ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6340/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6340/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ
și fiscal, reclamanta SC M.A. SA Brașov a solicitat instanței de judecată
anularea Dispoziției nr. 27 din 23 februarie 2010 emisă de Direcția Fiscală a
Municipiului Brașov, admiterea contestației formulată de reclamantă împotriva
Deciziei de impunere nr. 440382 din 30 decembrie 2009 și anularea Deciziei de
impunere nr. 440382 din 30 decembrie 2009 emisă de Direcția Fiscală a
Municipiului Brașov, suma contestată și menționată în Dispoziția fiscală nr. 27
din 23 februarie 2010 fiind de 7.873.128 lei, din care impozit pe clădiri în
sumă de 7.593.486 lei, respectiv 279.642 lei impozit pe teren.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 88
din 4 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrative și
fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepția
necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, excepția autorității de lucru
judecat, excepția lipsei de interes și excepția tardivității acțiunii formulate
de reclamanta SC M.A. SA, invocate de pârâta Direcția Fiscală Brașov;
- a admis acțiunea
formulată de reclamanta SC M.A. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâta Direcția
Fiscală a Municipiului Brașov și, în consecință, a anulat Dispoziția nr. 27 din
23 februarie 2010 emisă de Direcția Fiscală a Municipiului Brașov, a admis
contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 440.382
din 30 decembrie 2009 și a anulat Decizia de impunere nr. 440.382 din 30
decembrie 2009 emisă de Direcția Fiscală a Municipiului Brașov.
Recursul exercitat
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Brașov -
Direcția Fiscală Brașov.
Hotărârea
pronunțată de instanța de recurs
Prin Decizia nr. 1942
din 6 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Direcția Fiscală Brașov
împotriva sentinței nr. 88 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat, în parte, sentința atacată în
sensul respingerii acțiunii reclamantei SC M.A. SA Brașov, ca neîntemeiată, și
a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Contestația în
anulare formulată de SC M.A. SA Brașov
Împotriva Deciziei nr.
1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, SC M.A. SA Brașov a formulat contestație în anulare,
întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea expune
istoricul împrejurărilor de fapt și de drept ale litigiului soluționat prin
Decizia nr. 1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal.
În esență,
contestatoarea invocă aspecte referitoare la nulitatea deciziei de impunere și
la temeinicia cererii de suspendare a executării aceleiași decizii, iar, pe
fondul cauzei, expune ample argumente în susținerea dreptului de a beneficia de
scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale.
Apărările intimaților
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimata Direcția Fiscală Brașov a solicitat respingerea
contestației în anulare.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând cauza și
decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta
contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi
arătate în continuare.
Conform celor expuse
anterior, SC M.A. SA Brașov a formulat contestație în anulare în temeiul art. 318
C. proc. civ., conform căruia:
„Art. 318 - Hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.”
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în
condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.
Motivele contestației
în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar
textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.
În cadrul
contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la
drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia
dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.
Se observă că, în
raport cu dispozițiile citate, toate susținerile din contestația în anulare se
referă exclusiv la fondul litigiului soluționat irevocabil prin decizia ce
formează obiectul contestației, fără a fi formulată vreo critică de natură a fi
încadrată în ipotezele reglementate de art. 318 C. proc. civ., respectiva dezlegarea
dată să fie rezultatul unei greșeli materiale ori omisiunea instanței de a cerceta
vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a sentinței atacate cu
recurs.
În soluționarea
prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reținut, cu referire la
cererea de revizuire, că „în conformitate cu jurisprudența sa
constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie
interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele,
preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante.
Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul
securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au
pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție
(Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică
implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul
caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază
că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și
obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de
revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile
judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu
ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu
este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având
un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României,
Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)”.
Criticile formulate
în cuprinsul contestației în anulare reprezintă veritabile critici referitoare
la fondul cauzei, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 1942 din 6 aprilie
2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Or, analiza
aspectelor de fapt și de drept, invocate de contestatoare, privind fondul
cauzei excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației
în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de art. 317
și art. 318 C. proc. civ.
Prin criticile
formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la
fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reținute și de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res
judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac
(contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația
în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de SC M.A. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 1942 din 6
aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 25 septembrie 2013.