ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015 și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 101 din 15.04.2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea privind anularea procesului-verbal 30742/19.08.2015 și suspendarea actului administrativ contestat formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 101 din 15.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a formulat următoarele critici:

I. Instanța nu a analizat motivele de nelegalitate ale actului administrativ, invocate prin acțiunea în anulare formulată, după cum urmează:

a. Actul administrativ este nelegal, fiind fundamentat pe dispoziții legale inexistente, fictive sau ieșite din vigoare la data controlului și a încheierii lui.

Prin procesul-verbal contestat se reține încălcarea de către beneficiar a prevederilor Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011, fără să se observe că acesta a suferit modificări, iar la data controlului prevederile legale invocate care fundamentează juridic toate neregulile reținute de către echipa de control aveau o altă redactare.

Astfel, pentru a justifica existența neregulii arătate la pct. 1 și 2 din enumerare, echipa de control citează art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011 ca având următorul conținut: "În cazul înstrăinării/vânzării/deteriorării stupului, precum și pentru stupii noi și/sau vechi care au sau nu un număr de ordine deja existent, apicultorul este obligat să anunțe în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare și acordarea altor numere de identificare (s.n.)" (citat de 2 ori în procesul-verbal, pag. 2 și 6).

Această reproducere între ghilimele de către organul de control poate reprezenta un fals intelectual, de care de altfel leagă producerea unor efecte juridice grave, o astfel de dispoziție neexistând niciodată în Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011.

Art. 7 din Anexa nr. 2 Procedura de identificare de identificare a stupinelor și stupilor în Sistemul unitar a Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 388 din data de 2 iunie 2011, are în realitate următorul conținut:

"(1) În cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentând formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia

(2) Apicultorul care cumpără familii de albine este obligat să anunțe în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative pentru a primi numere de identificare.

(3) În cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrează același număr de identificare (s.n.)."

Ordinul MADR nr. 119/25.05.2011 a fost modificat prin Ordinul nr. 583 din 2 iulie 2013 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, publicat în Monitorul oficial nr. 405 din data de 5 iulie 2013, însă chiar și fără această modificare, nu pot fi identificate, în diferitele forme în timp ale actului legislativ, redactarea prevederii legale invocate drept temei juridic de către echipa de control potrivit cu care în cazul deteriorării stupului apicultorul ar avea obligația să solicite acordarea unui nou număr de identificare. Această redactare a art. 7 fiind plăsmuită în cuprinsul procesului-verbal de control, toate efectele juridice trase de echipa de control fiind astfel nule absolut.

Dimpotrivă, actul normativ aplicabil și citat de organul de control conține în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Anexa nr. 2 o prevedere exact contrară celei plăsmuite de echipa de control, stabilindu-se fără echivoc că în situația deteriorării stupului apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup și păstrând același număr de identificare".

b. Actul administrativ este nelegal, fiind dat cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Echipa de control, pentru a reține și justifica existența neregulilor, a aplicat în mod vădit eronat legislația privind identificarea stupinelor și stupilor, respectiv Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 119/2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, publicat în Monitorul oficial nr. 405 din data de 5 iulie 2013.

Astfel, în procesul-verbal contestat se reține ca fiind încălcate prevederile legale referitoare la crotalierea stupilor în următoarele două situații:

- Existența unor plăcuțe de identificare "noi, refăcute".

- Existența unor plăcuțe de identificare "prezentând urme de refolosire", în sensul că "sunt montate pe lăzi de stupi diferite".

