ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4897/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 10172/62/2011, reclamanta SC I.U.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun. Brașov - Direcția Fiscală, a solicitat anularea Dispoziției nr. 26 din 17 februarie 2011 și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 473768 din 20 decembrie 2010 prin care a fost stabilită suplimentar la plată în sarcina reclamantei, suma totală de 535.107 lei din care s-a contestat suma de 535.041 lei reprezentând atât impozit pe clădiri stabilit în plus cât și impozit pe teren stabilit în minus.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în urma controlului fiscal derulat la în perioada noiembrie - decembrie 2010, privind perioada 1 ianuarie 2007 -30 septembrie 2010, pentru verificarea bazelor de impunere și a corectitudinii, legalității și conformității declarațiilor fiscale și a îndeplinirii obligațiilor pentru impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe mijloacele de transport auto și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate, s-a încheiat Raportului de inspecție fiscală fiind omisă emisă decizia de impunere.

Reclamanta a susținut că a dobândit în proprietate, prin contractul autentificat sub nr. l428 din 7 septembrie 2007, un teren intravilan având destinația de teren pentru construcții industriale, în suprafață de 46.034 m.p., teren pe care s-a început edificarea unei construcții în baza Autorizației de Construire nr. l099 din 2 noiembrie 2007 valabilă pe 12 luni și cu o durată de execuție de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor. La data de 13 mai 2009 s-a încheiat primul proces - verbal de recepție a lucrărilor prin care s-au recepționat lucrările deja efectuate, în conformitate cu stadiul fizic al acestora. Reclamanta a mai arătat că dintr-o eroare a celor care au redactat procesul-verbal, acesta a fost în mod greșit intitulat "de recepție la terminarea lucrărilor", în condițiile în care lucrările nu au fost finalizate la această data, ci vor fi finalizate la o data mult ulterioară.

Autorizația de Construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007 a fost modificată prin Autorizația de Construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010, prin aceea ultimă autorizație schimbându-se fundamental soluția tehnologică de realizare a construcției fiind schimbată structura de metal cu o structură din beton și compartimentări anexă la etaj. In opinia reclamantei, din moment ce în ianuarie 2010 s-a modificat soluția tehnologică și s-a schimbat compartimentarea interioară a clădirii, este evident că această construire nu putea fi finalizată la o dată anterioară. Prin procesul - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010 s-au recepționat toate lucrările efectuate până la aceea dată în stadiul fizic în care se aflau, iar procesul - verbal din 30 august 2010 nr. 2, de recepție la finalizarea lucrărilor, este documentul care consemnează finalizarea lucrărilor, acesta fiind momentul din care clădirea a fost gata de dare în folosință.

La data de 7 septembrie 2010, a fost obținut certificatul de urbanism pentru darea în folosință a construcției, acesta fiind termenul de la care curge obligația de declarare a construcției și începe obligația de plată a impozitului. S-a mai arătat că abia în luna ianuarie 2010 s-a obținut autorizația de construire în temeiul căreia a fost modificată soluția constructivă a grinzilor apoi s-au mai făcut încă două procese-verbale de recepție prin care s-a recepționat celelalte lucrări efectuate în luna februarie și august 2010. În fine, arată reclamanta că, nici reprezentantul organului de control care a fost prezent la întocmirea procesului - verbal din mai 2009 nu a considerat că acesta ar fi marcat finalul lucrărilor, întrucât Mun.

nu a solicitat depunerea declarației de impunere. Pârâta, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată formulând ca apărări aceleiași argumente ca cele din dispoziția de respingere a contestației. Prin Sentința civilă nr. 3517/ CA din 12 septembrie 2011, Tribunalul Brașov, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 196/ F din 14 octombrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.U.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun.

Brașov - Direcția Fiscală și, în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 26 din 17 februarie 2011 emisă de pârât și a anulat în parte a Deciziei de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 și Raportul de inspecție fiscală nr. 473768 din 20 decembrie 2010 emise de pârât, cu privire la stabilirea impozitului pe clădiri și a accesoriilor aferente în sumă totală de 535.041 lei și la stabilirea în minus a impozitului pe teren. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: Obligațiile fiscale verificate au fost impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport auto și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate.

