ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4286/2012

Deliberând asupra recursurilor de

față, din actele

și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1810 din 21

decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția comercială, în dosarul nr.

11687/95/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.E. SRL - societate

în faliment, reprezentată prin lichidator S. SPRL și a fost obligat pârâtul B.A.

la plata sumei de 217.356,28 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de

construcții, facturate cu facturile din 16 aprilie 2009 și 4 mai 2009.

Instanța de fond a reținut că

reclamanta a executat lucrări de mansardare a unui bloc de locuințe conform

contractului, că a emis facturile din 16 aprilie 2009 și 4 mai 2009, iar

pârâtul, în calitate de beneficiar al lucrării a achitat parțial factura din 2009

și că a rămas neplătită suma totală de 217.356,28 lei. A mai reținut că refuzul

pârâtului de a-și îndeplini obligația asumată prin contract este neîntemeiată

și că acesta nu a dovedit că semnăturile de pe facturi nu îi aparțin sau că a

achitat suma facturată.

Împotriva

sentinței a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, în motivarea căruia a arătat că dovada raporturilor comerciale

s-a făcut, însă reclamanta nu a făcut dovada că factura a fost parțial

achitată. În acest sens, a susținut că plata parțială nu poate echivala cu

însușirea întregii sume facturate de prestator, dovada trebuind să fie făcută

în condițiile art. 46 C. com., iar facturile nu cuprind mențiuni privind

serviciile prestate și data prestării lor, documente care stau la baza lor,

etc. Apelantul a precizat că din momentul încheierii procesului verbal de

recepție, cu ocazia concilierii orice relație comercială dintre parteneri s-a

încheiat, că a făcut plângere la organele de cercetare penală în care a arătat

că nu a semnat cele două facturi și că instanța de fond nu și-a exercitat rolul

activ de a cerceta susținerile sale și a face probe suplimentare.

S-a

încuviințat efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze lucrările

executate în baza contractului și a unei expertize contabile care să verifice

sumele achitate pe parcurs și sumele rămase de plată.

S-a

administrat proba cu expertiză tehnică efectuată de expert S.G. și proba cu

expertiză contabilă efectuată de expert B.E., fiecare dinte aceștia răspunzând

și la obiecțiunile făcute de părți.

Prin decizia nr. 205 din 14 decembrie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a III-a civilă, s-a admis

apelul pârâtului împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în

sensul că:

A fost

admisă acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul B.A. la plata sumei de

65.105,24 lei reprezentând contravaloare lucrări și la suma de 2913 lei

cheltuieli de judecată în fond.

Prin

aceeași hotărâre a fost obligată intimata S.C. L.E. la plata sumei de 2328 lei

taxă judiciară de timbru în apel și la 3500 lei onorariu de expert și a fost

respinsă cererea expertului S.G. de majorare a onorariului.

S-a reținut, în esență, că numai

facturile fiscale nu fac dovada sumelor dat fiind că pârâtul le-a contestat,

iar instanța fondului nu a administrat probe în acest sens, iar raporturile

dintre părți au încetat așa cum rezultă din procesul verbal de recepție,

obligațiile dintre părți neîncetând decât după ce toate obligațiile au fost

executate, subzistând obligația de garanție pentru viciile ascunse.

Potrivit raportului de expertiză

efectuat de expert S.G., în baza contractului, reclamanta a executat lucrări

totale în valoarea de 758.890 lei iar, conform concluziilor expertului contabil

B.E., pe parcursul contractului beneficiarul a făcut plăți totale în valoare de

693.783 lei, diferența neachitată fiind de 65.105, 24 lei.

În ce

privește panourile, se constată că acestea au fost executate de V.P., valoarea

lor fiind de 271.760 lei, dar ele au fost facturate antreprenorului SC L.E. SRL

conform facturilor și achitate de antreprenor conform chitanțelor, toate aceste

documente fiind depuse la filele 314-317 din dosar.

Prin

urmare, instanța de apel a constatat întemeiată numai în parte acțiunea

reclamantei, respectiv pentru suma de 65.105,24 lei reprezentând contravaloare

lucrări neachitate, conform contractului.