Or, potrivit formei în vigoare la data controlului a Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 119/2011 atât refacerea plăcuțelor cât și refolosirea lor, ori reaplicarea pe stupi după căderea datorită manipulării sau chiar utilizarea acestora pe alți stupi sunt operațiuni normale de exploatare a seriei de numere de identificare alocate apicultorului, permise de lege.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Anexa nr. 2 "În cazul pierderii/deteriorării plăcuței de identificare a stupului, apicultorul își confecționează sau solicită reprezentantului formei asociative confecționarea unei noi plăcuțe de identificare care să conțină aceleași date ca plăcuța inițială". Important, potrivit acestor reglementări, este să se respecte secvența de numere alocate de către forma asociativă, precum și datele unice înscrise pe fiecare plăcuță. Plăcuțele deteriorate pot fi însă înlocuite cu altele conținând aceleași date și în mod similar nu își pierd valabilitatea în situația în care sunt reaplicate în urma dezlipirii lor accidentale. Mai mult, întrucât potrivit art. 5 alin. (5) numărul unic de ordine acordat aparține familiei de albine, plăcuțele pot fi aplicate și pe alți stupi decât cel pe care a fost aplicat inițial dacă de pildă familia de albine este mutată în alt stup. Potrivit art. 5 lit. f) din Legea apiculturii nr. 383/2013, prin familie de albine se înțelege unitatea biologică alcătuită din albine lucrătoare, matcă, trântori, faguri pentru dezvoltarea și depozitarea hranei, care se află într-un stup. Pentru refacerea familiei, în situația unor pierderi accidentale, se folosește roiul la pachet [art. 5 lit. h)], caz în care numărul de identificare alocat inițial nu se pierde.

Prin raportul de constatare contestat se reține în mod corect că la fața locului au fost identificate doar plăcuțe de identificare din seria acordată de forma asociativă apicultorului A. Î.I., rezultând astfel că nu a fost încălcată în nici un fel legislația privind crotalierea stupilor.

Cerința tehnică înscrisă în dispozițiile art. 2 lit. c) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 119/2011 ca plăcuța de identificare să nu fie "reutilizabilă" se referă la suportul material, care o dată ștanțat cu un număr nu poate fi refolosit ulterior, pentru ștanțarea unui alt număr și crearea astfel a unei alte plăcuțe de identificare. Aceasta întrucât Anexa nr. 1 se referă la datele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească plăcuțele de identificare (să fie confecționată din material rezistent inoxidabil, aibă dimensiuni de 15 cm lungime și 5 cm lățime, vopseaua folosită la imprimare să fie rezistentă la umiditate și la temperaturile extreme ale mediului ambiant ș.a.), în timp ce regulile de utilizare efectivă a plăcuțelor sunt trecute în Anexa nr. 2.

În concluzie, "refacerea" și "refolosirea" plăcuțelor de identificare, reținute de organul de control ca fiind încălcări ale legislației privind crotalierea, sunt operațiuni permise de Ordinul nr. 119/2011 în Anexa nr. 2, anexă necitată de organul de control ca fiind principala bază legală privind utilizarea plăcuțelor.

II. Instanța a interpretat greșit contractul de finanțare dintre părți.

Instanța de fond a dat o interpretare greșită contractului de finanțare dintre părți, sub două aspecte:

a) Consecința juridică a nedeținerii numărul de familii declarate

În contractul de finanțare nu este trecut un număr minim de familii de albine drept condiție pentru acordarea finanțării, iar eventuala nedeținere la momentul controlului a numărului de familii de albine declarate în cererea de finanțare pentru tranșa a II-a din împrumut nu putea duce la constatarea nerespectării acestuia, cu consecința rezilierii.

În al doilea rând, instanța a ignorat probele clare care dovedesc numărul real de familii de albine deținute. Astfel, apicultorul A. Î.I. deținea atât la data controlului cât și în prezent numărul de familii de albine declarat în cererea de finanțare pentru tranșa a II-a.

Potrivit art. 5 lit. ț) din Legea apiculturii nr. 383/2013 carnetul de stupină este documentul elaborat de forma asociativă și aprobat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care conține informații cu privire la mișcarea efectivului, starea de sănătate și întreținere a fiecărei familii de albine, tratamentele efectuate, deplasările în pastoral, precum și alte operațiuni din domeniul apicol. Carnetul de stupină este un document oficial care face deplină dovadă pentru cele înscrise în el, până la înscrierea în fals. Carnetului de stupină nr. 101/20.08.2012 aparținând stupinei A. Î.I., pus la dispoziția organului constatator, conține sub semnătura medicului veterinar B., Cod x, atestarea existenței unui număr de familii de albine clinic sănătoase după cum urmează: 160 de familii la data de 8.08.2013, 210 familii la data de 21.08.2014 și 210 familii la data de 19.06.2015.