Reclamanta contestă doar sumele impuse cu titlu de impozit pe clădiri și teren astfel că doar constatările inspecției fiscale, sub acest aspect, vor fi analizate. Pentru anii 2007 - 2008 nu s-au constatat diferențe de obligații fiscale pentru cele două categorii de impozite. Cu privire la anul 2009, de asemenea, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 mai 2009 nu s-au constatat astfel de diferențe în plus sau în minus. Referitor la perioada 1 iunie 2009 - 30 septembrie 2010, defalcată pe cei doi ani, s-au stabilit diferențe de impozit pe clădiri în plus și de impozit pe teren în minus, ca urmare a stabilirii dobândirii/construirii unei clădiri începând cu o dată diferită decât cea declarată de reclamantă.

Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat următoarea stare de fapt Societatea reclamantă înregistra în contul 231 "Imobilizări în curs „corporale" lucrarea "Hală industrială", sediu firma și depozite, din Brașov, autorizată în baza Autorizației de construire nr. 1099 din 2 frebruarie 2007 (cu valabilitate până la data de 1 noiembrie 2010) și nr. 40 din 26 ianuarie 2010 (cu valabilitate până la data de 26 ianuarie 2011), recepționată final în;baza procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 13 mai 2009. Ulterior în data de 15 februarie 2010, respectiv 30 august 2010 au mai fost încheiate două procese - verbale prin care s-au recepționat corecțiile lucrărilor neconforme.

Conform celor două procese - verbale încheiate, după data de 13 mai 2009, lucrările autorizate prin autorizația nr. 40 din 26 ianuarie 2010 au fost executate până la data recepției la terminarea lucrărilor din data de 13 mai 2009. Din analiza înscrisurilor anexă la Raport de inspecție fiscală, instanța reține că prin autorizația de construire din 2 noiembrie 2007 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire hală industrială, sediu firmă, depozite și anexele instalațiilor aferente, organizare de șantier pe imobilul - teren situat în Brașov, termenul de valabilitate al autorizației fiind de 12 luni, iar durata de execuție a lucrărilor de 36 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.

La data de 13 mai 2009 s-a încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în anexa 1 fiind prezentate datele incomplete ale documentației și măsuri de luat față de modificările realizate în raport de proiectul avizat. În anexa nr. 3 sunt prezentate lucrările care nu respectă prevederile proiectului. La data de 26 ianuarie 2010 a fost emisă, la solicitarea reclamantei și a executantului lucrării, autorizația de construire nr. 40 prin care s-a modificat Autorizația de Construire nr. 1099/2007 prin schimbare structură din metal cu structură prefabricate din beton, compartimentări anexă (etaj) și hală producție, cu durată de execuție de 12 luni.

La 15 februarie 2010 s-a mai încheiat proces - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010 în baza procesului - verbal de recepție nr. 1 din 13 mai 2009 întocmit în urma recepției la terminarea lucrărilor autorizate prin autorizația nr. 1099/2007 la care reprezentantul primăriei a solicitat avizarea modificărilor față de proiectul inițial. S-a mai consemnat în procesul verbal că lucrările autorizate prin autorizația nr. 40/26 ianuarie 2010 au fost executate până la data recepției la terminarea lucrărilor din data de 13 mai 2009. Arată instanța, că în cauză sunt într-adevăr aplicabile dispozițiile pct. 62 alin. (1) lit. a) din textul de lege prezentat anterior, în sensul că data dobândirii clădirii, pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.

Textul de lege trebuie aplicat în ansamblul său, având în vedere și rațiunea legiuitorului care a definit un prim termen pentru situația existenței unui corespondent ca data în timp a momentului finalizării efective a lucrării de construire și cel al întocmirii procesului - verbal de recepție și un termen limită care nu poate depăși 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a avut în vedere și situația în care finalizarea efectivă a construcției are loc ulterior întocmirii procesului - verbal de receptive, o altă interpretare lipsind de sens reglementarea celui de-al doilea termen. Arată instanța, că de la data ultimului proces - verbal de predare, 30 august 2010 și până la emiterea certificatului de urbanism nu s-a depășit termenul de 15 zile, astfel că reclamanta a stabilit în mod corect în declarația de impunere pe anul 2009, momentul de la care datorează impozitul pe clădiri.

