.

În concluzie, pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ. (2010), astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 3886 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2015.