ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2011

Asupra

excepției de necompetență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 2411 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta SC H.F. SRL,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit - Program SAPARD, prin care solicita anularea Deciziei nr. 13900 din 12

iulie 2007 emisă de pârâtă, precum și a procesului-verbal de control nr. 4892

din 22 martie 2007 încheiat de către funcționari din cadrul autorității pârâte,

prin care s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a plăti suma de

312.35,70 lei, cu titlu de rambursare a contravalorii sumei plătite în baza

unui contract derulat prin programul SAPARD; prin aceeași sentință a fost

respinsă excepția nulității procesului-verbal de control nr. 4892 din 22 martie

2007, invocată de reclamantă.

Împotriva

acestei sentințe, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs reclamanta, criticând pe fond soluția instanței de judecată.

Curtea, în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în

ședința

de judecată din 14 iunie 2011, a invocat din oficiu și a pus în dezbaterea

părților

excepția necompetenței materiale a instanței care a judecat pricina în fond.

Excepția este

întemeiată, recursul urmând a fi admis, pentru motivul de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere considerentele ce

se vor arăta în continuare.

În speță, suma

în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către

reclamantă a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanțare comunitare, în

temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 din acest act normativ, „Constituie obiect al recuperării

creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri

comunitare și/sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv

accesoriile acestora, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina

debitorului" [alin. (1)] și „Creanțele bugetare rezultate din nereguli

sunt asimilate

creanțelor fiscale, în

sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților

cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor" [alin. (2)].

Din cuprinsul

dispozițiilor legale citate, rezultă că actele contestate în cauză sunt acte

administrativ-fiscale în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce pot fi

contestate conform procedurii reglementate de același cod, respectiv Titlul

IX

- „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor

administrative fiscale".

Conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.,

„Deciziile emise

în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către

contestatar sau de către

persoanele

introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la

instanța

judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile

legii".

În temeiul

normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., în ceea ce

privește stabilirea instanței de contencios

administrativ

competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei

emise

de autoritatea administrativ-fiscală, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În

interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod

unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a

competenței materiale a instanței de fond, după

cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul

actelor administrative cu caracter general;

- criteriul

valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau

datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul

actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege

pentru departajarea competenței tribunalului de

cea a curții de apel fiind suma de

500.000 lei.

In speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de

312.35,70 lei - asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor Codului de

procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine Secției de

contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București.

Față de cele arătate, constatându-se întemeiată

excepția de necompetență a instanței care a judecat fondul, în temeiul art. 313

coroborat cu art. 312 alin. (3) și

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va fi

admis recursul și casată sentința atacată și va fi trimisă cauza, spre

competentă soluționare, Tribunalului București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de reclamanta SC H.F. SRL împotriva sentinței nr. 2411 din 19

mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2011.