Această interpretare a dispozițiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este susținută și de lit. b) și c) ale aceluiași punct care prevăd situațiile executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizația de construire și a clădirilor nefinalizate până la acest termen. Limita generală în timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizația de construire. De astfel, lit. a) și b) conțin sintagma "clădiri executate integral", iar raportat la lucrările întreprinse ulterior procesului - verbal din 13 mai 2009 și la faptul că a mai fost emisă o autorizație de construire, nu se poate reține că la data menționată, clădirea era executată integral. Doar după emiterea celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de urbanism de dare în folosința a clădirii care confirmă finalizarea integrală a executării clădirii.

Pentru identitate de rațiune, susține instanța, întrucât impozitul pe teren nu se datorează de la data dobândirii/construirii clădirii, conform pct. 63 din H.G.nr. 44/2004, nici modul de recalculare a bazei impozabile pentru terenuri stabilită de organele fiscale pentru perioada 1 iunie -31 decembrie 2009 și 1 ianuarie -30 septembrie 2010 nu este corect, nefiind respectate dispozițiile legale. Raportat la disp.art. 254 alin. (1) C. fisc., bazele de impozitare trebuiau;--calculate în prezenta cauză, urmare a executării integrale a clădirii, începând cu data de 1 octombrie 2010, astfel cum corect a și menționat reclamanta în declarația de impunere pe anul 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.L.

al Mun. Brașov - Direcția Fiscală Brașov pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în raport de probele administrate respectiv a dispozițiilor art. 254 din Legea nr. 571/2003 sub aspectul stabilirii datei de la care reclamanta-intimată avea obligația plății impozitului pe clădire. Se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că data de 13 februarie 2009 când s-a întocmit procesul -verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1 reprezentând „hală industrială sediu firmă și depozite din Brașov, nu reprezintă data finalizării construcției și data în raport cu care reclamanta-intimată datora impozit pe clădiri începând cu data de 1,06.2009 conform art. 254 și următoarele din Legea nr. 571/2003 și H.G.

nr. 44/2004. Recurenta - pârâtă arată că actele de impunere fiscală sunt legal întocmite, fiind anulate în mod greșit de instanța de fond, reclamanta-intimată datorând suma totală de 535.107 lei stabilită prin Decizia de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010. Se arată că în mod greșit prima instanță și-a însușit apărarea reclamantei-intimate, prin sluția de admitere de acțiuni, în sensul de a constata că dintr-o eroare materială a celor care au încheiat procesul-verbal de recepție din data de 13 mai 2009 s-a menționat că la aceea dată au fost terminate lucrările de construcție.

Recurenta - pârâtă arată că data de 13 mai 2009 este data legală de finalizare a construcției conform procesului verbal de recepție neputându-se reține o altă dată ulterioară, în raport de autorizația de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010 care reprezintă lucrări de reparații și finisări și nu lucrări de construire în sensul dispozițiilor legale față de care se datorează legal impozit pe clădiri. Se arată că prima instanță nu a ținut cont că intimata-pârâtă nu a solicitat prelungirea autorizației de construire inițială nr. 1099/2007 care avea termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii și o durată de execuție a lucrărilor de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor, ci aceasta a fost modificată prin emiterea unei noi autorizații de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010, pentru schimbarea structurii din metal cu structură din beton, compartimentări anexă (etaj) și hală producție.

Deși clădirea nu a fost integral finalizată la data de 13 februarie 2009 în cuprinsul procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009 la lit. e) s-a constatat că „spațiile recepționate pot funcționa în conformitate cu destinația proiectului și în consecință în raport de dispozițiile legale data dobândirii imobil situat în Brașov este 13 mai 2009, reclamanta - intimată dobândind impozit pe clădire începând cu data de 1 iunie 2009. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate și menținerea în tot a Deciziei nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 și a actelor de impunere contestate. Ca o consecință a admiterii recursului și a respingerii acțiunii se solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. La dosar ambele părți au depus concluzii scrise. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii. Curtea pe situația de fapt reținută de prima instanță apreciază că în cauză în mod corect a fost anulată Dispoziția nr. 26 din 17 februarie 2011 și anulate actele de impunere privind impozitul pe clădiri și teren calculate în sarcina reclamantei - intimate pentru perioada1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2010. Situația litigioasă care a determinat prezentul litigiu constă în stabilirea datei dobândirii imobilului situat în Brașov, construit în baza autorizației de construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007, cu termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii și o durată de execuție a lucrărilor de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor.

