ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 340 din 4 noiembrie 2009, Curtea de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Oravița, în contradictoriu

cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a anulat

decizia pârâtei de soluționare a contestației formulată de către reclamant

împotriva procesului-verbal de constatare întocmit la data de 29 ianuarie 2009

și înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 2509 din 02 februarie 2009; pe

cale de consecință, instanța de judecată a admis contestația formulată de

reclamant, a anulat procesul-verbal atacat și a exonerat pe reclamant de la

restituirea sumei de 148.077,68 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a

reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că pe terenurile respective -

pentru care a primit suma de bani în litigiu, reprezentând sprijin financiar

acordat potrivit prevederilor O.U.G. nr. 125/2006 - a desfășurat activitate

agricolă proprie, astfel încât îndeplinește condițiile de eligibilitate

prevăzute de lege, iar decizia atacată este nelegală și netemeinică,

impunându-se anularea acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 8

și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, pe care o consideră

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, aducându-i critici pe fond

și solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii formulate de reclamant,

ca neîntemeiată.

De asemenea, în fața instanței de recurs și prin

concluziile scrise depuse la dosar, recurenta a invocat excepția de

necompetență a instanței de fond, solicitând casarea sentinței atacate și

trimiterea și cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin.

In acest sens, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât

sumele în litigiu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei,

făcând parte din categoria creanțelor bugetare, asimilate creanțelor fiscale

conform prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, astfel cum a fost modificată și completată.

Excepția de necompetență invocată de recurentă este

întemeiată, recursul urmând a fi admis, pentru motivul de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere considerentele ce

se vor arăta în continuare.

In speță, obiectul cauzei îl constituie anularea

Deciziei nr. 420 din 09 martie 2009 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură în baza O.G. nr. 79/2003, prin care se stabilește în sarcina

intimatului-reclamant obligația de restituire a sumei de 148.077,68 lei, pentru

motivul utilizării necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri comunitare.

Or, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și (6)

și art. 4 din actul normativ susmenționat, aceste sume reprezintă creanțe

bugetare și sunt recuperate conform Codului de procedură fiscală, în cauză

devenind, așadar, aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor apărute

între părți.

Astfel, conform prevederilor art. 3 din O.G. nr.

79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările

și completările ulterioare, „Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare; b) hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin

care se stabilește obligația de plată privind creanțele bugetare rezultate din

nereguli" [alin. (2)] și „împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare" [alin. (6)].

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 din

același act normativ, „Constituie obiect al recuperării creanțelor bugetare

rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare și/sau

din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acestora,

precum și alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului" [alin. (1)]

și „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor" [alin. (2)].

Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr.

554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Rezultă, așadar, că, fiind vorba de recuperarea unei

creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin

aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat.

Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea

unor acte administrativ-fiscale ce privesc o creanță al cărei cuantum nu

depășește 500.000 lei, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

revine Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele arătate, constatându-se întemeiată

excepția de necompetență a primei instanțe, în temeiul art. 313 coroborat cu

art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va fi admis recursul și

casată sentința atacată și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare,

Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 340 din 4 noiembrie 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.