ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 47/F/2009 din 6 martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.P. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Brașov, și, pe cale de consecință, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 și a Dispoziției nr. 67 din 2 aprilie 2008, ambele emise de pârâtă, privind impozitul pe clădiri și teren, reținând în sarcina reclamantei suma de 38.832.000 lei, cu titlu de impozit pe teren și suma de 4.879.416,00 lei, impozit pe clădiri, pentru perioada de 25 octombrie 2004 - 30 iunie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Reclamanta SC A.S.P.

SA Brașov a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 emisă de pârâta Direcția Fiscală Brașov - Birou Soluționări Contestații, ca fiind nelegale. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Fiscală Brașov a solicitat respingerea acțiunii, invocând în apărare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal. A mai arătat instanța că, prin decizia nr. 1131 din 16 octombrie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta este organizată și desfășoară activitatea în cadrul parcului industrial Pro Roman, astfel că potrivit art. 257 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 251/2003 Cod fiscal, „clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt: clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, aceasta nu datorează impozit pe teren.

De altfel, articolul menționat anterior, 250 alin. (1) lit. l) prevede că sunt scutiți de impozit pe teren „Terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice. Concluzionând, instanța a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1331/2008 a constatat ca fiind constituțională dispozițiile articolului mai sus menționat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală Brașov. Recurenta Direcția Fiscală Brașov a apreciat că sentința civilă este nelegală și neîntemeiată, fiind pronunțată cu aprecierea greșită a legii. În motivarea recursului se arată în esență că, instanța a apreciat în speță că nu este vorba de un ajutor de stat ci de scutire de la plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege, aceasta fiind o măsură acordată societăților înființate ca parcuri industriale pentru a-și desfășura activitatea în bune condiții.

În ceea ce privește acordarea facilităților fiscale în temeiul prevederilor Legii nr. 571/2003, în beneficiul SC A.S.P. SA Brașov acestea reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor legale menționate anterior cât și de art. 87 și art. 88 din Tratatul C.E. și sunt supuse notificării. De asemenea, însăși autoritatea care aprobă asemenea ajutoare, respectiv Consiliul Concurenței prin adresa nr. 187 din 27 februarie 2007, menționează că acordarea facilităților fiscale ce își au temeiul în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezint ă ajutor de stat în sensul art. 87 și art. 88 din tratatul C.E. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondat.

În dovedirea cererii de recurs s-au depus înscrisuri și practică judiciară. La termenul din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte a pus din oficiu în discuție în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., motivul privind contradicția dintre dispozitivul și minuta deciziei care fac obiectul cererii de recurs. Curtea analizând cu prioritate motivul de recurs invocat din oficiu, constată că acesta este fondat. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamanta – intimată SC A.S.P. SA Brașov a fost anularea deciziei de impunere nr. 20221 din 8 februarie 2008, anularea dispoziției nr. 67 din 2 aprilie 2008 emise de Direcția Fiscală Brașov. Se observă că prin sentința civilă nr. 47/F/2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei, s-a anulat în parte decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 și dispoziția nr. 67 din 2 aprilie 2008 emise de pârâta Direcția Fiscală Brașov.

Considerentele sentinței civile recurate precum și minuta scrisă de judecătorul fondului menționează aceleași acte administrative fiscale, având același număr, toate acestea conducând la concluzia că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cauzei dedus judecății, pe fondul acesteia. În această situație, în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Fiscală Brașov împotriva sentinței civile nr. 47/F/2009 din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.