ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2341/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 114 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Ialomița s-a respins acțiunea reclamantei A.C. împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Slobozia. Această hotărâre a fost atacată cu apel iar prin Decizia civilă nr. 675 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, fiind anulată iar în evocarea fondului s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 726 din 20 septembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul reclamantei și a dispus casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că înscrisurile aflate la dosar atestă că ambii reclamanți au fost proprietarii parterului imobilului construcție în care își are sediul Ocolul Silvic Fetești, iar pentru terenul aferent pretins, dovezile sunt incomplete, sens în care în rejudecare se vor completa probatoriile și cu privire la situația terenului pretins prin notificarea acțiunii din 4 martie 2003. În rejudecare după casare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie prin Decizia civilă nr. 80 din 9 februarie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantei, a modificat în parte Decizia civilă nr. 163 din 11 decembrie 2002 în sensul că se va propune acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din litigiu compus din construcție - parter, situat în Fetești, evaluat la suma de 151.050 RON și teren de 3.437 mp evaluat la suma de 651.311 RON.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și s-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei contestate. Pentru a pronunța aceste hotărâri au fost reținute următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Curtea a reținut că, așa cum rezultă din copia - extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricol din orașul Fetești întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, autorii reclamantei au avut în proprietate suprafața de teren de 4.650 mp reprezentând curți, iar din această suprafață, pentru suprafața de 413 mp, cât și pentru spațiul folosit ca locuință (etajul I) și magazie anexă reclamantei, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari A.I.

și O., i-au fost acordate prin Sentința civilă nr. 2137 din 26 octombrie 1998 de către Judecătoria Fetești, despăgubiri în valoare totală de 202.237.530 RON. Așa cum rezultă și din adresa cu nr. 3539/2004 Ocolul Silvic Fetești figurează în evidențele fiscale cu teren proprietate conform actului de vânzare 6848/1992 cu suprafața de teren de 1.211 mp și cu teren în folosință de la stat în suprafață de 4.870 mp. Înscrisurile administrate de părți în prezenta cauză coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiză, dovedesc aspectul că imobilului construcție i-au fost aduse anumite îmbunătățiri de către pârâtă, îmbunătățiri efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și necesare desfășurării activității acestei instituții, expertul identificând 12 construcții existente pe terenul în suprafață de 4.150,51 mp.

Construcțiile în suprafață de 1.556,14 mp reprezintă un procent de 37,5% din suprafața terenului, iar restul curții de 2.594,37 mp este folosit ca platformă tehnologică strict necesară în desfășurarea activității de producție: prelucrare și împletire răchită. Prin adresa din 9 aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului Fetești se face dovada că imobilul din litigiu figurează în lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul M.C.C. nr. 2314/2004 și este supus prevederilor Legii nr. 422/2001. #########Prin urmare, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. 23.1 din H.G.

nr. 50/2007 , Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra imobilului din litigiu compus din 12 camere și 6 dependințe, precum și asupra suprafeței de teren care în prezent deservește Ocolul Silvic Fetești, determinată ca având suprafața de 4.150 mp, imobilul fiind ocupat la data de 21 aprilie 1950 de Ocolul Silvic și de Cooperativa 13 Decembrie, fără a se face dovada de către stat a unui titlu valabil.

Față de situația juridică a imobilului din litigiu precum și de dispozițiile art. 7, art. 21 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din litigiu, astfel cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță și precizată ulterior, respectiv pentru parterul construcției și pentru suprafața de teren 3.474,5 mp, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă în condițiile respectării principiului disponibilității procesului civil. Aceste despăgubiri vor fi acordate potrivit dispozițiilor Deciziilor nr. XX/2007 și nr. LII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 avându-se în vedere valoarea de circulație stabilită prin lucrările de specialitate ce au fost efectuate în cauză.

