ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4897/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4897/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 10172/62/2011,
reclamanta SC I.U.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun. Brașov -
Direcția Fiscală, a solicitat anularea Dispoziției nr. 26 din 17 februarie 2011
și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 și
a Raportului de inspecție fiscală nr. 473768 din 20 decembrie 2010 prin care a
fost stabilită suplimentar la plată în sarcina reclamantei, suma totală de
535.107 lei din care s-a contestat suma de 535.041 lei reprezentând atât
impozit pe clădiri stabilit în plus cât și impozit pe teren stabilit în minus.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în urma controlului fiscal derulat
la în perioada noiembrie - decembrie 2010, privind perioada 1 ianuarie 2007 -30
septembrie 2010, pentru verificarea bazelor de impunere și a corectitudinii,
legalității și conformității declarațiilor fiscale și a îndeplinirii
obligațiilor pentru impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe mijloacele
de transport auto și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate, s-a
încheiat Raportului de inspecție fiscală fiind omisă emisă decizia de impunere.
Reclamanta
a susținut că a dobândit în proprietate, prin contractul autentificat sub nr. l428
din 7 septembrie 2007, un teren intravilan având destinația de teren pentru
construcții industriale, în suprafață de 46.034 m.p., teren pe care s-a început
edificarea unei construcții în baza Autorizației de Construire nr. l099 din 2
noiembrie 2007 valabilă pe 12 luni și cu o durată de execuție de 36 de luni de
la data începerii efective a lucrărilor.
La
data de 13 mai 2009 s-a încheiat primul proces - verbal de recepție a
lucrărilor prin care s-au recepționat lucrările deja efectuate, în conformitate
cu stadiul fizic al acestora.
Reclamanta
a mai arătat că dintr-o eroare a celor care au redactat procesul-verbal, acesta
a fost în mod greșit intitulat "de recepție la terminarea
lucrărilor", în condițiile în care lucrările nu au fost finalizate la această
data, ci vor fi finalizate la o data mult ulterioară.
Autorizația
de Construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007 a fost modificată prin Autorizația
de Construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010, prin aceea ultimă autorizație
schimbându-se fundamental soluția tehnologică de realizare a construcției fiind
schimbată structura de metal cu o structură din beton și compartimentări anexă
la etaj. In opinia reclamantei, din moment ce în ianuarie 2010 s-a modificat
soluția tehnologică și s-a schimbat compartimentarea interioară a clădirii,
este evident că această construire nu putea fi finalizată la o dată anterioară.
Prin
procesul - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010 s-au recepționat toate lucrările
efectuate până la aceea dată în stadiul fizic în care se aflau, iar procesul - verbal
din 30 august 2010 nr. 2, de recepție la finalizarea lucrărilor, este
documentul care consemnează finalizarea lucrărilor, acesta fiind momentul din
care clădirea a fost gata de dare în folosință.
La
data de 7 septembrie 2010, a fost obținut certificatul de urbanism pentru darea
în folosință a construcției, acesta fiind termenul de la care curge obligația
de declarare a construcției și începe obligația de plată a impozitului.
S-a
mai arătat că abia în luna ianuarie 2010 s-a obținut autorizația de construire
în temeiul căreia a fost modificată soluția constructivă a grinzilor apoi s-au
mai făcut încă două procese-verbale de recepție prin care s-a recepționat
celelalte lucrări efectuate în luna februarie și august 2010.
În
fine, arată reclamanta că, nici reprezentantul organului de control care a fost
prezent la întocmirea procesului - verbal din mai 2009 nu a considerat că
acesta ar fi marcat finalul lucrărilor, întrucât Mun. nu a solicitat depunerea
declarației de impunere.
Pârâta,
prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
formulând ca apărări aceleiași argumente ca cele din dispoziția de respingere a
contestației.
Prin
Sentința civilă nr. 3517/ CA din 12 septembrie 2011, Tribunalul Brașov, a admis
excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.
Investită
cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și
fiscal, prin Sentința nr. 196/ F din 14 octombrie 2011, a admis acțiunea
formulată de reclamanta SC I.U.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun.
Brașov - Direcția Fiscală și, în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 26
din 17 februarie 2011 emisă de pârât și a anulat în parte a Deciziei de
impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 și Raportul de inspecție fiscală nr. 473768
din 20 decembrie 2010 emise de pârât, cu privire la stabilirea impozitului pe
clădiri și a accesoriilor aferente în sumă totală de 535.041 lei și la
stabilirea în minus a impozitului pe teren.
Totodată,
a obligat pârâtul la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
către reclamantă.
Pentru
a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Obligațiile
fiscale verificate au fost impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul
pe mijloacele de transport auto și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și
publicitate.
