ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30
martie 2010, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în
dosarul său nr. 03345/189/2008, s-a admis cererea de sesizare a Curții
de Apel Iași, formulată de
pârâta C.L.F.F. Perieni, s-a dispus sesizarea
Curții de Apel Iași cu
soluționarea
excepției de nelegalitate a dispozițiilor Anexei 3, poziția 42, la Legea nr. 45/2009,
suspendarea judecății cauzei
până la soluționarea excepției și înaintarea dosarului către Curtea de
Apel
Iași.
În motivarea
hotărârii s-a reținut că, în dosarul nr. 3345/189/2008, având ca obiect
plângerea formulată de
reclamantul
C.C.D.C.E.S. Perieni-
Bârlad, în
contradictoriu cu C.J.F.F. Vaslui și C.L.F.F.
Perieni, împotriva
hotărârilor, indicate în plângere, prin care s-a dispus asupra reconstituirii
dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în favoarea foștilor proprietari,
persoane fizice, pârâta C.L.F.F. Perieni,
județul Vaslui, a invocat excepția
de nelegalitate a dispozițiilor
Anexei 3, poziția 42, la Legea nr. 45/2009, privind organizarea și funcționarea
Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I.Ș. și a
sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii,
silviculturii și industriei alimentare.
Instanța a constat că reclamantul,
în cauza în care s-a invocat excepția de nelegalitate, susține că terenurile
vizate fac parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea
Stațiunii de cercetare, și își întemeiază această
susținere, între altele, pe Legea nr. 45/2009. Anexa
3, poz. 42, lege
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I.Ș.
și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii,
silviculturii și industriei alimentare.
Apreciind că actul, în legătură cu
care s-a formulat excepția de nelegalitate, este un act normativ cu caracter
individual ce poate face obiectul excepției de nelegalitate și că de acest act
depinde în mare măsură soluționarea pe fond a cauzei, instanța, în temeiul art.
4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curții de Apel lași cu
soluționarea excepției de nelegalitate și suspendarea judecății, până la
soluționarea excepției.
Cauza a fost
înregistrată sub nr. 246/45/2010.
Curtea de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 120/ CA din 17 mai
2010, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate formulată de C.L.F.F.
Perieni, în contradictoriu cu intimații C.J.F.F. Vaslui, C.D.C.E.S. Perieni și
S.R. prin A.D.S.
A reținut, în esență, prima instanță
că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, vizează actele administrative,
ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009 pretins nelegală la poziția 42, face parte integrantă
din Legea nr. 45/2009, iar legea emană de la Parlamentul României iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr.
554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta C.L.F.F. Perieni criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut, în esență, că în
mod greșit instanța de judecată a respins excepția de nelegalitate formulată.
Potrivit art. 126 alin. (6) teza 1
din Constituția României „controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat cu
excepția celor ce privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de
comandament cu caracter militar”
Art. 52 consacră dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică de a se adresa instanței judecătorești competente și
face trimitere la o lege organică prin care sunt stabilite limitele acestui
drept.
Art. 5 din Legea nr. 554/2004
intitulat „Acte nesupuse controlului și limitele controlului” nu exclude
controlului instanței de contencios, legile.
Curtea, analizând actele și
lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și actele normative
aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei deduse judecății este excepția de nelegalitate a dispozițiilor
Anexei 3, poziția 42 din Legea nr. 45/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate
fi cercetată oricând în cadrul unui proces”, noțiunea de act administrativ
fiind definită în art. 2 lit. c), din același act normativ, ca fiind” actul
unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică,
în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii.”.
Art. 2 lit. b) din legea
contenciosului administrativ, definește, de asemenea, și noțiunea de „autoritate
publică”, ca fiind „orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale
care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes
public”.
Ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009, pretins nelegală la poziția 42, face parte integrantă din Legea nr. 45/2009,
astfel cum prevede expres art. 57 din lege, iar legea susmenționată emană de la Parlamentul României, iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr.
554/2004, și nu poate fi considerată „act administrativ”, cenzurabil în fața
instanței de contencios administrativ, în procedura specială prevăzută de art. 4
din lege, chiar dacă de această dispoziție legală depinde soluționarea
dosarului nr. 3345/189/2008 a Judecătoriei Bârlad.
Concluzionând,
Înalta Curte constată că prima instanță, respingând excepția de nelegalitate ca
inadmisibilă, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în
temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., potrivit căruia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la
cerere, să plătească cheltuielile de judecată” recurenta reclamantă C.L.F.F.
Perieni va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către
intimatul C.D.C.E.S. Perieni, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., având în vedere gradul de complexitate redusă al pricinii și
față de împrejurarea că apărătorul intimatului nu a formulat apărări scrise în
dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L.F.F.
Perieni împotriva sentinței nr. 120 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă C.L.F.F.
Perieni la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către
intimatul - pârât C.D.C.E.S. Perieni cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.
(3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 august 2010.