ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 04 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 3767/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.S.S., întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în cauză existând suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de luare de mită în formă continuată și aderare la un grup infracțional organizat pentru care este cercetat de procurorii anticorupție, fapte ce relevă un grad ridicat de pericol social.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.S.S., criticând-o sub aspect de nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căi de atac exercitată de inculpat. Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul C.S.S. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. În speță, inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată în cursul urmăririi penale și care a fost respinsă ca nefondată.

Potrivit prevederilor art. 140 3 alin. (1) teza finală C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, încheierea prin care judecătorul respinge în cursul urmăririi penale o cerere de revocare a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. Ca atare, printre modificările aduse Codului de procedură penală de Legea nr. 356/2006 se regăsește și cea referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin care se dispune respingerea cererilor de revocare a măsurilor preventive, reglementare care a fost determinată de soluția dată în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul C.S.S. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat C.S.S. împotriva încheierii din 04 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr. 3767/2/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.