ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7905/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 21 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3933/63/2010, s-a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 244 alin (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea

judecării cauzei având ca obiect apelul declarat de reclamanții G.P. și H.G.,

împotriva Sentinței civile nr. 1456 din 1 februarie 2008 pronunțată de

Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6360/215/2007, în contradictoriu cu

intimata-pârâtă M.C.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul Dolj a reținut că se impune măsura suspendării

judecății cauzei civile având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere,

întrucât s-a declanșat „in rem” urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii

de fals cu privire la înscrisurile depuse la dosar, spre a se face dovada

îndeplinirii obligațiilor derivând din contract.

Împotriva încheierii

de suspendare a declarat recurs - în baza art. 244

1

alin (1)

intimata pârâtă din apel M.C., susținând că s-au aplicat greșit prevederile

art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără să existe o dovadă scrisă din

care să rezulte că s-a început urmărirea penală împotriva sa, la dosar nefiind

depusă rezoluția Parchetului de începere a urmăririi penale.

A mai susținut

recurenta că măsura suspendării este în contradicție cu soluția de respingere a

cererii de înscriere în fals formulată de apelanți și că, în ipoteza existenței

unor indicii din care să rezulte că s-ar fi săvârșit o faptă penală, instanța

de judecată avea posibilitatea să suspende din oficiu judecata în baza art. 183

C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 47 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat,

recursul, reținând că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri ce denotă că la

data de 21 octombrie 2009 în Dosarul nr. 427/P/2008 s-a început urmărirea

penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., existând

date și indicii că au fost falsificate mai multe documente privind virarea unor

sume de bani prin serviciul W.U.

Numărul dosarului

Parchetului este același cu cel sub care s-a înregistrat sesizarea penală

formulată de H.G., privitoare la falsificarea unor înscrisuri depuse de M.C. în

acest dosar civil.

Textul art. 244 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. cere, pentru a se dispune măsura suspendării, condiția

de a se fi început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în civil, fără

condiția ca urmărirea penală să fie pornită „in personam”.

Prin urmare, nu era

necesar să existe o rezoluție a Parchetului de începere a urmăririi penale

împotriva recurentei ca urmare a falsului, fiind suficientă declanșarea

urmăririi penale pentru fals în

privința unor înscrisuri folosite ca probe în

cauză spre a se dovedi îndeplinirea obligației pârâtei de a plăti periodic

creditoarei întreținerii sume de bani în urma novației obiective ce a

intervenit cu privire la obligația de întreținere.

Infracțiunea de fals

săvârșită cu privire la ordinele de plată este în strânsă legătură cu cauza

civilă, astfel că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se

dispune suspendarea judecății cauzei.

Instanța de recurs a

mai reținut că nu se constată contradicții în privința soluțiilor adoptate de

instanța de apel prin Încheierea de la 21 octombrie 2010, asupra cererilor

formulate de părți, iar din cuprinsul încheierii rezultă că nu s-a pus în

discuție o cerere de înscriere în fals, ci o cerere de verificare de scripte

care s-a respins de către instanță, cu motivarea că această procedură este

admisibilă doar în privința înscrisurilor sub semnătură privată în accepțiunea

art. 1176 C. civ. - iar înscrisurile în discuție nu au acest caracter.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta M.C.M., arătând că prin rezoluția din 10

august 2011 dată în Dosarul nr. 427/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Craiova a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitoarele M.I. și

M.C.M., raportat la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Față de această

situație, recurenta arată că nu mai subzistă măsura suspendării judecării

cauzei și solicită admiterea cererii și repunerea pe rol a cauzei.

Recursul este inadmisibil,

în considerarea următoarelor argumente:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe

interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4

din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată

este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât

recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta M.C.M. împotriva Deciziei nr. 47 din

18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.