ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor

și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 330 din 06 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8419/95/2011, Tribunalul

Gorj, secția comercială, a admis cererea formulată de reclamanta SC P.C. SRL

Tg. Jiu prin lichidator judiciar C.C. IPURL Tg. Jiu și a obligat pârâta SC B.

& B. C. SRL Harghita la plata sumei de 220.000 lei reprezentând

contravaloarea facturii nr. 1601 din 2 octombrie 2009.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că între părți

s-au desfășurat relații contractuale, care de altfel au fost recunoscute de

pârâtă în cadrul dosarului de faliment nr. 6342/95/2009, respectiv adresa nr. 1631

din 18 martie 2010, în care se precizează că are creanțe față de SC P.C. SRL,

în speță factura nr. 1601 din 02 octombrie 2009 .

Neexistând

un refuz de plată al acestei facturi, rezultă că aceasta a fost acceptată la

plată și recunoscută de pârâtă.

A reținut

instanța că prin recunoașterea în cadrul dosarului de faliment a existenței

acestei facturi, rezultă și că este înregistrată în contabilitatea pârâtei și

că, aceasta cu rea credință a susținut că nu a avut relații contractuale cu

reclamanta.

S-a

reținut că în cauză există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar în

temeiul art. 46 C. com., art. 969 C. civ., art. 25 lit. g) și h) din Legea nr. 85/2006,

cererea a fost admisă și pârâta a fost obligată la plata sumei de 220.000 lei

reprezentând contravaloarea facturii nr. 1601 din 02 octombrie 2009.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. & B. C. SRL Ciumani,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile

art. 282 și următoarele C. proc. civ.

Prin

motivele de apel SC B. & B. C. SRL Ciumani a invocat faptul că instanța de

fond a încălcat atât dispozițiile în materie de competență, cât și dispozițiile

de ordine publică.

Curtea de Apel

Craiova, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 133 din 5 octombrie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei instanța de control judiciar reținând, în esență,

legalitatea sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta

SC B. & B. C. SRL Harghita

solicitând în

principal, în baza prevederilor art. 312 pct. 2 C. proc. civ. admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare

instanței de fond, iar în subsidiar în baza prevederilor art. 312 pct. 3 C.

proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în

sensul respingerii acțiunii formulate de SC P.C. SRL prin lichidator judiciar C.C.

IPURL SRL și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

cu prezentul proces.

Recurenta – pârâtă își

subsumează criticile dispozițiilor art.304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. și

art. 312 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la următoarele aspecte:

- instanța de fond în

baza rolului pe care îl are a soluționat prezenta cauză cu deosebită celeritate,

dând câștig de cauză intimatei, motivarea instanței de fond fiind însușită și

de instanța de apel;

- instanța de apel nu

conchide în încălcarea prev. art. 118 C. proc. civ., deși recurenta a făcut

dovada acestei împrejurări, anexând dovezile referitoare la cererea de amânare

formulată de fond, transmisă pe faxul Tribunalului Gorj;

- recurenta

învederează instanței că nu și-a însușit factura fiscală la care face referire

SC P.C. SRL, precizând că nu avut nicio relație contractuală cu SC P.C. SRL.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, astfel cum

acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate de parte, reține

nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Chiar dacă în

dezvoltarea criticilor recurenta – pârâtă face referire la dispozițiile art. 118

C. proc. civ., trimiterea este pur formală, neregăsindu-se în argumente care să

susțină eventualele motive de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, deși

recurenta își subsumează criticile dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., acestea vizează situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a

fi susținute în drept prin indicarea normelor de drept încălcate sau greșit

aplicate.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor

situații de fapt, invocarea probatoriului administrat în lipsa unei

argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de

modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate de către instanța de recurs.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să indică aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata

nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind

recursul declarat de recurenta - pârâtă SC B. & B. C. SRL CIUMANI împotriva

deciziei nr. 133 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

a III-a civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.