ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Reclamantul I.M. a chemat în
judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței
ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea parțială a Notei Interne
nr. 124259/2009 a Ministerului Justiției, prin care i-a fost respinsă cererea
privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, cu
mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege și obligarea acestuia să
emită Ordin de admitere a reclamantului în profesia de executor judecătoresc cu
scutire de examen pentru circumscripția Mizil, constatându-se că îndeplinește
condițiile cerute de lege; anularea Ordinului ministrului privind admiterea în
profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen a numitei M.A.M. pentru
postul din circumscripția Mizil.
Motivele de fapt și de drept pe
care s-a întemeiat acțiunea.
Reclamantul a arătat că cererea i-a
fost respinsă cu mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege, fără
nicio altă motivare, însă dosarul întocmit cuprindea toate dovezile privind
îndeplinirea cerințelor cerute de lege, respectiv art. 46 și art. 46
2
din Regulamentul de punere în anulare al Legii nr. 188/2000.
Reclamantul a mai solicitat și
suspendarea executării ordinului de numire a numitei M.A.M., până la
soluționarea cererii de față, menționând că a îndeplinit procedura prealabilă
și că nu a primit nici un răspuns.
Hotărârea instanței de fond.
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118
din 10 mai 2010 a admis anularea în parte a Notei 124259/2009 emisă de
Ministerul Justiției în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului.
De asemenea, a obligat pârâtul să
emită ordin de numire pentru funcția de executor judecătoresc a reclamantului
pe postul din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele și a respins cererea de
anulare a ordinului de numire în funcția de executor judecătoresc pe postul din
circumscripția Mizil a numitei M.A.M.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării cererii.
Instanța a reținut că reclamantul
îndeplinește toate condițiile prevăzute de legea executorilor de admitere în
profesia de executor judecătoresc, fiind îndreptățit să i se admită cererea
formulată, putând opta pentru postul vacant din circumscripția Judecătoriei
Pătârlagele.
În ceea ce privește capătul de
cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiției prin care a
fost admisă în profesia de executor judecătoresc M.M., s-a reținut că aceasta,
în mod corect și legal a fost numită ca executor judecătoresc pe postul aflat
în circumscripția Judecătoriei Mizil, îndeplinind condițiile pentru admiterea
în această profesie, prin ordinul de numire reclamantul nu a fost prejudiciat
în drepturile sale.
Recursul formulat de pârâtul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.
5.1. Hotărârea pronunțată a încălcat
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.
proc. civ., față de împrejurarea că instanța de fond nu a comunicat pârâtului
precizarea la acțiune prin care reclamantul a solicitat emiterea unui ordin
judecătoresc privind numirea sa în profesia de executor judecătoresc pe postul
din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele.
Procedându-se astfel, arată
recurentul, s-a produs o vătămare personală, prin încălcarea dreptului la
apărare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
5.2. Instanța de fond nu a ținut
seama de referatul întocmit de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești
este consultativ, și că, deși profesia de avocat este liberă, reclamantul putea
obține o recomandare din partea Baroului.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Astfel cum a arătat și
recurentul, în fața instanței de fond, reclamantul a depus o „precizare” a
acțiunii.
În aceste condiții, nu sunt
aplicabile prevederile art. 132 C. proc. civ., care obligă la comunicarea
cererii și la acordarea unui alt termen de judecată numai în ceea ce privește
cererile de modificare sau întregire.
Se mai constată că recurentul avea
posibilitatea să formuleze apărări pe acest aspect prin formularea unor motive
de recurs.
Deoarece recurentul nu a adus
critici pe fondul cererii precizatoare, urmează ca motivul de recurs întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. să fie respins.
1.2. Cu privire la motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că nici un moment
judecătorul fondului nu a reținut că referatul U.N.E.J.R. nu ar avea caracter
consultativ.
Dimpotrivă, s-a afirmat că refuzul
admiterii în profesia de executor judecătoresc trebuie să fie motivat de
neîndeplinirea unei condiții impuse de lege.
Cerința depunerii la dosar a unei
recomandări de la ultimul loc de muncă în ipoteza în care reclamantul a
funcționat numai ca avocat, nu poate fi acceptată.
Este adevărat că prin art. 46
1
alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat
prin OMJ nr. 210/2001 s-a dispus că cererea trebuie însoțită și de
„recomandarea de la ultimul loc de muncă”.
Acest act, solicitat ca o condiție a
îndeplinirii cerinței bunei reputații nu poate fi impusă reclamantului, ce a
funcționat într-o profesie liberală, avocatura.
O altă condiție prevăzută de
Regulament este aceea a prezentării unei dovezi prin care să se specifice că
cel în cauză „nu a fost sancționat disciplinar în ultimii 5 ani, anterior
depunerii cererii de numire în funcția de executor judecătoresc și nici în anul
respectiv; dacă nu mai este în funcție, dovada că nu și-a încetat activitatea
din motive imputabile”.
Reclamantul a prezentat această
dovadă, însă recurentul-pârât în motivele de recurs arată că „în fiecare barou
funcționează o comisie de disciplină ce soluționează eventualele plângeri
formulate împotriva avocaților” și care poate elibera o recomandare.
Comisia de disciplină a eliberat
dovada că reclamantul nu a fost sancționat disciplinar, iar o altă dovadă de la
aceeași comisie, cu același conținut, este inutilă. Motivul de recurs este
nefondat.
Față de acestea se va considera
că este îndeplinită condiția bunei reputații solicitată de dispozițiile art. 15
lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, urmând ca în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea
recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul
Justiției împotriva sentinței nr. 118 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28
octombrie 2010.