ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 04 mai 2011 pronunțată în

dosarul nr. 3767/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a

dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revocare a măsurii arestării

preventive formulată de inculpatul C.S.S.,

întrucât temeiurile avute în

vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în

continuare privarea de libertate, în cauză existând suficiente indicii

temeinice care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis

infracțiunile de luare de mită în formă continuată și aderare la un grup

infracțional organizat pentru care este

cercetat

de procurorii anticorupție, fapte ce relevă un grad ridicat de pericol social.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.S.S., criticând-o sub aspect

de nelegalitate și netemeinicie.

La termenul

din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căi de atac

exercitată de inculpat.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte

apreciază recursul declarat de

inculpatul

C.S.S. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din

Constituția României, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

În speță,

inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de

Apel București în soluționarea cererii de revocare a măsurii arestării

preventive formulată în cursul urmăririi penale

și care a fost respinsă ca nefondată.

Potrivit

prevederilor art. 140

3

alin. (1) teza finală C. proc. pen., astfel

cum a fost

modificat prin Legea nr.

356/2006, încheierea prin care judecătorul respinge în cursul urmăririi penale

o cerere de revocare a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi

de

atac.

Ca atare,

printre modificările aduse Codului de procedură penală de Legea

nr. 356/2006 se regăsește și cea referitoare la

imposibilitatea atacării cu recurs a

încheierilor prin care se dispune

respingerea cererilor de revocare a măsurilor preventive, reglementare care a

fost determinată de soluția dată în recursul în

interesul legii, prin Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și

Justiție.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul

formulat de inculpatul C.S.S.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat căruia îi

incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de

lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul inculpat C.S.S.

împotriva

încheierii din 04 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală,

pronunțată în dosar nr. 3767/2/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.