Văzând

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a fost obligat pârâtul și la 2913 lei

cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă de timbru la valoarea de

achitat, iar în ce privește cheltuielile de judecată în apel, a fost obligată

intimata SC L.E. la 2328 lei taxă judiciară de timbru în apel, calculată la

valoarea câștigată de către pârât prin admiterea apelului, precum și la 3500

lei onorariu experți, onorariu achitat de apelantul pârât.

Instanța de

apel a apreciat că cererea expertului S.G. de majorare a onorariului de expert

este nejustificată, întrucât acestuia i-a fost încuviințat un onorariu inițial

de 1000 lei și ulterior i s-a majorat onorariul cu 1500 lei, ambele fiind

achitate, sens în care a considerat onorariul total corespunzător activității

prestate avându-se în vedere și faptul că prestația expertului a tergiversat

judecarea procesului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

au declarat recurs ambele părți.

reclamantă se critică soluția din apel sub aspectul că în mod greșit a fost

obligat la plata taxei judiciare de timbru, întrucât este în procedura

falimentului împrejurare care îl scutește de la plata datorată cu acest titlu,

iar concluziile raportului de expertiză a indicat sumele datorate în derularea

relațiilor comerciale dintre cele două părți. Sub acest din urmă aspect,

recurenta - reclamantă menționează expres completarea raportului de expertiză

cu cuantumul indicat expres în cererea de recurs, la filele 2 și 3 dosar

recurs, solicitând pe cale de consecință admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și obligarea părții adverse la plata sumei de 158.478,20 lei,

anularea sumei de 2328 lei taxă judiciară de timbru, fără cheltuieli de

judecată.

critică soluția pronunțată în apel sub aspectul că instanța de apel i-a luat în

considerare numai două plăți achitate de el, neținând cont de faptul că a

executat lucrările conform contractului și a executat panourile, realizând

chiar lucrările de montaj a acestora. Mai mult, pârâtul susține că a suportat

și alte cheltuieli suplimentare pentru realizarea lucrărilor la care s-a

angajat conform contractului.

În

consecință, pârâtul mai arată că în mod greșit instanța de apel nu a luat în

calcul și plățile făcute cu privire la proiectarea, montarea și punerea în

operă a panourilor, pe lângă sumele plătite direct părții potrivnice. Solicită

admiterea recursului și indică ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Pentru

considerentele ce urmează, înalta Curte constată nulitatea cererilor de recurs

de reclamanta SC L.E. SRL prin lichidator judiciar S. SPRL Târgu Jiu și de

pârâtul B.A.:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va

cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se

critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivarea

recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin

indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de

altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind

judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

În ce privește recursul reclamantei,

înalta Curte constată că acesta cuprinde aspecte de netemeinicie vizând

raportul de expertiză, în argumentarea cărora indică sume, care în opinia sa

sunt datorate, conform mențiunilor din cererea de recurs la filele 2 și 3 dosar

recurs, precum și anularea taxei judiciare de timbru, ceea ce nu pot forma

obiectul controlului judiciar în calea de atac exercitată, știut fiind că în

recurs cenzura hotărârii atacate se face numai din perspectiva motivelor de

nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Referitor

la recursul pârâtului, înalta Curte constată că împrejurările relatate sunt de

netemeinicie, acestea vizând executarea lucrărilor și aprecierea eronată a

instanței de apel cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, de

asemenea, acestea nu pot constitui motive de nelegalitate în sensul

dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și, în consecință nu pot fi

supuse controlului judiciar în calea de atac a recursului. Este adevărat că

acest recurent invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile formulate

vizează situația de fapt deja stabilită și aspecte de netemeinicie. Prin

urmare, înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză nu cuprind

motive de nelegalitate în sensul limitativ și restrictiv a art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ., situație în care va da eficientă sancțiunii prevăzute de

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul

că va constata nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta SC L.E.

SRL prin lichidator judiciar S. SPRL Târgu Jiu și de pârâtul B.A. împotriva

deciziei nr. 205 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția

a IlI-a civilă.

PENTRU A CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererilor de recurs

declarate de reclamanta SC L.E. SRL prin lichidator judiciar S. SPRL Târgu Jiu

și de pârâtul B.A. împotriva deciziei nr. 205 din 14 decembrie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova - secția a IlI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

1 noiembrie 2012