ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința nr. 330 din 06 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. 8419/95/2011, Tribunalul Gorj, secția comercială, a admis cererea formulată de reclamanta SC P.C. SRL Tg. Jiu prin lichidator judiciar C.C. IPURL Tg. Jiu și a obligat pârâta SC B. & B. C. SRL Harghita la plata sumei de 220.000 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 1601 din 2 octombrie 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că între părți s-au desfășurat relații contractuale, care de altfel au fost recunoscute de pârâtă în cadrul dosarului de faliment nr. 6342/95/2009, respectiv adresa nr. 1631 din 18 martie 2010, în care se precizează că are creanțe față de SC P.C.

SRL, în speță factura nr. 1601 din 02 octombrie 2009 . Neexistând un refuz de plată al acestei facturi, rezultă că aceasta a fost acceptată la plată și recunoscută de pârâtă. A reținut instanța că prin recunoașterea în cadrul dosarului de faliment a existenței acestei facturi, rezultă și că este înregistrată în contabilitatea pârâtei și că, aceasta cu rea credință a susținut că nu a avut relații contractuale cu reclamanta. S-a reținut că în cauză există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar în temeiul art. 46 C. com., art. 969 C. civ., art. 25 lit. g) și h) din Legea nr. 85/2006, cererea a fost admisă și pârâta a fost obligată la plata sumei de 220.000 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 1601 din 02 octombrie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. & B. C. SRL Ciumani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282 și următoarele C. proc.

civ. Prin motivele de apel SC B. & B. C. SRL Ciumani a invocat faptul că instanța de fond a încălcat atât dispozițiile în materie de competență, cât și dispozițiile de ordine publică. Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 133 din 5 octombrie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. & B. C. SRL Harghita solicitând în principal, în baza prevederilor art. 312 pct. 2 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar în baza prevederilor art. 312 pct. 3 C. proc.

civ. admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de SC P.C. SRL prin lichidator judiciar C.C. IPURL SRL și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces. Recurenta – pârâtă își subsumează criticile dispozițiilor art.304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. și art. 312 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la următoarele aspecte: - instanța de fond în baza rolului pe care îl are a soluționat prezenta cauză cu deosebită celeritate, dând câștig de cauză intimatei, motivarea instanței de fond fiind însușită și de instanța de apel; - instanța de apel nu conchide în încălcarea prev. art. 118 C. proc. civ., deși recurenta a făcut dovada acestei împrejurări, anexând dovezile referitoare la cererea de amânare formulată de fond, transmisă pe faxul Tribunalului Gorj; - recurenta învederează instanței că nu și-a însușit factura fiscală la care face referire SC P.C.

SRL, precizând că nu avut nicio relație contractuală cu SC P.C. SRL. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate de parte, reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Chiar dacă în dezvoltarea criticilor recurenta – pârâtă face referire la dispozițiile art. 118 C. proc. civ., trimiterea este pur formală, neregăsindu-se în argumente care să susțină eventualele motive de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Astfel, deși recurenta își subsumează criticile dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., acestea vizează situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi susținute în drept prin indicarea normelor de drept încălcate sau greșit aplicate. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt, invocarea probatoriului administrat în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să indică aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurenta - pârâtă SC B. & B. C. SRL CIUMANI împotriva deciziei nr. 133 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.