ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2341/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 114 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Ialomița s-a respins acțiunea

reclamantei A.C. împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva -

Direcția Silvică Slobozia.

Această hotărâre a fost atacată cu apel iar

prin Decizia civilă nr. 675 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, fiind

anulată iar în evocarea fondului s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă

nr. 726 din 20 septembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție secția

civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul reclamantei și a dispus

casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, cu

motivarea că înscrisurile aflate la dosar atestă că ambii reclamanți au fost

proprietarii parterului imobilului construcție în care își are sediul Ocolul

Silvic Fetești, iar pentru terenul aferent pretins, dovezile sunt incomplete,

sens în care în rejudecare se vor completa probatoriile și cu privire la

situația terenului pretins prin notificarea acțiunii din 4 martie 2003.

În rejudecare după

casare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie prin Decizia civilă nr. 80 din 9 februarie 2009 a admis în

parte acțiunea reclamantei, a modificat în parte Decizia civilă nr. 163 din 11

decembrie 2002 în sensul că se va propune acordarea de despăgubiri potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din litigiu compus din

construcție - parter, situat în Fetești, evaluat la suma de 151.050 RON și

teren de 3.437 mp evaluat la suma de 651.311 RON.

S-a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și s-au

menținut celelalte dispoziții ale deciziei contestate.

Pentru a pronunța

aceste hotărâri au fost reținute următoarele considerente:

Examinând actele și

lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art. 315 C. proc. civ.,

Curtea a reținut că, așa cum rezultă din copia - extras din Borderoul

populației, proprietăților și exploatațiilor agricol din orașul Fetești

întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948,

autorii reclamantei au avut în proprietate suprafața de teren de 4.650 mp

reprezentând curți, iar din această suprafață, pentru suprafața de 413 mp, cât

și pentru spațiul folosit ca locuință (etajul I) și magazie anexă reclamantei,

în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari A.I. și O., i-au fost

acordate prin Sentința civilă nr. 2137 din 26 octombrie 1998 de către

Judecătoria Fetești, despăgubiri în valoare totală de 202.237.530 RON.

Așa cum rezultă și

din adresa cu nr. 3539/2004 Ocolul Silvic Fetești figurează în evidențele

fiscale cu teren proprietate conform actului de vânzare 6848/1992 cu suprafața

de teren de 1.211 mp și cu teren în folosință de la stat în suprafață de 4.870

mp.

Înscrisurile administrate de părți în prezenta cauză

coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiză, dovedesc aspectul că

imobilului construcție i-au fost aduse anumite îmbunătățiri de către pârâtă,

îmbunătățiri efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și

necesare desfășurării activității acestei instituții, expertul identificând 12

construcții existente pe terenul în suprafață de 4.150,51 mp.

Construcțiile în

suprafață de 1.556,14 mp reprezintă un procent de 37,5% din suprafața

terenului, iar restul curții de 2.594,37 mp este folosit ca platformă

tehnologică strict necesară în desfășurarea activității de producție:

prelucrare și împletire răchită.

Prin adresa din 9

aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului Fetești se face dovada că imobilul

din litigiu figurează în lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul

M.C.C. nr. 2314/2004 și este supus prevederilor Legii nr. 422/2001.

#########Prin urmare,

în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001,

coroborate cu cele ale

art. 23.1 din H.G. nr. 50/2007

,

Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al

autorului său asupra imobilului din litigiu compus din 12 camere și 6

dependințe, precum și asupra suprafeței de teren care în prezent deservește

Ocolul Silvic Fetești, determinată ca având suprafața de 4.150 mp, imobilul

fiind ocupat la data de 21 aprilie 1950 de Ocolul Silvic și de Cooperativa 13

Decembrie, fără a se face dovada de către stat a unui titlu valabil.

Față de situația

juridică a imobilului din litigiu precum și de dispozițiile art. 7, art. 21 din

Legea nr. 10/2001, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din litigiu, astfel cum

s-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță și precizată ulterior,

respectiv pentru parterul construcției și pentru suprafața de teren 3.474,5 mp,

astfel cum s-a solicitat de către reclamantă în condițiile respectării

principiului disponibilității procesului civil.

Aceste despăgubiri

vor fi acordate potrivit dispozițiilor Deciziilor nr. XX/2007 și nr. LII/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și

ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 avându-se în vedere valoarea de

circulație stabilită prin lucrările de specialitate ce au fost efectuate în

cauză.

În ceea ce privește

capătul de cerere relativ la acordarea daunelor morale, Curtea a apreciat că

acesta este neîntemeiat prin raportare la dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

cât și ale art. 998 - 999 C. civ.

