ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, reclamanta SC ”A.” SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Fiscală Brașov pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Dispoziția nr. 131 din 16 octombrie 2008, anularea Raportului de inspecție fiscală din 21 iulie 2008, a Deciziei de impunere nr. 116317 din 21 iulie 2008, suspendarea acestor acte, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința nr. 45/2009 Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Brașov. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu avea competența de a stabili creanțe fiscale izvorâte dintr-un contract de concesiune.

Referitor la impozitul pe clădiri s-a susținut că nu datorează impozit pentru cabina modulară, întrucât aceasta nu este construcție, în sensul art. 250 alin. (2) C. fisc.

Prin Sentința nr. 85/F din 27 mai 2009, Curtea de Apel Brașov a admis în parte acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de SC ”A.” SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală Brașov; a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 131 din 16 octombrie 2008, a Deciziei de impunere nr. 116317 din 21 iulie 2008 și a Raportului privind inspecția fiscală din 21 iulie 2008, cu privire la suma de 1.133 RON, reprezentând impozit pe clădiri, dobânzi, penalități și majorări; a respins ca rămasă fără obiect anularea parțială a Dispoziției nr. 131 din 16 octombrie 2008, a Deciziei de impunere nr. 116317 din 21 iulie 2008 și a Raportului privind inspecția fiscală din 21 iulie 2008, cu privire la suma de 570.226 RON, reprezentând redevență teren concesionat, dobânzi, penalități și majorări; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în timpul soluționării litigiului pârâta a anulat sumele stabilite cu titlu de redevență pentru terenul concesionat, dobânzi, penalități și majorări. Cu referire la suma de 1.133 RON reprezentând impozit pe clădiri s-a apreciat că aceasta a fost stabilită nelegal deoarece cabina modulară nu se încadrează în categoria clădirilor, fiind exceptată de la impunere, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (2) C. fisc. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală Brașov. În motivele de recurs s-a susținut că reclamanta datorează suma de 1.133,00 RON cu titlu de impozit pe clădiri, debit și accesorii pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2007. S-a precizat că la pronunțarea soluției nu s-au analizat prevederile art. 249 pct. 5 din C. fisc., care definește noțiunea de construcție și cele ale pct. 24 alin. (1) din H.G.

nr. 44/2004, potrivit căruia sunt scutite de plata impozitului pe clădiri, construcțiile care nu întrunesc elementele constitutive ale unei clădiri, prevăzute de art. 249 alin. (5) din C. fisc. Recurenta a arătat că impozitul a fost stabilit corect întrucât cabina modulară se încadrează în categoria clădirilor supuse impozitării. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă, reține: Situația de fapt Prin Raportul de inspecție fiscală din 21 iulie 2008 s-a stabilit că reclamanta datorează bugetului local redevență pentru terenul concesionat în cuantum de 570.225 RON și impozit pentru clădiri și accesorii în cuantum de 1.133 RON. Cu privire la redevență, în timpul prezentului litigiu, s-a soluționat cererea de către autoritatea pârâtă.

Impozitul pe clădiri, respectiv suma de 1.133 RON a fost stabilită prin impozitarea unei cabine modulare. Reclamantul a contestat numai suma de 45 RON, din totalul impozitului pe clădiri. Legislația aplicabilă: C. fisc., art. 249 alin. (1) - Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. C. fisc., art. 249 alin. (5) - În înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite.

Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri C. fisc., art. 250 alin. (2) - Nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri. H.G. nr. 44/2004, art. 251 pct. 30, subpct. 6: Normele metodologice (6) - În sensul prezentelor norme metodologice, termenii și noțiunile de mai sus au următoarele înțelesuri: a) acoperiș - partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planșeul este asimilat acoperișului în cazul în care deasupra acestuia nu mai sunt alte încăperi/incinte; c) clădire finalizată - construcție care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții: 1. servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea; 2. are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereți și acoperiș.

Din examinarea legislației aplicabile rezultă că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. fisc., orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazurile în care legea cuprinde o reglementare diferită Potrivit alin. (5) al aceluiași text prin clădire se înțelege orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, obiecte, produse, materiale, instalații și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. În detalierea acestei norme legale, în cadrul H.G.

nr. 44/2004, art. 250 pct. 30, se arată că elementele structurale de bază ale unei clădiri sunt pereții și acoperișul, iar prin acoperiș se înțelege partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire, indiferent de materialul din care este realizat, planșeul fiind asimilat acoperișului, dacă deasupra acestuia nu mai sunt alte încăperi. Așadar, potrivit legislației în vigoare construcția chiar din material plastic, care are pereți și planșeu/acoperiș care protejează clădirea de intemperii este supusă impozitului pe clădiri. Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 250 alin. (2) C. fisc. care reglementează scutirea de plata impozitului pe clădiri a construcțiilor care nu au elemente constitutive ale unei clădiri.

Ori, în speța de față, așa cum s-a explicat mai sus construcția impozitată întrunește cumulativ condițiile legale pentru a fi considerată clădire, respectiv servește la adăpostirea de oameni și are elementele structurale ale unei clădiri - pereți și acoperiș, fără a prezenta relevanță existența unei fundații. Ca urmare, în cauză nu erau întrunite cerințele legii pentru aplicarea scutirii și de altfel, prima instanță nici nu a examinat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 249 alin. (5) și pct. 30 din H.G. nr. 44/2004, deși prin întâmpinare recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 249 alin. (5) C. fisc. În raport de analiza efectuată mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, astfel încât în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se va modifica sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei, cu privire la suma de 45 RON, cât a format obiectul acțiunii, diferența stabilită prin actele de impunere nefiind contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Fiscală Brașov împotriva Sentinței civile nr. 85/F din 27 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea parțială a Dispoziției nr. 131 din 16 octombrie 2008, a Deciziei de impunere nr. 116317 din 21 iulie 2008 și a Raportului de inspecție fiscală din 21 iulie 2008 cu privire la suma de 45 RON, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.