Procesul-verbal de constatare întocmit de C. nr. x/20.09.2015, depus ca probă la instanța de fond, atestă în urma unei verificări la fața locului, existența unui număr de 98 de familii de albine înmatriculate în pastoral și a unui număr de 112 familii albine în vatra stupinei

Situația atestată de medicul veterinar corespunde situației de pe teren. Organul de control s-a aflat în eroare, făcând confuzie între numărul de familii de albine și numărul de stupi pe care i-a identificat. Astfel, întreaga constatare consemnată în procesul-verbal se referă la numărul de stupi identificați în pastoral și în vatra stupinei, iar nu la numărul de familii de albine.

Astfel cum rezultă și din planșele fotografice efectuate cu ocazia controlului, un număr de 75 de stupii din pastoral (com. Homocea, jud. Vrancea) sunt prevăzuți cu două urdinișuri și diafragmă despărțitoare, în fiecare astfel de stup fiind doua familii de albine. De asemenea, în vatra stupinei din cei 19 de stupi identificați de organul de control 3 sunt prevăzuți cu cât despărțitor și adăpostesc câte două familii de albine, potrivit tehnologiei apicole.

Astfel fiind, constatarea din procesul-verbal referitoare la nedeținerea unui număr de 210 de familii de albine este greșită, organul constatator inventariind în realitate doar numărul de stupi existenți în pastoral și în vatra stupinei și nefiind interesat de numărul de familii de albine.

b) Obligația de utilizare a sprijinului financiar pentru realizarea investiției, inclusiv cheltuieli de transport.

Potrivit planului de afaceri, anexă a Contractului de finanțare nr. x, recurenta avea obligația de a folosi sprijinul financiar nerambursabil după cum urmează: 30,30% pentru investiții în exploatație (mijloace fixe), iar diferența de 69,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploatației, constând în cheltuielile curente, plata materiilor prime, inclusiv plata transportului în vederea exploatării activității apicole.

Astfel cum se reține și în procesul-verbal contestat, în perioada 2012 - 2014 s-a înregistrat un rulaj de 33.348,15 RON pentru investiții în exploatație, ceea ce reprezintă un procent de 30,85% din valoarea ajutorului primit până în prezent, de 64.849 RON plus 43.233 RON (108.082 RON). .

Instanța a reținut însă în mod eronat că restul sprijinului financiar primit până în prezent nu a fost utilizat potrivit planului de afaceri pentru realizarea investiției, neluând în seamă cheltuielile dovedite ca fiind realizate potrivit planului de afaceri cu transportul necesar exploatării activității apicole.

Potrivit contractului dintre părți, diferența de 69,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploatației putea fi folosită inclusiv pentru realizarea transportului, sens în care s-a făcut dovada achiziției mai multor mijloace de transport, absolut necesare pentru buna realizare a investiției și a planului de afaceri.

Astfel, în mod eronat instanța nu a luat în considerare Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012 privind achiziționarea autovehiculului x cu nr. de identificare x, de către A. pentru suma de 7.200 euro. Camionul achiziționat este folosit exclusiv pentru operațiunile de transport ocazionate de exploatarea stupinei (transportul stupilor, a centrifugii, a celorlalte echipamente necesare activităților de stupărit), încadrându-se astfel în cadrul cheltuielilor de transport și exploatarea activității prevăzute în planul de afaceri aferent contractului de finanțare. De asemenea, instanța nu a luat în considerare achiziția unei dubite marca x și a unei rulote x, achiziționate cu contractele de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 și 9.12.2014, ambele folosite pentru transportul ocazionat de exploatarea afacerii apicole, pentru sumele de 5.000 euro (22.500 RON), respectiv 1.300 euro (5.850 RON).

Astfel fiind, în realitate instanța trebuia să rețină ca fiind cheltuită potrivit planului de afaceri în afara cheltuielilor de investiții suma totală de 84,842,01 RON, ceea ce corespunde unui procent de 78,49% din ajutorul total deja primit în cadrul executării contractului de finanțare.

III. Instanța a reținut în mod greșit că doar 23,05% din finanțare au fost cheltuiți potrivit planului de afaceri.

În mod eronat, instanța a reținut că natura artificială a proiectului ar rezulta din faptul că procentul cheltuielilor ar fi de doar 23,05% din valoarea finanțării, ceea ce ar fi sub limita de 50% prevăzută în adresa Comisiei Europene nr. x din 30.11.2011.