Sancțiunea aplicabilă

pârâtei pentru nesoluționarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu este cea

care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta urmând

a fi obligată, pentru ipoteza în care se solicită acest lucru, la plata

cheltuielilor de judecată. Mai mult, aceste daune nici nu au fost dovedite.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva,

Direcția Silvică Slobozia solicitând modificarea ei în sensul respingerii

apelului reclamantei.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.

Recurenta susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, fiind

lipsită și de temei legal.

Se învederează faptul

că solicitarea reclamantei de a i se retroceda terenul intravilan este inadmisibilă

conform art. 8.3 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

întrucât pentru terenul intravilan reclamanta avea la îndemână posibilitatea de

a formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

În ce privește dovada

proprietății pentru terenul solicitat de 3.437 mp, se arată că înscrisurile și

tabelele centralizatoare sunt neconcludente, nu au dată certă și nu sunt

autentificate prin semnarea lor de unitățile emitente.

Or, arată recurenta,

în absența unor probe contrare și după caz întinderea dreptului de proprietate

se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive și nu s-a depus de reclamantă.

Se susține, că

lipsită de temei legal este și mențiunea din dispozitiv prin care instanța

dispune a se propune acordarea de despăgubiri pentru un imobil cu nr. 198 pe

care recurenta nu îl deține, întrucât sediul Ocolului Silvic se află la nr.

196.

Recurenta critică

soluția instanței de fond și în temeiul art. 304 pct. 9 teza II, întrucât

instanța a admis valoarea stabilită de expert a unui mp de teren intravilan de

189,5 lei/mp situat în localitatea Fetești Sat (zonă rurală), ce nu reprezintă

prețul pieții în această localitate.

Din această

perspectivă recurenta critică expertiza de evaluare a terenului dar și a

construcției, susținând că în mod nejustificat i-a fost respinsă solicitarea

privind efectuarea unei contraexpertize.

Intimata A.C. prin

întâmpinarea depusă la filele 12 -14 s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Instanța de apel în

rejudecare a analizat cauza prin prisma recomandărilor obligatorii cuprinse în

Decizia de casare nr. 7260 din 20 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală - dosarul nr.

25910/1/2004.

Astfel, problemele de

drept dezlegate prin decizia de casare sus-menționată, vizează atât calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii cât și situația

juridică a imobilului din litigiu.

Potrivit art. 315

alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necercetării unor

probleme sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Soluția consacrată de

dispozițiile textului legal sus evocat, are o justificare deplină și totodată

și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului

judiciar. Aceste dispoziții limitează obligativitatea deciziei instanței de

recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor

probe.

Ca urmare, modul de

interpretare a unui text de lege, ori chiar aplicarea unui principiu de drept,

în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru

judecătorii fondului.

Astfel în raport de

prevederile art. 315 C. proc. civ., instanța în rejudecare este obligată să

țină seama de îndrumările date prin decizia de casare, potrivit căreia urma să

judece litigiul ca instanță de apel și să administreze noi probe în virtutea

caracterului devolutiv al căii de atac cu care a fost investită, rezultat din

prevederile art. 295 C. proc. civ.

Din perspectiva celor

expuse, și a îndrumărilor cuprinse în decizia de casație, și a problemelor de

drept dezlegate de instanța de recurs, nici unul din motivele invocate de

recurentă nu sunt fondate.

Astfel în decizia de

casare se reține fără posibilitate de echivoc că s-a dovedit cu adresa nr.

3509/2004 emisă de Primăria municipiului Fetești că în anul 1948, imobilul a

fost notat nr. 116, în anul 1950 a avut nr. 118 iar în prezent are nr. 196 și

este ocupat de Ocolul Silvic Fetești, și că imobilul a aparținut proprietarului

A.I., și că din înscrisul obținut de la Arhivele naționale intitulat „Borderoul

proprietății, proprietăților și exploatatorilor agricoli" atestă faptul că

imobilul din Fetești, precum și o serie de parcele de teren erau posedate de

A.I. și O.

De altfel chiar din

actul existent la fila 10 dosarul instanței de fond, intitulat „Fișa

imobilului", din str. Călărași nr. 118 Fetești" act emis chiar de

Ocolul Silvic Fetești, rezultă că imobilul a aparținut lui A.I.

Aceste aspecte au

fost avute în vedere de altfel de instanța de apel în rejudecare, precum și

situația terenului, raportat și la expertiza efectuată în cauză și la adresa de

la fila 38 dos. 7805/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - emisă de

Primăria municipiului Fetești.

Așa fiind, din

perspectiva celor expuse, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâta Regia națională a Pădurilor Romsilva Direcția Silvică

Slobozia împotriva Deciziei nr. 80/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2010.