Recurenta susține că data dobândiri construcției, în raport de dispozițiile art. 354 și următoarele din C. fisc. și dispozițiile art. 62 și 63 din H.G. nr. 44/2004, este data de 13 mai 2009 conform procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009, în care s-a menționat că acel act s-a întocmit cu ocazia terminării lucrărilor nr. 1 și au fost recepționate construcțiile reprezentând „hală industrială, sediu firmă și depozite: Instanța de fond prin soluția recurată de admitere a acțiunii și a însușit punctul de vedere al reclamantei-intimate și a apreciat că data dobândirii construcției este data de 7 septembrie 2010 și nu data de 13 mai 2009, și nu data de 13 mai 2009, în baza art. 61 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 44/2004. Pe cale de consecință în raport de data de 7 septembrie 2010 când a fost obținut certificatul de urbanism pentru darea în folsință a construcției începe obligația de plată a impozitului pentru imobilul situat în Brașov. Curtea analizând recursul declarat apreciază că soluția recurată este legală și temeinică, în cauză neputându-se reține ca monument al dobândirii construcției data de 13 mai 2009. Aceasta deoarece data finalizării lucrărilor recepționate conform procesului verbal nr. 1 din 14 mai 2009 nu corespunde cu data finalizării construcției în sensul impunerii sale ca o clădire funcțională. Aceasta deoarece ulterior datei de 13 mai 2009, în luna ianuarie 2010 a fost eliberată o nouă autorizație de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010 prin care a fost modificată nu numai structura construcției ci și modul de compartimentare interioară a clădirii.

Prin două procese verbale ulterioare din 15 februarie 2010 și din 30 august 2010 s-au recepționat lucrările efectuate în starea fizică în care se aflau, iar la data de 7 septembrie 2010 a fost eliberat certificatul de urbanism pentru darea în folosință a clădirii, acesta fiind termenul de la care curge obligația de declasare a construcției și se naște obligația de plată a impozitului, cum a stabilit în mod corect instanța de fond. Instanța de fond a apreciat în mod corect că data dobândirii imobilului în sensul dispozițiilor legale este dată de 7 septembrie 2010, data eliberării certificatului de urbanism data când poate fi stabilit cu certitudine atât impozitului clădire cât și impozitul pe teren.

Încheierea unui proces - verbal de recepție la terminarea lucrării nu echivalează „ope legis" cu terminarea efectivă a lucrărilor. De la data ultimului proces - verbal de predare, 30 august 2010 și până la emiterea certificatului de urbanism nu s-a depășit termenul de 15 zile, astfel că reclamanta a stabilit în mod corect în declarația de impunere pe anul 2009, momentul de la care datorează impozitul pe clădiri. Această interpretare a dispozițiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este susținută și de lit. b) și c) ale aceluiași punct care prevăd situațiile executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizația de construire și a clădirilor nefinalizate până la acest termen.

Limita generala în timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizația de construire. De astfel, lit. a) și b) conțin sintagma "clădiri executate integral", iar raportat la lucrările întreprinse ulterior procesului-verbal din 13 mai 2009 și la faptul că a mai fost emisă o autorizație de construire, nu se poate reține că la data menționată, clădirea era executată integral. Doar după emiterea celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de urbanism de dare în folosință a clădirii care confirmă finalizarea integrală a executării clădirii.

Fiind stabilit greșit impozitul pentru construcție, în mod colectiv și pentru identitate de reținere s-a apreciat corect de instanța de fond că nu este datorat corect impozitul pe teren, ambele categorii de impozite fiind legal datorate începând cu data de 1 octombrie 2010, în raport de data de 7 septembrie 2010 astfel cum a menționat în mod corect reclamanta intimată în declarația de impunere pe anul 2009. În ceea ce privește aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. această normă a fost aplicată corect prin efectul admiterii acțiunii, recurenta - pârâtă fiind „parte căzută în pretenții”. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. al Mun.Brașov,Direcția fiscală Brașov împotriva sentinței civile, nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabil. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.