Mai întâi, chiar potrivit constatării organului constatator un procent de 53,90% din valoarea totală a finanțării primite până în prezent a fost utilizată pentru achiziția de bunuri sau produse necesare în activitatea finanțată de AFIR și pentru implementarea planului de afaceri. Suma este compusă din 33.348,15 RON pentru investiții în exploatație (30,85%) și 24.907,67 RON (23,05%) pentru cheltuieli cu realizarea propriu zisă a exploatației.

În al doilea rând, din această cheltuială au fost omise cheltuielile dovedite ca fiind efectuate, în condițiile contractului de finanțare, cu realizarea transportului în activitatea de exploatație a stupinei.

În consecință, instanța trebuia să rețină că valoarea cheltuielilor afectate de nereguli, în sensul legislației speciale, este de cel mult 47% din finanțarea primită, iar nu peste 50%, care ar fi reprezentat un motiv întemeiat pentru dispunerea rezilierii contractului.

În mod similar, instanța trebuia să observe că deși prin chiar procesul-verbal contestat se reține că doar o parte din finanțarea primită nu a fost cheltuită conform contractului de finanțare și planului de afaceri, în mod nelegal la Capitolul 9 valoarea cheltuielilor afectate de nereguli este trecută ca fiind întreaga valoare a contractului.

IV. Hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greșit instanța nu a observat că, sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat este nelegală, încălcând principiul proporționalitații și regulile corecțiilor financiare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, prin procesul-verbal contestat s-a dispus rezilierea contractului de finanțare nr. x încheiat între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și A. Î.I. și recuperarea integrală a sumelor plătite.

Sancțiunea apare ca fiind exagerată față de presupusele nereguli constatate în executarea contractului și total disproporționată.

Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n), orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și a neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în situația în care se constată că există indicatori nerealizați sau numai parțial realizați de rezultat/de output/obiective - în special cei care au fost utilizați în procesul de evaluare care a condus la aprobarea finanțării respectivelor proiecte și pentru care beneficiarii și-au angajat prin contractele/acordurile/ordinele/deciziile de finanțare răspunderea realizării acestora până la plata finală - autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, pe baza procedurilor proprii, aplică principiul proporționalității stabilit la art. 2 alin. (1) lit. n) din ordonanță, respectiv nu autorizează integral sau, după caz, autorizează parțial la plată sumele prevăzute la alin. (1).

Din aceste prevederi legale rezultă obligația organului de control de a individualiza sancțiunea aplicată în raport de gravitatea neregulilor constatate și de a aplica corecții financiare reprezentând partea de finanțare afectată de nereguli, iar nicidecum de a dispune rezilierea contractului de finanțare și recuperarea întregii valori a contractului.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului reclamantei, ca fiind nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:

Instanța de fond a reținut în mod corect că, dovada creării de condiții artificiale rezultă din documentele depuse de însăși beneficiara contractului de finanțare, nefiind contestat de recurentă faptul că ambele societăți își desfășoară activitatea în același segment de piață, fiind identificate legături ce decurg din asociații/administratorii acestor societăți comerciale.

De asemenea, instanța de fond a prezentat motivele pentru care a înțeles să respingă acțiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susținute de aceasta ca și temei al nelegalității actelor administrative atacate, precum și actele depuse la dosarul cauzei atât de instituția pârâtă cât și de beneficiară.

Cu privire la primul motivul de recurs, potrivit căruia "instanța nu a analizat motivele de nelegalitate ale actului administrativ" îl apreciază ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Prin cererea de finanțare nr. x din data de 13.07.2011 depusă de dna. A., solicitanta și-a propus înființarea exploatației agricole în anul 2011 cu scopul de a dezvolta o afacere profitabila adaptata la cerințele economiei de piața, urmărind creșterea dimensiunii exploatației agricole de la 14,504 UDE în anul 0 la 18,654 UDE în anul 3, realizând o creștere de 4,15 UDE.

Mărirea exploatației agricole se realiza prin achiziționarea unui număr de 50 stupi.

Solicitantul urma să realizeze investiții în valoare de 7.575,75 euro pentru dezvoltarea activității apicole a exploatației în suma de 7.575,75 euro reprezentând 30,30% din ajutorul financiar nerambursabil.

