ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 47/F/2009 din 6

martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.P. SA Brașov, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Brașov, și, pe cale de

consecință, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie

2008 și a Dispoziției nr. 67 din 2 aprilie 2008, ambele emise de pârâtă,

privind impozitul pe clădiri și teren, reținând în sarcina reclamantei suma de

38.832.000 lei, cu titlu de impozit pe teren și suma de 4.879.416,00 lei,

impozit pe clădiri, pentru perioada de 25 octombrie 2004 - 30 iunie 2007.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

Reclamanta SC A.S.P. SA Brașov a

solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 emisă

de pârâta Direcția Fiscală Brașov - Birou Soluționări Contestații, ca fiind nelegale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția

Fiscală Brașov a solicitat respingerea acțiunii, invocând în apărare excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257

lit. l) din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal.

A mai arătat instanța că, prin decizia nr.

1131 din 16 octombrie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de pârâtă.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că

reclamanta este organizată și desfășoară activitatea în cadrul parcului

industrial Pro Roman, astfel că potrivit art. 257 alin. (1) pct. 9 din Legea

nr. 251/2003 Cod fiscal, „clădirile pentru care nu se datorează impozit prin

efectul legii sunt: clădirile din parcurile industriale, științifice și

tehnologice, aceasta nu datorează impozit pe teren.

De altfel, articolul menționat anterior,

250 alin. (1) lit. l) prevede că sunt scutiți de impozit pe teren „Terenurile

parcurilor industriale, științifice și tehnologice.

Concluzionând, instanța a reținut că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1331/2008 a constatat ca fiind

constituțională dispozițiile articolului mai sus menționat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Direcția Fiscală Brașov.

Recurenta Direcția Fiscală Brașov a

apreciat că sentința civilă este nelegală și neîntemeiată, fiind pronunțată cu

aprecierea greșită a legii.

În motivarea recursului se arată în

esență că, instanța a apreciat în speță că nu este vorba de un ajutor de stat

ci de scutire de la plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege, aceasta

fiind o măsură acordată societăților înființate ca parcuri industriale pentru

a-și desfășura activitatea în bune condiții.

În ceea ce privește acordarea

facilităților fiscale în temeiul prevederilor Legii nr. 571/2003, în beneficiul

SC A.S.P. SA Brașov acestea reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor

legale menționate anterior cât și de art. 87 și art. 88 din Tratatul C.E. și

sunt supuse notificării.

De asemenea, însăși autoritatea care

aprobă asemenea ajutoare, respectiv Consiliul Concurenței prin adresa nr. 187

din 27 februarie 2007, menționează că acordarea facilităților fiscale ce își au

temeiul în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezint ă ajutor de stat

în sensul art. 87 și art. 88 din tratatul C.E.

În drept, cererea de recurs se întemeiază

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat respingerea cererii

de recurs ca nefondat.

În dovedirea cererii de recurs s-au depus

înscrisuri și practică judiciară.

La termenul din 26 ianuarie 2010, Înalta

Curte a pus din oficiu în discuție în conformitate cu art. 304

1

C.

proc. civ., motivul privind contradicția dintre dispozitivul și minuta deciziei

care fac obiectul cererii de recurs.

Curtea analizând cu prioritate motivul de

recurs invocat din oficiu, constată că acesta este fondat.

Astfel, obiectul cererii de chemare în

judecată formulat de reclamanta – intimată SC A.S.P. SA Brașov a fost anularea

deciziei de impunere nr. 20221 din 8 februarie 2008, anularea dispoziției nr.

67 din 2 aprilie 2008 emise de Direcția Fiscală Brașov.

Se observă că prin sentința civilă nr.

47/F/2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei,

s-a anulat în parte decizia de impunere nr. 220221 din 8 februarie 2008 și

dispoziția nr. 67 din 2 aprilie 2008 emise de pârâta Direcția Fiscală Brașov.

Considerentele sentinței civile recurate

precum și minuta scrisă de judecătorul fondului menționează aceleași acte

administrative fiscale, având același număr, toate acestea conducând la

concluzia că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cauzei dedus

judecății, pe fondul acesteia.

În această situație, în conformitate cu

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentința recurată

și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Direcția Fiscală Brașov împotriva sentinței civile nr. 47/F/2009 din 6 martie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

ianuarie 2010.