În ceea ce privește capătul de cerere relativ la acordarea daunelor morale, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat prin raportare la dispozițiile art. 274 C. proc. civ. cât și ale art. 998 - 999 C. civ. Sancțiunea aplicabilă pârâtei pentru nesoluționarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu este cea care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta urmând a fi obligată, pentru ipoteza în care se solicită acest lucru, la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, aceste daune nici nu au fost dovedite. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Slobozia solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantei.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte. Recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, fiind lipsită și de temei legal. Se învederează faptul că solicitarea reclamantei de a i se retroceda terenul intravilan este inadmisibilă conform art. 8.3 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 250/2007, întrucât pentru terenul intravilan reclamanta avea la îndemână posibilitatea de a formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. În ce privește dovada proprietății pentru terenul solicitat de 3.437 mp, se arată că înscrisurile și tabelele centralizatoare sunt neconcludente, nu au dată certă și nu sunt autentificate prin semnarea lor de unitățile emitente.

Or, arată recurenta, în absența unor probe contrare și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive și nu s-a depus de reclamantă. Se susține, că lipsită de temei legal este și mențiunea din dispozitiv prin care instanța dispune a se propune acordarea de despăgubiri pentru un imobil cu nr. 198 pe care recurenta nu îl deține, întrucât sediul Ocolului Silvic se află la nr. 196. Recurenta critică soluția instanței de fond și în temeiul art. 304 pct. 9 teza II, întrucât instanța a admis valoarea stabilită de expert a unui mp de teren intravilan de 189,5 lei/mp situat în localitatea Fetești Sat (zonă rurală), ce nu reprezintă prețul pieții în această localitate.

Din această perspectivă recurenta critică expertiza de evaluare a terenului dar și a construcției, susținând că în mod nejustificat i-a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei contraexpertize. Intimata A.C. prin întâmpinarea depusă la filele 12 -14 s-a opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Instanța de apel în rejudecare a analizat cauza prin prisma recomandărilor obligatorii cuprinse în Decizia de casare nr. 7260 din 20 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală - dosarul nr. 25910/1/2004.

Astfel, problemele de drept dezlegate prin decizia de casare sus-menționată, vizează atât calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii cât și situația juridică a imobilului din litigiu. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necercetării unor probleme sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Soluția consacrată de dispozițiile textului legal sus evocat, are o justificare deplină și totodată și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar. Aceste dispoziții limitează obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.

Ca urmare, modul de interpretare a unui text de lege, ori chiar aplicarea unui principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului. Astfel în raport de prevederile art. 315 C. proc. civ., instanța în rejudecare este obligată să țină seama de îndrumările date prin decizia de casare, potrivit căreia urma să judece litigiul ca instanță de apel și să administreze noi probe în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac cu care a fost investită, rezultat din prevederile art. 295 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, și a îndrumărilor cuprinse în decizia de casație, și a problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs, nici unul din motivele invocate de recurentă nu sunt fondate.

Astfel în decizia de casare se reține fără posibilitate de echivoc că s-a dovedit cu adresa nr. 3509/2004 emisă de Primăria municipiului Fetești că în anul 1948, imobilul a fost notat nr. 116, în anul 1950 a avut nr. 118 iar în prezent are nr. 196 și este ocupat de Ocolul Silvic Fetești, și că imobilul a aparținut proprietarului A.I., și că din înscrisul obținut de la Arhivele naționale intitulat „Borderoul proprietății, proprietăților și exploatatorilor agricoli" atestă faptul că imobilul din Fetești, precum și o serie de parcele de teren erau posedate de A.I. și O. De altfel chiar din actul existent la fila 10 dosarul instanței de fond, intitulat „Fișa imobilului", din str. Călărași nr. 118 Fetești" act emis chiar de Ocolul Silvic Fetești, rezultă că imobilul a aparținut lui A.I.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de altfel de instanța de apel în rejudecare, precum și situația terenului, raportat și la expertiza efectuată în cauză și la adresa de la fila 38 dos. 7805/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - emisă de Primăria municipiului Fetești. Așa fiind, din perspectiva celor expuse, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Regia națională a Pădurilor Romsilva Direcția Silvică Slobozia împotriva Deciziei nr. 80/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.