Diferența de sumă de 17.140,15 euro, reprezentând 69.70%, trebuia folosită pentru realizarea investiției, achiziționarea de materii prime, materiale consumabile specifice activității - plata utilităților de la sediul exploatației, plata lucrărilor mecanice și manuale prestate de către terți, pază și tratamente medicale, transport etc.

În urma analizării documentelor puse la dispoziție de beneficiară dar și a prevederilor legale și contractuale asumate s-au constatat următoarele:

- Nerespectarea de reclamantă a Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, întrucât plăcuțele de identificare a stupilor nu sunt confecționate dintr-un material corespunzător.

Așadar, s-a constatat refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite, fapt constatat ca urmare a controalelor efectuate de Autoritatea Contractantă;

La momentul realizării controlului s-a constatat că plăcuțele de identificare a stupilor sunt confecționate din hârtie laminată, ce poate fi ușor distrusa sau refăcută și reutilizată.

Potrivit art. 2 din Anexa nr. 1 "Sistemul unitar de identificare a stupinelor și stupilor" din Ordinul nr. 119/2011: "Cerințele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a stupilor plăcuța de identificare a stupilor:

a) să fie confecționată din material rezistent inoxidabil;

b) să se aplice într-un loc în care este ușor vizibilă de la distanță, respectiv pe colțul din dreapta sus a corpului de bază unde se află de regulă cuibul familiei de albine, pe peretele din fața sau din spatele stupului;

c) să nu fie reutilizabilă;

d) să aibă dimensiuni de 15 cm lungime și 5 cm lățime (...)."

Așadar, s-a constatat că plăcuțele de identificare a stupilor sunt confecționate din hârtie laminată, ce poate fi ușor distrusa sau refăcută și reutilizată, fiind încălcate astfel prevederile legale.

Totodată beneficiarul a recurs la refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

Refolosirea plăcuțelor este interzisă întrucât, potrivit art. 2 lit. c) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 119/2011 plăcuța de identificare a stupilor nu sunt reutilizabile.

- Beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pana în prezent, pentru procesul de producție asumat (69,70%) în modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole;

În urma controlului realizat s-a constatat că din procentul de realizare a investiției (achiziționarea de materii prime, materiale consumabile specifice activității - plata utilităților de la sediul exploatației, plata lucrărilor mecanice și manuale prestate de către terți, pază și tratamente medicale, transport) asumat de 69,70% (17.140,15 euro), beneficiarul a realizat în realitate cheltuieli totale în suma de 24.907,67 RON, reprezentând,cheltuieli totale în procent de doar 23,05%, procentul asumat pentru dezvoltarea activități apicole a exploatației în sumă 7.575,75 euro reprezentând 30,30% fiind îndeplinit.

Așadar, s-a identificat un procent de aproximativ 54%, (mai exact 53,90%) din valoarea totală a finanțării primite pentru achiziția de bunuri sau produse necesare în activitatea finanțată de AFIR și pentru implementarea planului de afaceri.

În ceea ce privește planul de afaceri, valoarea sprijinului preconizat era de 25.000 euro din care pentru justificarea cheltuirii a 30,30%, respectiv 7.575,75 euro din sprijin, beneficiarul efectuând diferite achiziții. Diferența de 69,70%, respectiv 17.140,15 euro trebuia folosită pentru modernizarea și dezvoltarea fermei în sensul achiziției de medicamente de întreținere a familiilor de albine, biostimulatori, tratamente medicale, materiale consumabile specifice activității, utilitățile de la sediul exploatației, plata lucrărilor mecanice și manuale prestate de terți, paza și transport.

Rezultă, pe cale de consecință, că beneficiarul, nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pana la data controlului, pentru procesul de producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole;

În acest sens s-a constatat nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri și implicit a declarației pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri sa fie realizate cu respectarea legislației în vigoare" cât și cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole.

- Beneficiarul A. Î.I., nu demonstrează că deține toate familiile de albine declarate, conform planului de afaceri anexat cererii de finanțare.

La data efectuării controlului pe teren, echipa de control a identificat un număr de 94 de stupi de albine productive, cu plăcuțe de identificare.