Reclamanta
contestă doar sumele impuse cu titlu de impozit pe clădiri și teren astfel că
doar constatările inspecției fiscale, sub acest aspect, vor fi analizate.
Pentru
anii 2007
-
2008 nu s-au constatat diferențe de obligații fiscale pentru cele două
categorii de impozite.
Cu
privire la anul 2009, de asemenea, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 mai 2009
nu s-au constatat astfel de diferențe în plus sau în minus.
Referitor
la perioada 1 iunie 2009 - 30 septembrie 2010, defalcată pe cei doi ani, s-au
stabilit diferențe de impozit pe clădiri în plus și de impozit pe teren în
minus, ca urmare a stabilirii dobândirii/construirii unei clădiri începând cu o
dată diferită decât cea declarată de reclamantă.
Astfel,
organele de inspecție fiscală au constatat următoarea stare de fapt
Societatea
reclamantă înregistra în contul 231 "Imobilizări în curs „corporale"
lucrarea "Hală industrială", sediu firma și depozite, din Brașov,
autorizată în baza Autorizației de construire nr. 1099 din 2
frebruarie 2007 (cu valabilitate până la data de 1 noiembrie 2010)
și nr. 40 din 26 ianuarie 2010 (cu valabilitate până la data de 26 ianuarie 2011),
recepționată final în;baza procesului - verbal de recepție la terminarea
lucrărilor din 13 mai 2009. Ulterior în data de 15 februarie 2010, respectiv 30
august 2010 au mai fost încheiate două procese - verbale prin care s-au recepționat
corecțiile lucrărilor neconforme. Conform celor două procese - verbale
încheiate, după data de 13 mai 2009, lucrările autorizate prin autorizația nr. 40
din 26 ianuarie 2010 au fost executate până la data recepției la terminarea
lucrărilor din data de 13 mai 2009.
Din
analiza înscrisurilor anexă la Raport de inspecție fiscală, instanța reține că
prin autorizația de construire din 2 noiembrie 2007 s-a autorizat executarea
lucrărilor de construire hală industrială, sediu firmă, depozite și anexele instalațiilor
aferente, organizare de șantier pe imobilul - teren situat în Brașov, termenul
de valabilitate al autorizației fiind de 12 luni, iar durata de execuție a
lucrărilor de 36 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.
La
data de 13 mai 2009 s-a încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea
lucrărilor, în anexa 1 fiind prezentate datele incomplete ale documentației și
măsuri de luat față de modificările realizate în raport de proiectul avizat.
În
anexa nr. 3 sunt prezentate lucrările care nu respectă prevederile proiectului.
La
data de 26 ianuarie 2010 a fost emisă, la solicitarea reclamantei și a
executantului lucrării, autorizația de construire nr. 40 prin care s-a modificat
Autorizația de Construire nr. 1099/2007 prin schimbare structură din metal cu
structură prefabricate din beton, compartimentări anexă (etaj) și hală
producție, cu durată de execuție de 12 luni.
La
15 februarie 2010 s-a mai încheiat proces - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010
în baza procesului - verbal de recepție nr. 1 din 13 mai 2009 întocmit în urma
recepției la terminarea lucrărilor autorizate prin autorizația nr. 1099/2007 la
care reprezentantul primăriei a solicitat avizarea modificărilor față de
proiectul inițial.
S-a
mai consemnat în procesul verbal că lucrările autorizate prin autorizația nr. 40/26
ianuarie 2010 au fost executate până la data recepției la terminarea lucrărilor
din data de 13 mai 2009.
Arată
instanța, că în cauză sunt într-adevăr aplicabile dispozițiile pct. 62 alin.
(1) lit. a) din textul de lege prezentat anterior, în sensul că data dobândirii
clădirii, pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului
prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de
recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a
lucrărilor.
Textul
de lege trebuie aplicat în ansamblul său, având în vedere și rațiunea
legiuitorului care a definit un prim termen pentru situația existenței unui
corespondent ca data în timp a momentului finalizării efective a lucrării de
construire și cel al întocmirii procesului - verbal de recepție și un termen
limită care nu poate depăși 15 zile de la data terminării efective a
lucrărilor.
Cu
alte cuvinte, legiuitorul a avut în vedere și situația în care finalizarea
efectivă a construcției are loc ulterior întocmirii procesului - verbal de
receptive, o altă interpretare lipsind de sens reglementarea celui de-al doilea
termen.
Arată
instanța, că de la data ultimului proces - verbal de predare, 30 august 2010 și
până la emiterea certificatului de urbanism nu s-a depășit termenul de 15 zile,
astfel că reclamanta a stabilit în mod corect în declarația de impunere pe anul
2009, momentul de la care datorează impozitul pe clădiri.
