ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Reclamantul I.M. a chemat în

judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea parțială a Notei Interne

nr. 124259/2009 a Ministerului Justiției, prin care i-a fost respinsă cererea

privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, cu

mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege și obligarea acestuia să

emită Ordin de admitere a reclamantului în profesia de executor judecătoresc cu

scutire de examen pentru circumscripția Mizil, constatându-se că îndeplinește

condițiile cerute de lege; anularea Ordinului ministrului privind admiterea în

profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen a numitei M.A.M. pentru

postul din circumscripția Mizil.

care s-a întemeiat acțiunea.

Reclamantul a arătat că cererea i-a

fost respinsă cu mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege, fără

nicio altă motivare, însă dosarul întocmit cuprindea toate dovezile privind

îndeplinirea cerințelor cerute de lege, respectiv art. 46 și art. 46

2

din Regulamentul de punere în anulare al Legii nr. 188/2000.

Reclamantul a mai solicitat și

suspendarea executării ordinului de numire a numitei M.A.M., până la

soluționarea cererii de față, menționând că a îndeplinit procedura prealabilă

și că nu a primit nici un răspuns.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118

din 10 mai 2010 a admis anularea în parte a Notei 124259/2009 emisă de

Ministerul Justiției în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului.

De asemenea, a obligat pârâtul să

emită ordin de numire pentru funcția de executor judecătoresc a reclamantului

pe postul din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele și a respins cererea de

anulare a ordinului de numire în funcția de executor judecătoresc pe postul din

circumscripția Mizil a numitei M.A.M.

au stat la baza formulării cererii.

Instanța a reținut că reclamantul

îndeplinește toate condițiile prevăzute de legea executorilor de admitere în

profesia de executor judecătoresc, fiind îndreptățit să i se admită cererea

formulată, putând opta pentru postul vacant din circumscripția Judecătoriei

Pătârlagele.

În ceea ce privește capătul de

cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiției prin care a

fost admisă în profesia de executor judecătoresc M.M., s-a reținut că aceasta,

în mod corect și legal a fost numită ca executor judecătoresc pe postul aflat

în circumscripția Judecătoriei Mizil, îndeplinind condițiile pentru admiterea

în această profesie, prin ordinul de numire reclamantul nu a fost prejudiciat

în drepturile sale.

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.

5.1. Hotărârea pronunțată a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., față de împrejurarea că instanța de fond nu a comunicat pârâtului

precizarea la acțiune prin care reclamantul a solicitat emiterea unui ordin

judecătoresc privind numirea sa în profesia de executor judecătoresc pe postul

din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele.

Procedându-se astfel, arată

recurentul, s-a produs o vătămare personală, prin încălcarea dreptului la

apărare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

5.2. Instanța de fond nu a ținut

seama de referatul întocmit de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești

este consultativ, și că, deși profesia de avocat este liberă, reclamantul putea

obține o recomandare din partea Baroului.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.1. Astfel cum a arătat și

recurentul, în fața instanței de fond, reclamantul a depus o „precizare” a

acțiunii.

În aceste condiții, nu sunt

aplicabile prevederile art. 132 C. proc. civ., care obligă la comunicarea

cererii și la acordarea unui alt termen de judecată numai în ceea ce privește

cererile de modificare sau întregire.

Se mai constată că recurentul avea

posibilitatea să formuleze apărări pe acest aspect prin formularea unor motive

de recurs.

Deoarece recurentul nu a adus

critici pe fondul cererii precizatoare, urmează ca motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. să fie respins.

1.2. Cu privire la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că nici un moment

judecătorul fondului nu a reținut că referatul U.N.E.J.R. nu ar avea caracter

consultativ.

Dimpotrivă, s-a afirmat că refuzul

admiterii în profesia de executor judecătoresc trebuie să fie motivat de

neîndeplinirea unei condiții impuse de lege.

Cerința depunerii la dosar a unei

recomandări de la ultimul loc de muncă în ipoteza în care reclamantul a

funcționat numai ca avocat, nu poate fi acceptată.

Este adevărat că prin art. 46

1

alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat

prin OMJ nr. 210/2001 s-a dispus că cererea trebuie însoțită și de

„recomandarea de la ultimul loc de muncă”.

Acest act, solicitat ca o condiție a

îndeplinirii cerinței bunei reputații nu poate fi impusă reclamantului, ce a

funcționat într-o profesie liberală, avocatura.

O altă condiție prevăzută de

Regulament este aceea a prezentării unei dovezi prin care să se specifice că

cel în cauză „nu a fost sancționat disciplinar în ultimii 5 ani, anterior

depunerii cererii de numire în funcția de executor judecătoresc și nici în anul

respectiv; dacă nu mai este în funcție, dovada că nu și-a încetat activitatea

din motive imputabile”.

Reclamantul a prezentat această

dovadă, însă recurentul-pârât în motivele de recurs arată că „în fiecare barou

funcționează o comisie de disciplină ce soluționează eventualele plângeri

formulate împotriva avocaților” și care poate elibera o recomandare.

Comisia de disciplină a eliberat

dovada că reclamantul nu a fost sancționat disciplinar, iar o altă dovadă de la

aceeași comisie, cu același conținut, este inutilă. Motivul de recurs este

nefondat.

că este îndeplinită condiția bunei reputații solicitată de dispozițiile art. 15

lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, urmând ca în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 118 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2010.