Conform adeverinței nr. x din 01.07.2011, emisă de Primăria Comunei x se menționează că numiții D. și A., figurează în Registrul Agricol cu 160 familii de albine.

Acestea au fost cumpărate de la E., domiciliat în jud. Galați în baza unui Contract de vânzare cumpărare din data de 09.05.2011, autentificat sub nr. x din 09.05.2011 la Biroul Notarului Public F.

La data controlului pe teren, au fost identificați un număr de 94 de stupi, având montate plăcuțele de identificare și prezentau activitate, după cum urmează:

În pastoral, în pădurea aparținând localității Homocea, jud. Bacău au fost identificați un număr de 75 stupi, la vatra stupinei, în localitatea x, jud. Vrancea au fost identificați un număr de 19 stupi.

Așa cum a reținut în mod întemeiat și instanța de fond, recurenta înțelege să se folosească de documentul nr. 136/20.09.2015, act emis ulterior realizării controlului, și neprezentat echipei de control pe teren, în data de 26.06.2015, când s-a constatat că stupina a fost identificată în pastoral, în localitatea Homocea, jud. Bacău. Cu această ocazie au fost efectuate fotografii ale fiecărui stup și plăcuță de identificare atașată acestora, fiind identificați un număr de 94 de stupi, având montate plăcuțele de identificare ce prezentau activitate, după cum urmează:

În pastoral, în pădurea aparținând localității Homocea, jud. Bacău au fost identificați un număr de 75 stupi, dintre care 43 de stupi aveau plăcuțe noi, refăcute, 8 stupi aveau plăcuțe de identificare prezentând urme de refolosire, iar ceilalți 24 de stupi aveau plăcuțele de identificare prinse în capse, așa cum au fost identificați de echipa de verificare din cadrul O.J.F.I.R. Vrancea la tranșa a doua de plată.

La vatra stupinei, în localitatea x, jud. Vrancea au fost identificați un număr de 19 stupi, dintre care 11 stupi aveau plăcuțe noi, refăcute, 6 stupi aveau plăcuțe de identificare prezentând urme de refolosire, iar ceilalți 2 stupi aveau plăcutele de identificare prinse în capse, așa cum au fost identificați de echipa de verificare din cadrul O.J.F.I.R. Vrancea la transa a doua de plată.

În vederea obținerii celei de a doua tranșe Beneficiarul a prezentat următoarele documente:

- Adeverința nr. x din 25.08.2014, prin care se adeverește că A. Î.I. este deținătoarea unei exploatații agricole cu un nr. de 210 familii albine, este membră a asociației, având atribuite numerele de la 41-002-018043 - 41-002-018252,

- Carnetul de stupină nr. 101 din 20.08.2012, împreună cu fișa familiei de albine de la 1 la 210, în care sunt menționate modificările survenite pe durata sezonului melifer cuprins între ianuarie 2014 - august 2014.

Totuși, la momentul controlului beneficiarul nu s-a regăsit numărul de 213 de familii de albine productive, nefiind prezentat niciun document care să sa justifice existența sau dispariția familiilor de albine (ex: Buletin de analiza emis de A.N.S.V.S.A. unde stupina a fost în pastoral sau un rezultat de laborator în urma unui examen clinic/anatomopatologic).

De asemenea, s-a reținut în mod întemeiat de instanța de fond că la care s-a constatat pierderea familiilor de albine, din oricare cauză, reclamanta avea obligația să anunțe pe reprezentantul formei asociative a cărei calitate de membru o deținea (respectiv Cooperativa x, Sat x, com. x, jud. Vrancea), în termen de maximum 5 zile lucrătoare, în scopul modificării în Registrul de înregistrare a numărului de ordine al stupului care a suferit pierderea.

Prin neanunțarea reprezentantul formei asociative, reclamanta a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 119/2011 care dispune că: "În cazul vânzării sau dispariției familiei de albine, apicultorul anunță în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Așadar, beneficiarul nu numai ca nu a anunțat în termenul legal reprezentantul formei asociative, dar la data controlului, la solicitarea de a prezenta justificarea dispariției familiilor de albine (rezultate de laborator urmare a unui examen clinic/anatomopatologic sau buletin de analiza emis de D.S.V.S.A. Brăila sau Galați unde fusese stupina în pastoral și unde a avut loc presupusul accident (...)), beneficiarul A. Î.I. nu a prezentat niciun document justificativ.