Această
interpretare a dispozițiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este
susținută și de lit. b) și c) ale aceluiași punct care prevăd situațiile
executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizația de
construire și a clădirilor nefinalizate până la acest termen.
Limita
generală în timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizația de
construire. De astfel, lit. a) și b) conțin sintagma "clădiri executate
integral", iar raportat la lucrările întreprinse ulterior procesului - verbal
din 13 mai 2009 și la faptul că a mai fost emisă o autorizație de construire,
nu se poate reține că la data menționată, clădirea era executată integral.
Doar
după emiterea celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de
urbanism de dare în folosința a clădirii care confirmă finalizarea integrală a
executării clădirii.
Pentru
identitate de rațiune, susține instanța, întrucât impozitul pe teren nu se
datorează de la data dobândirii/construirii clădirii, conform pct. 63 din H.G.nr.
44/2004, nici modul de recalculare a bazei impozabile pentru terenuri stabilită
de organele fiscale pentru perioada 1 iunie -31 decembrie 2009 și 1 ianuarie -30
septembrie 2010 nu este corect, nefiind respectate dispozițiile legale.
Raportat
la disp.art. 254 alin. (1) C. fisc., bazele de impozitare
trebuiau;--calculate în prezenta cauză, urmare a executării integrale a
clădirii, începând cu data de 1 octombrie 2010, astfel cum corect a și
menționat reclamanta în declarația de impunere pe anul 2009.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.L. al Mun. Brașov - Direcția
Fiscală Brașov pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele
de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
invocându-se greșita aplicare a legii în raport de probele administrate
respectiv a dispozițiilor art. 254 din Legea nr. 571/2003 sub aspectul
stabilirii datei de la care reclamanta-intimată avea obligația plății
impozitului pe clădire.
Se
arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că data de 13 februarie 2009
când s-a întocmit procesul -verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1
reprezentând „hală industrială sediu firmă și depozite din Brașov, nu
reprezintă data finalizării construcției și data în raport cu care
reclamanta-intimată datora impozit pe clădiri începând cu data de 1,06.2009
conform art. 254 și următoarele din Legea nr. 571/2003 și H.G. nr. 44/2004.
Recurenta
- pârâtă arată că actele de impunere fiscală sunt legal întocmite, fiind
anulate în mod greșit de instanța de fond, reclamanta-intimată datorând suma
totală de 535.107 lei stabilită prin Decizia de impunere nr. 473772 din 20
decembrie 2010.
Se
arată că în mod greșit prima instanță și-a însușit apărarea
reclamantei-intimate, prin sluția de admitere de acțiuni, în sensul de a
constata că dintr-o eroare materială a celor care au încheiat procesul-verbal
de recepție din data de 13 mai 2009 s-a menționat că la aceea dată au fost
terminate lucrările de construcție.
Recurenta
- pârâtă arată că data de 13 mai 2009 este data legală de finalizare a
construcției conform procesului verbal de recepție neputându-se reține o altă
dată ulterioară, în raport de autorizația de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010
care reprezintă lucrări de reparații și finisări și nu lucrări de construire în
sensul dispozițiilor legale față de care se datorează legal impozit pe clădiri.
Se
arată că prima instanță nu a ținut cont că intimata-pârâtă nu a solicitat
prelungirea autorizației de construire inițială nr. 1099/2007 care avea termen
de valabilitate 12 luni de la data emiterii și o durată de execuție a
lucrărilor de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor, ci aceasta
a fost modificată prin emiterea unei noi autorizații de construire nr. 40 din 26
ianuarie 2010, pentru schimbarea structurii din metal cu structură din beton,
compartimentări anexă (etaj) și hală producție.
Deși
clădirea nu a fost integral finalizată la data de 13 februarie 2009 în
cuprinsul procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009 la lit. e) s-a constatat că
„spațiile recepționate pot funcționa în conformitate cu destinația proiectului
și în consecință în raport de dispozițiile legale data dobândirii imobil situat
în Brașov este 13 mai 2009, reclamanta - intimată dobândind impozit pe clădire
începând cu data de 1 iunie 2009.
Se
solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul
respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate și menținerea în tot a
Deciziei nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 și a actelor de impunere contestate.
Ca
o consecință a admiterii recursului și a respingerii acțiunii se solicită
respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cauză
nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
La
dosar ambele părți au depus concluzii scrise.
Analizând
recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca
nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. aplicarea greșită a legii.
