ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.O.I.,
în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Ministerul Justiției, a
solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 496/C din 3
martie 2011, prin care sediul biroului executorului judecătoresc a fost
stabilit în circumscripția Judecătoriei Câmpeni - Camera Executorilor
Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și obligarea Ministerului
Justiției la emiterea unui nou ordin, prin care Ordinul M.J. nr. 496/C din 3
martie 2011 să fie modificat, în sensul stabilirii sediului biroului în
circumscripția Judecătoriei Orăștie - Camera Executorilor Judecătorești de pe
lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 496/C
din 3 martie 2011 a fost numit executor judecătoresc, urmând ca sediul biroului
să fie în circumscripția Judecătoriei Câmpeni, contrar opțiunilor exprimate
prin cererea de înscriere înregistrată sub nr. 384 din 29 decembrie 2010 la
Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la
rubrica „opțiuni” fiind indicate în ordine circumscripțiile Orăștie, Agnita,
Câmpeni, Hațeg și Brad.
Reclamantul a
susținut că Ministerul Justiției nu a procedat la verificarea documentelor care
au fost transmise odată cu propunerile C.U.N.E.J., astfel că Ordinul
Ministrului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011 s-a emis cu încălcarea
dispozițiilor art. 19
1
alin. (1) din Legea nr. 188/2000, art. 6 pct.
V din H.G. nr. 625/2009 privind exercitarea atribuțiunilor de control și art.
36 și 44 din Regulament privind ocuparea posturilor în funcție de opțiunile
exprimate în cererea de înscriere.
A mai arătat că
postul de executor judecătoresc aflat în circumscripția Judecătoriei Orăștie nu
a fost ocupat, fiind vacant, conform anunțului publicat în M. Of. al României,
Partea a III a nr. 104 din 1 aprilie 2011, deși prin Cererea de înscriere nr.
374 din 29 decembrie 2010 avea formulată ca primă opțiune ocuparea postului de
executor judecătoresc în această circumscripție.
În drept, au fost
invocate dispozițiile Legii nr. 188/2000, Legii nr. 554/2004, O.M.J. nr.
210/2001, H.G. nr. 652/2009, art. 112 și urm. C. proc. civ.
Prin întâmpinare,
pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca
neîntemeiată, susținând că Ordinul Ministrului Justiției a fost emis cu
respectarea normelor legale incidente și în baza Hotărârilor nr. 1 și 2 din 18
februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor
Judecătorești.
A arătat că în lipsa
unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii nu poate fi inițiată modificarea
ordinului atacat, deoarece pârâtul nu are posibilitatea legală de a infirma sau
cenzura hotărârile Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești la care
reclamantul trebuia să se adreseze.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 382
din data de 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamantul S.O.I. împotriva pârâților Ministrul Justiției și Ministerul
Justiției.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că Hotărârile nr. 1 și 2 din 18
februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor
Judecătorești, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de
executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile
vacante în raport de opțiuni a candidaților admiși, au fost înaintate la
Ministerul Justiției în vederea emiterii Ordinului de numire al reclamantului
în postul de executor judecătoresc.
În baza celor două
hotărâri și a art. 16 din Legea nr. 188/2000 și art. 6 alin. (4) din
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, pârâtul a emis Ordinul
nr. 496/C din 3 martie 2011, prin care reclamantul a fost numit executor
judecătoresc cu biroul în Circumscripția Judecătoriei Câmpeni - Camera
Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin urmare,
judecătorul fondului a apreciat că ordinul de numire în postul de executor
judecătoresc al reclamantului a fost emis cu respectarea normelor legale
incidente și, în lipsa unei noi hotărâri a Consiliului Uniunii Naționale a
Executorilor Judecătorești, pârâții nu au temei pentru a infirma sau a cenzura
hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care a
stabilit desemnarea reclamantului în circumscripția Judecătoriei Câmpeni.
Recursul
Împotriva hotărârii
instanței de fond a formulat recurs reclamantul S.O.I., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea instanței de fond a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art. 304
alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat
că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1
1
) din Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, ministrul
justiției numește în funcție persoanele care au promovat concursul sau examenul
de admitere în profesie în baza următoarelor acte pregătitoare: hotărârea de
validare a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și
referatul întocmit de direcția de specialitate din cadrul Ministerului
Justiției.
În vederea întocmirii
referatului de către direcția de specialitate din Ministerul Justiției,
Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în temeiul art. 44
din Regulament, înaintează propunerile de numire a executorilor judecătorești
care vor fi însoțite de situația centralizată pe camere, de dosarele
candidaților declarați admiși, precum și de cererile lor de numire în funcție,
indicându-se postul obținut în urma opțiunii exprimate, în funcție de poziția
de pe listă corespunzătoare notei obținute.