Prin urmare, nu s-au respectat prevederile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor.

Un aspect ce nu este antamat de reclamantă prin acțiunea formulată vizează faptul că, deși la data controlului s-au solicitat documente din care să rezulte mișcarea stupinei de la înființarea exploatației până în prezent, respectiv documente prevăzute de prevăzute de Legea nr. 383/2013 Legea apiculturii:

- Carnetul Stupinei, care nu avea informațiile actualizate, ultima consemnare fiind deplasarea în loc. Nămoloasa, Fișa familiei de albine, cu însemnările la zi, pe care beneficiarul nu le-a putut prezenta.

Totuși pentru anul 2015 beneficiarul nu a prezentat niciun document referitor la deplasarea în pastoral și nu avea nicio mențiune în Carnetul Stupinei deși stupina a fost identificată în pastorală în pădurea loc. Homocea, jud. Vrancea.

- Susținerea recurentei reclamante, potrivit căreia "instanța nu a luat în considerare contractul de vânzare cumpărare din 5.05.2012 privind achiziționarea autovehiculului x" este neîntemeiată, achiziționarea vehiculului prin Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012, în valoare de 7.200 euro, a dubiței marca x și rulota x, achiziționate cu contracte de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 și 9.12.2014, pentru sumele de 5.000 euro și respectiv 1.300 euro, ambele folosite pentru activități apicole, nu au fost prevăzute la achizițiile propuse prin cererea de finanțare.

- Cu privire la critica potrivit căreia "instanța a interpretat greșit contractul de finanțare dintre părți", arată această susținere este nefondată întrucât, obligația de a respecta Planul de afaceri propus de însăși beneficiară, reiese din următoarele:

Potrivit Anexei I - "Prevederi generale" la Contractul de finanțare:

Art. 1 alin. (1) "Obligații generale": "Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de Afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare"

Art. 3 alin. (1) "Obligații": "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate înscrise în Planul de afaceri parte integrantă din Cererea de finanțare".

Invocă art. 8 alin. (6) și (7) din Anexa I la contract care dispune: "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să mențină în funcțiune investiția realizată și să demonstreze utilitatea acesteia.

Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți)".

Potrivit dispozițiilor Ghidului solicitantului Măsurii 112, "dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităților prevăzute în planul de afaceri, se va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanțare: "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri (...)".

Noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.6. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Arată astfel că A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare, indiferent de momentul constatării neregulilor.

În plus, beneficiarul nu a demonstrat că sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, iar sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R. nu au fost demonstrate a fi utilizate exclusiv în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011" făcându-se referire aplicarea principiului proporționalității precizează:

Așa cum a reținut și instanța de fond, principiul proporționalității a fost respectat, raportat la procentul profitului efectiv realizat de beneficiară.

În acest sens sunt prevederile art. 11 alin. (3) "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanțare care dispune: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În raport de situația de fapt avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare măsura declarării ca neeligibilă a finanțării aferente achizițiilor realizate de Beneficiar este justificată. Principiul de baza al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Beneficiarul este responsabil de funcționalitatea investiției în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.

Crearea de condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii unui avantaj nejustificat și obținerii finanțării nerambursabile, reprezintă neregulă în accepțiunea contractului de finanțare, și, în acest caz, beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea AFIR în toate situațiile în care în urma controlului ex-post se descoperă nereguli cu implicații financiare, experții vor face o evaluare a modului în care neregula/neregulile afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menținerii eligibilității proiectului sau componentelor proiectelor, după caz.

Principiul proporționalității presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității, însă în speță neregula constatată afectează întregul proiect asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție.

Așadar, cuantumul debitului stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform prevederilor legale în vigoare dat fiind obligativitatea aplicării de către subscrisa a principiului proporționalității, aplicarea acestui principiu făcându-se prin raportare neregulile constatate care afectează întreg proiectul asumat de beneficiară.

Pe de altă parte, cu privire la aplicarea principiul proporționalității, arată că prin adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, se menționează următoarele aspecte: "În ceea ce privește natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanțare fără elementele afectate de către activitățile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că, în termeni concreți, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depășește 50% din costul total al întregului proiect."