Curtea
pe situația de fapt reținută de prima instanță apreciază că în cauză în mod
corect a fost anulată Dispoziția nr. 26 din 17 februarie 2011 și anulate actele
de impunere privind impozitul pe clădiri și teren calculate în sarcina
reclamantei - intimate pentru perioada1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2010.
Situația
litigioasă care a determinat prezentul litigiu constă în stabilirea datei
dobândirii imobilului situat în Brașov, construit în baza autorizației de
construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007, cu termen de valabilitate 12 luni de
la data emiterii și o durată de execuție a lucrărilor de 36 de luni de la data
începerii efective a lucrărilor.
Recurenta
susține că data dobândiri construcției, în raport de dispozițiile art. 354 și
următoarele din C. fisc. și dispozițiile art. 62 și 63 din H.G. nr. 44/2004,
este data de 13 mai 2009 conform procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009, în
care s-a menționat că acel act s-a întocmit cu ocazia terminării lucrărilor nr.
1 și au fost recepționate construcțiile reprezentând „hală industrială, sediu
firmă și depozite:
Instanța
de fond prin soluția recurată de admitere a acțiunii și a însușit punctul de
vedere al reclamantei-intimate și a apreciat că data dobândirii construcției
este data de 7 septembrie 2010 și nu data de 13 mai 2009, și nu data de 13 mai 2009,
în baza art. 61 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 44/2004. Pe cale de consecință
în raport de data de 7 septembrie 2010 când a fost obținut certificatul de
urbanism pentru darea în folsință a construcției începe obligația de plată a
impozitului pentru imobilul situat în Brașov.
Curtea
analizând recursul declarat apreciază că soluția recurată este legală și
temeinică, în cauză neputându-se reține ca monument al dobândirii construcției
data de 13 mai 2009. Aceasta deoarece data finalizării lucrărilor recepționate
conform procesului verbal nr. 1 din 14 mai 2009 nu corespunde cu data
finalizării construcției în sensul impunerii sale ca o clădire funcțională.
Aceasta
deoarece ulterior datei de 13 mai 2009, în luna ianuarie 2010 a fost eliberată
o nouă autorizație de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010 prin care a fost
modificată nu numai structura construcției ci și modul de compartimentare
interioară a clădirii.
Prin
două procese verbale ulterioare din 15 februarie 2010 și din 30 august 2010
s-au recepționat lucrările efectuate în starea fizică în care se aflau, iar la
data de 7 septembrie 2010 a fost eliberat certificatul de urbanism pentru darea
în folosință a clădirii, acesta fiind termenul de la care curge obligația de
declasare a construcției și se naște obligația de plată a impozitului, cum a
stabilit în mod corect instanța de fond.
Instanța
de fond a apreciat în mod corect că data dobândirii imobilului în sensul
dispozițiilor legale este dată de 7 septembrie 2010, data eliberării
certificatului de urbanism data când poate fi stabilit cu certitudine atât
impozitului clădire cât și impozitul pe teren.
Încheierea
unui proces - verbal de recepție la terminarea lucrării nu echivalează „ope
legis" cu terminarea efectivă a lucrărilor.
De la data ultimului
proces - verbal de predare, 30 august 2010 și până la emiterea certificatului
de urbanism nu s-a depășit termenul de 15 zile, astfel că reclamanta a stabilit
în mod corect în declarația de impunere pe anul 2009, momentul de la care
datorează impozitul pe clădiri.
Această
interpretare a dispozițiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este
susținută și de lit. b) și c) ale aceluiași punct care prevăd situațiile
executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizația de
construire și a clădirilor nefinalizate până la acest termen.
Limita generala în
timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizația de construire. De
astfel, lit. a) și b) conțin sintagma "clădiri executate integral",
iar raportat la
lucrările întreprinse
ulterior procesului-verbal din 13 mai 2009 și la faptul că a mai fost emisă o
autorizație
de construire, nu se poate reține că la data menționată, clădirea era executată
integral.
Doar după emiterea
celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de
urbanism de dare în folosință a clădirii care
confirmă finalizarea integrală a executării clădirii.
Fiind
stabilit greșit impozitul pentru construcție, în mod colectiv și pentru
identitate de reținere s-a apreciat corect de instanța de fond că nu este
datorat corect impozitul pe teren, ambele categorii de impozite fiind legal
datorate începând cu data de 1 octombrie 2010, în raport de data de 7
septembrie 2010 astfel cum a menționat în mod corect reclamanta intimată în
declarația de impunere pe anul 2009.
În
ceea ce privește aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. această normă a
fost aplicată corect prin efectul admiterii acțiunii, recurenta - pârâtă fiind
„parte căzută în pretenții”.
Față
de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința
pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.L. al Mun.Brașov,Direcția fiscală Brașov împotriva
sentinței civile, nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel
Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.