ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7905/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3933/63/2010, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect apelul declarat de reclamanții G.P. și H.G., împotriva Sentinței civile nr. 1456 din 1 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6360/215/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M.C. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolj a reținut că se impune măsura suspendării judecății cauzei civile având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, întrucât s-a declanșat „in rem” urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals cu privire la înscrisurile depuse la dosar, spre a se face dovada îndeplinirii obligațiilor derivând din contract.

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs - în baza art. 244 1 alin (1) intimata pârâtă din apel M.C., susținând că s-au aplicat greșit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără să existe o dovadă scrisă din care să rezulte că s-a început urmărirea penală împotriva sa, la dosar nefiind depusă rezoluția Parchetului de începere a urmăririi penale. A mai susținut recurenta că măsura suspendării este în contradicție cu soluția de respingere a cererii de înscriere în fals formulată de apelanți și că, în ipoteza existenței unor indicii din care să rezulte că s-ar fi săvârșit o faptă penală, instanța de judecată avea posibilitatea să suspende din oficiu judecata în baza art. 183 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 47 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul, reținând că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri ce denotă că la data de 21 octombrie 2009 în Dosarul nr. 427/P/2008 s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., existând date și indicii că au fost falsificate mai multe documente privind virarea unor sume de bani prin serviciul W.U. Numărul dosarului Parchetului este același cu cel sub care s-a înregistrat sesizarea penală formulată de H.G., privitoare la falsificarea unor înscrisuri depuse de M.C. în acest dosar civil. Textul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cere, pentru a se dispune măsura suspendării, condiția de a se fi început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în civil, fără condiția ca urmărirea penală să fie pornită „in personam”.

Prin urmare, nu era necesar să existe o rezoluție a Parchetului de începere a urmăririi penale împotriva recurentei ca urmare a falsului, fiind suficientă declanșarea urmăririi penale pentru fals în privința unor înscrisuri folosite ca probe în cauză spre a se dovedi îndeplinirea obligației pârâtei de a plăti periodic creditoarei întreținerii sume de bani în urma novației obiective ce a intervenit cu privire la obligația de întreținere. Infracțiunea de fals săvârșită cu privire la ordinele de plată este în strânsă legătură cu cauza civilă, astfel că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei.

Instanța de recurs a mai reținut că nu se constată contradicții în privința soluțiilor adoptate de instanța de apel prin Încheierea de la 21 octombrie 2010, asupra cererilor formulate de părți, iar din cuprinsul încheierii rezultă că nu s-a pus în discuție o cerere de înscriere în fals, ci o cerere de verificare de scripte care s-a respins de către instanță, cu motivarea că această procedură este admisibilă doar în privința înscrisurilor sub semnătură privată în accepțiunea art. 1176 C. civ. - iar înscrisurile în discuție nu au acest caracter. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M.C.M., arătând că prin rezoluția din 10 august 2011 dată în Dosarul nr. 427/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitoarele M.I.

și M.C.M., raportat la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Față de această situație, recurenta arată că nu mai subzistă măsura suspendării judecării cauzei și solicită admiterea cererii și repunerea pe rol a cauzei. Recursul este inadmisibil, în considerarea următoarelor argumente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta M.C.M. împotriva Deciziei nr. 47 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.