Așadar Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar și într-un procent mai mic în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă.

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar.

Așadar, A.F.I.R. a ținut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proporționalității în stabilirea sancțiunilor administrative, întrucât în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale și contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proporționalității nu poate fi aplicat.

Eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiționat.

În ceea ce privește obligația instituției de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligațiilor contractuale asumate, invocă dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, sens în care "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995, se impune aplicarea de sancțiuni administrative care să implice recuperarea totală așa cum este prevăzută în:

art. 4, alin. (1) "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat"

art. 4, alin. (2) "aplicarea măsurilor menționate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"

art. 4, alin. (3) "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"

art. 5, alin. (1) "abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă, prevăzută de art. 5 din același regulament coroborat cu art. 16 alin. (4) Anexa I Prevederi Generale ("În cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea Autorității Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.") din contractul de finanțare, este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Potrivit art. 16 alin. (3): "În cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului. acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire o notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractanta va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare."

Având în vedere teza finală a acestui articol se observă că în speță s-a înserat un pact comisoriu de gradul IV în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forței sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanța trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

În concluzie, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare.

Prin urmare, procesul-verbal contestat, emis de A.F.I.R. fiind temeinic și legal, neexistând vicii care să conducă la constatarea nulității acestuia, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal,precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 decembrie 2018.

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a supus controlului jurisdicțional exercitat de instanța de contencios administrativ legalitatea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015, emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare nr. x și recuperarea sumelor plătite beneficiarului, în suma de 108.082,00 RON.

Neregula reținută a constat în aceea că beneficiarul finanțării nu a respectat dispozițiile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 cu privire la confecționarea și refolosirea plăcuțelor de identificare a familiilor de albine, nu a realizat planul de afaceri, în contextul în care au fost identificate cu ocazia controlului 94 de stupi de albine și nu 210 de familii declarate de reclamantă și nu a dovedit folosirea sprijinului financiar pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale apicole, fiind justificate în total cheltuieli conforme planului de afaceri reprezentând 53,90% din suma totală primită în baza contractului de finanțare.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei reținând că reclamanta, în vederea obținerii primelor două tranșe ale ajutorului, a prezentat adeverința nr. x/25.08.2014 din care rezulta că deține 210 familii de albine, deși, la data controlului, aceasta deținea doar 94 stupi, și, chiar dacă s-ar accepta că fiecare stup găzduiește câte 2 familii de albine, tot nu dovedesc realizarea planului de afaceri, în condițiile în care nu s-a probat pierderea unor familii de albine.

Cu referire la susținerile prin care se invocă încălcarea principiului proporționalității, prima instanță a reținut că reclamanta a realizat cheltuielile doar într-un procent de 23,05% față de planul de afaceri propus, prin urmare, se poate considera că proiectul său are natură artificială, având în vedere lămuririle aduse prin adresa Comisiei Europene nr. x din data de 30.11.2011, în care se menționează faptul că "În ceea ce privește natura artificială a unui proiect, trebuie, în general să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanțare fără elementele afectate de către activitățile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depășește 50% din costul total al întregului proiect".

În concluzie, reținând incidența dispozițiilor art. 11 (3) din Anexa I la contractul de finanțare, care prevăd posibilitatea autorității contractante de a rezilia contractul, cu consecința restituirii de către beneficiar a sumelor primite, cu dobânzi și penalități, prima instanță a considerat, având în vedere neregulile constatate în executarea contractului, că măsura dispusă de pârâtă este legală și nu încalcă principiul proporționalității.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând legalitatea procesului-verbal nr. x din data de 19.08.2015, prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare nr. x și recuperarea sumelor plătite beneficiarului, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 11 (3) din Anexa I la contractul de finanțare, care prevăd posibilitatea autorității contractante de a rezilia contractul, cu consecința restituirii de către beneficiar a sumelor primite, cu dobânzi și penalități, prima instanță a considerat, având în vedere neregulile constatate în executarea contractului, că măsura dispusă de pârâtă este legală și nu încalcă principiul proporționalității.

Într-o primă critică, subscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct