ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul său nr. 03345/189/2008, s-a admis cererea de sesizare a Curții de Apel Iași, formulată de pârâta C.L.F.F. Perieni, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Iași cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor Anexei 3, poziția 42, la Legea nr. 45/2009, suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției și înaintarea dosarului către Curtea de Apel Iași. În motivarea hotărârii s-a reținut că, în dosarul nr. 3345/189/2008, având ca obiect plângerea formulată de reclamantul C.C.D.C.E.S. Perieni- Bârlad, în contradictoriu cu C.J.F.F.

Vaslui și C.L.F.F. Perieni, împotriva hotărârilor, indicate în plângere, prin care s-a dispus asupra reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în favoarea foștilor proprietari, persoane fizice, pârâta C.L.F.F. Perieni, județul Vaslui, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Anexei 3, poziția 42, la Legea nr. 45/2009, privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I.Ș. și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Instanța a constat că reclamantul, în cauza în care s-a invocat excepția de nelegalitate, susține că terenurile vizate fac parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Stațiunii de cercetare, și își întemeiază această susținere, între altele, pe Legea nr. 45/2009.

Anexa 3, poz. 42, lege privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I.Ș. și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Apreciind că actul, în legătură cu care s-a formulat excepția de nelegalitate, este un act normativ cu caracter individual ce poate face obiectul excepției de nelegalitate și că de acest act depinde în mare măsură soluționarea pe fond a cauzei, instanța, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curții de Apel lași cu soluționarea excepției de nelegalitate și suspendarea judecății, până la soluționarea excepției. Cauza a fost înregistrată sub nr. 246/45/2010. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 120/ CA din 17 mai 2010, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate formulată de C.L.F.F.

Perieni, în contradictoriu cu intimații C.J.F.F. Vaslui, C.D.C.E.S. Perieni și S.R. prin A.D.S. A reținut, în esență, prima instanță că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, vizează actele administrative, ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009 pretins nelegală la poziția 42, face parte integrantă din Legea nr. 45/2009, iar legea emană de la Parlamentul României iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.L.F.F. Perieni criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de judecată a respins excepția de nelegalitate formulată.

Potrivit art. 126 alin. (6) teza 1 din Constituția României „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat cu excepția celor ce privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar” Art. 52 consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanței judecătorești competente și face trimitere la o lege organică prin care sunt stabilite limitele acestui drept. Art. 5 din Legea nr. 554/2004 intitulat „Acte nesupuse controlului și limitele controlului” nu exclude controlului instanței de contencios, legile. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și actele normative aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei deduse judecății este excepția de nelegalitate a dispozițiilor Anexei 3, poziția 42 din Legea nr. 45/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces”, noțiunea de act administrativ fiind definită în art. 2 lit. c), din același act normativ, ca fiind” actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.”. Art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ, definește, de asemenea, și noțiunea de „autoritate publică”, ca fiind „orice organ de stat sau al unităților administrativ - teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public”.

Ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009, pretins nelegală la poziția 42, face parte integrantă din Legea nr. 45/2009, astfel cum prevede expres art. 57 din lege, iar legea susmenționată emană de la Parlamentul României, iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, și nu poate fi considerată „act administrativ”, cenzurabil în fața instanței de contencios administrativ, în procedura specială prevăzută de art. 4 din lege, chiar dacă de această dispoziție legală depinde soluționarea dosarului nr. 3345/189/2008 a Judecătoriei Bârlad. Concluzionând, Înalta Curte constată că prima instanță, respingând excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” recurenta reclamantă C.L.F.F. Perieni va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.D.C.E.S. Perieni, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere gradul de complexitate redusă al pricinii și față de împrejurarea că apărătorul intimatului nu a formulat apărări scrise în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L.F.F. Perieni împotriva sentinței nr. 120 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă C.L.F.F. Perieni la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul - pârât C.D.C.E.S. Perieni cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.