ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2010

Asupra excepției de necompetență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 70 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

C. SRL, în contradictoriu cu pârâta

Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, și a dispus suspendarea

executării procesului-verbal de constatare nr. 3747 din 1 februarie 2010, emis

de

pârâtă, prin care s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a

plăti suma de

239.976,10 lei, cu titlu de rambursare

a contravalorii sumei plătite în baza unui

contract derulat prin

programul SAPARD.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut, în esență, că în

cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva

acestei sentințe, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală, a declarat

recurs pârâta, criticând pe fond soluția instanței de judecată.

Curtea, în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în ședința de judecată din 14

octombrie 2010, a invocat din oficiu și a pus în

dezbaterea părților excepția necompetenței materiale a instanței care a

judecat

pricina în fond.

Excepția este întemeiată, recursul urmând a fi

admis, pentru motivul de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. și având în vedere considerentele ce se vor arăta în continuare.

In speță, suma

în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către

reclamantă a unor fonduri avansate din fonduri de cofinanțare

comunitare, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind

controlul și

recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare

aferente utilizate

necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 din acest act normativ, „Constituie obiect al recuperării

creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri

comunitare și/sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv

accesoriile acestora, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina

debitorului" [alin. (1)] și „Creanțele bugetare rezultate din nereguli

sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care

revin creditorilor,

autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile

și debitorilor" [alin. (2)].

Din cuprinsul dispozițiilor legale citate,

rezultă în mod clar că procesul-

verbal contestat în cauză este un act

administrativ-fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi

contestat conform procedurii

reglementate

de același cod, respectiv Titlul

IX

- „Soluționarea

contestațiilor

formulate împotriva actelor administrative fiscale".

Conform art. 215

C. proc. fisc., „Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu

suspendă executarea actului administrativ fiscal" [alin. (1)] însă

„Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului

de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare" [alin.

(2) teza

I].

In temeiul

normei de trimitere de la art. 215 alin. (2) teza

I

C.

proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios

administrativ competente să soluționeze cererea de suspendare a executării

procesului-verbal de constatare contestat în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In

interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu

caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a

competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

-

criteriul poziționării în cadrul sistemului

administrației publice (rangul

autorității centrale sau locale) a

autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul

valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau

datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul

actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege

pentru departajarea competenței tribunalului de

cea a curții de apel fiind suma de

500.000 lei.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de

232.976,10 lei - asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor Codului

de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în

funcție de criteriul valoric și revine Secției de

contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Mureș, competent și

din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Față de cele arătate, constatându-se întemeiată

excepția de necompetență a

primei instanțe, în temeiul art. 313

coroborat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va fi admis

recursul și casată sentința atacată și

va

fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Mureș, secția de

contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 70 din

19 aprilie 2010 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului

Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.