Recurentul a arătat
că, în temeiul art. 6 pct. V din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și
funcționarea Ministerului Justiției, dar și în temeiul art. 19
1
alin. (1) din Legea nr. 188/2000, la întocmirea referatului, direcția de
specialitate din cadrul Ministerului Justiției trebuia să procedeze la controlul
tuturor aspectelor, inclusiv a opțiunilor exprimate prin cererea de înscriere.
Or, în speță,
Ministerul Justiției nu a procedat la verificarea documentelor care au fost
transmise odată cu propunerile Consiliului U.N.E.J., ordinul fiind emis cu încălcarea
dispozițiilor legale anterior menționate, precum și cu încălcarea prevederilor
art. 36 și 44 din Regulament.
De asemenea,
recurentul a precizat că după emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr.
496/C/2011, în M. Of. a fost publicat anunțul privind organizarea admiterii în
profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de examen, unde, la
poziția 1 Camera Executorilor Judecătorești Alba Iulia, erau anunțate două
posturi vacante de executor judecătoresc, în circumscripțiile Brad și Orăștie,
fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 5 alin. (4) lit. c) din OMJ nr.
210/2011, care prevăd că la numirea pe posturile vacante au prioritate
persoanele care au promovat concursul sau examenul anual de admitere în
profesie înaintea persoanelor scutite de examen.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Examinând sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat
pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit
dispozițiilor art. 6 alin. (1
1
) din Regulamentul de punere în
aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin
Ordinul nr. 210 din 5 februarie 2001, rezultă că persoanele care au exercitat
timp de 3 ani o funcție de specialitate juridică și au promovat concursul sau
examenul de admitere în profesie sunt numite în funcție în baza hotărârii de
validare a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a
referatului întocmit de direcția de specialitate din Ministerul Justiției.
Totodată, instanța de
recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Regulament
„ocuparea posturilor de executor judecătoresc stagiar se va face, la nivelul
întregii țări, în ordinea mediilor candidaților, în funcție de opțiunile
exprimate în cererea de înscriere”.
Înalta Curte constată
că Ordinul nr. 496/C din 3 martie 2011, a cărui anulare în parte se solicită, a
fost emis de Ministrul Justiției în baza Hotărârilor nr. 1 și nr. 2 din 18
februarie 2011 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor
Judecătorești, prin care a fost validat concursul de admitere în profesia de
executor judecătoresc, respectiv prin care s-a aprobat numirea pe posturile
vacante în raport de opțiuni a candidaților admiși, precum și a Notei de
informare întocmită de Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul
Ministerului Justiției.
Prin Hotărârea nr. 2
din 18 februarie 2011, Consiliul UNEJ a aprobat numirea recurentului-reclamant
ca executor judecătoresc cu biroul în Circumscripția Judecătoriei Câmpeni -
Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deși
această opțiune a fost a treia în ordinea preferinței, menționată la rubrica
opțiuni posturi din cererea de înscriere la concursul de admitere în profesia
de executor judecătoresc, iar postul din Circumscripția Judecătoriei Orăștie
era vacant, astfel cum rezultă din anunțul privind organizarea examenului de
admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele scutite de
examen în condițiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000, anunț
ce a fost publicat în M. Of. Partea a III-a din data de 1 aprilie 2011.
Observând actele și
lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta
Curte constată că nu există referatul întocmit de direcția de specialitate din
Ministerul Justiției.
Chiar dacă s-ar putea
aprecia Nota de informare ca fiind referatul direcției de specialitate, analizând
dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii
nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se constată că acesta nu a fost
însoțit de propunerea motivată a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor
Judecătorești privind neîndeplinirea condițiilor de numire a
recurentului-reclamant pentru postul din Circumscripția Judecătoriei Orăștie,
prima opțiune a acestuia în ordinea preferinței.
În orice caz, în
conformitate cu dispozițiile legale menționate, precum și cu cele prevăzute de
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,
având în vedere obligația de exercitare a controlului asupra situației depuse
de Consiliul UNEJ, Ministrul Justiției, la emiterea ordinului, trebuia să
analizeze inclusiv cererea persoanei interesate, din care reiese opțiunea
postului în ordinea preferinței.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
constată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, iar recursul
urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței, în sensul admiterii
acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de S.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 382 din 12 decembrie 2011 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului.
Anulează în parte
Ordinul Ministrului Justiției nr. 496/C din 3 martie 2011 în ceea ce privește
sediul biroului executorului judecătoresc.
Obligă Ministrul
Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească sediul biroului
reclamantului în circumscripția Judecătoriei Orăștie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 martie 2013.
Procesat de GGC - LM