ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2013

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.O.I., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Ministerul Justiției, a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011, prin care sediul biroului executorului judecătoresc a fost stabilit în circumscripția Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin, prin care Ordinul M.J. nr. 496/C din 3 martie 2011 să fie modificat, în sensul stabilirii sediului biroului în circumscripția Judecătoriei Orăștie - Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011 a fost numit executor judecătoresc, urmând ca sediul biroului să fie în circumscripția Judecătoriei Câmpeni, contrar opțiunilor exprimate prin cererea de înscriere înregistrată sub nr. 384 din 29 decembrie 2010 la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la rubrica „opțiuni” fiind indicate în ordine circumscripțiile Orăștie, Agnita, Câmpeni, Hațeg și Brad. Reclamantul a susținut că Ministerul Justiției nu a procedat la verificarea documentelor care au fost transmise odată cu propunerile C.U.N.E.J., astfel că Ordinul Ministrului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011 s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art. 19 1 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, art. 6 pct. V din H.G.

nr. 625/2009 privind exercitarea atribuțiunilor de control și art. 36 și 44 din Regulament privind ocuparea posturilor în funcție de opțiunile exprimate în cererea de înscriere. A mai arătat că postul de executor judecătoresc aflat în circumscripția Judecătoriei Orăștie nu a fost ocupat, fiind vacant, conform anunțului publicat în M. Of. al României, Partea a III a nr. 104 din 1 aprilie 2011, deși prin Cererea de înscriere nr. 374 din 29 decembrie 2010 avea formulată ca primă opțiune ocuparea postului de executor judecătoresc în această circumscripție. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/2000, Legii nr. 554/2004, O.M.J. nr. 210/2001, H.G. nr. 652/2009, art. 112 și urm. C. proc.

civ. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, susținând că Ordinul Ministrului Justiției a fost emis cu respectarea normelor legale incidente și în baza Hotărârilor nr. 1 și 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. A arătat că în lipsa unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii nu poate fi inițiată modificarea ordinului atacat, deoarece pârâtul nu are posibilitatea legală de a infirma sau cenzura hotărârile Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești la care reclamantul trebuia să se adreseze. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 382 din data de 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S.O.I.

împotriva pârâților Ministrul Justiției și Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Hotărârile nr. 1 și 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile vacante în raport de opțiuni a candidaților admiși, au fost înaintate la Ministerul Justiției în vederea emiterii Ordinului de numire al reclamantului în postul de executor judecătoresc. În baza celor două hotărâri și a art. 16 din Legea nr. 188/2000 și art. 6 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, pârâtul a emis Ordinul nr. 496/C din 3 martie 2011, prin care reclamantul a fost numit executor judecătoresc cu biroul în Circumscripția Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că ordinul de numire în postul de executor judecătoresc al reclamantului a fost emis cu respectarea normelor legale incidente și, în lipsa unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, pârâții nu au temei pentru a infirma sau a cenzura hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care a stabilit desemnarea reclamantului în circumscripția Judecătoriei Câmpeni. 3. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamantul S.O.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1 1 ) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, ministrul justiției numește în funcție persoanele care au promovat concursul sau examenul de admitere în profesie în baza următoarelor acte pregătitoare: hotărârea de validare a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și referatul întocmit de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

În vederea întocmirii referatului de către direcția de specialitate din Ministerul Justiției, Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în temeiul art. 44 din Regulament, înaintează propunerile de numire a executorilor judecătorești care vor fi însoțite de situația centralizată pe camere, de dosarele candidaților declarați admiși, precum și de cererile lor de numire în funcție, indicându-se postul obținut în urma opțiunii exprimate, în funcție de poziția de pe listă corespunzătoare notei obținute. Recurentul a arătat că, în temeiul art. 6 pct. V din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, dar și în temeiul art. 19 1 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, la întocmirea referatului, direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției trebuia să procedeze la controlul tuturor aspectelor, inclusiv a opțiunilor exprimate prin cererea de înscriere.

Or, în speță, Ministerul Justiției nu a procedat la verificarea documentelor care au fost transmise odată cu propunerile Consiliului U.N.E.J., ordinul fiind emis cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate, precum și cu încălcarea prevederilor art. 36 și 44 din Regulament. De asemenea, recurentul a precizat că după emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr. 496/C/2011, în M. Of. a fost publicat anunțul privind organizarea admiterii în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de examen, unde, la poziția 1 Camera Executorilor Judecătorești Alba Iulia, erau anunțate două posturi vacante de executor judecătoresc, în circumscripțiile Brad și Orăștie, fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 5 alin. (4) lit. c) din OMJ nr. 210/2011, care prevăd că la numirea pe posturile vacante au prioritate persoanele care au promovat concursul sau examenul anual de admitere în profesie înaintea persoanelor scutite de examen.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1 1 ) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul nr. 210 din 5 februarie 2001, rezultă că persoanele care au exercitat timp de 3 ani o funcție de specialitate juridică și au promovat concursul sau examenul de admitere în profesie sunt numite în funcție în baza hotărârii de validare a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a referatului întocmit de direcția de specialitate din Ministerul Justiției.

Totodată, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Regulament „ocuparea posturilor de executor judecătoresc stagiar se va face, la nivelul întregii țări, în ordinea mediilor candidaților, în funcție de opțiunile exprimate în cererea de înscriere”. Înalta Curte constată că Ordinul nr. 496/C din 3 martie 2011, a cărui anulare în parte se solicită, a fost emis de Ministrul Justiției în baza Hotărârilor nr. 1 și nr. 2 din 18 februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile vacante în raport de opțiuni a candidaților admiși, precum și a Notei de informare întocmită de Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiției.

Prin Hotărârea nr. 2 din 18 februarie 2011, Consiliul UNEJ a aprobat numirea recurentului-reclamant ca executor judecătoresc cu biroul în Circumscripția Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deși această opțiune a fost a treia în ordinea preferinței, menționată la rubrica opțiuni posturi din cererea de înscriere la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, iar postul din Circumscripția Judecătoriei Orăștie era vacant, astfel cum rezultă din anunțul privind organizarea examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de examen în condițiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000, anunț ce a fost publicat în M. Of.

Partea a III-a din data de 1 aprilie 2011. Observând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu există referatul întocmit de direcția de specialitate din Ministerul Justiției. Chiar dacă s-ar putea aprecia Nota de informare ca fiind referatul direcției de specialitate, analizând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se constată că acesta nu a fost însoțit de propunerea motivată a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești privind neîndeplinirea condițiilor de numire a recurentului-reclamant pentru postul din Circumscripția Judecătoriei Orăștie, prima opțiune a acestuia în ordinea preferinței.

În orice caz, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, precum și cu cele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, având în vedere obligația de exercitare a controlului asupra situației depuse de Consiliul UNEJ, Ministrul Justiției, la emiterea ordinului, trebuia să analizeze inclusiv cererea persoanei interesate, din care reiese opțiunea postului în ordinea preferinței. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, iar recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 382 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului. Anulează în parte Ordinul Ministrului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011 în ceea ce privește sediul biroului executorului judecătoresc. Obligă Ministrul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească sediul biroului reclamantului în circumscripția Judecătoriei Orăștie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2013. Procesat de GGC - LM