ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4140/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 340 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Oravița, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a anulat decizia pârâtei de soluționare a contestației formulată de către reclamant împotriva procesului-verbal de constatare întocmit la data de 29 ianuarie 2009 și înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 2509 din 02 februarie 2009; pe cale de consecință, instanța de judecată a admis contestația formulată de reclamant, a anulat procesul-verbal atacat și a exonerat pe reclamant de la restituirea sumei de 148.077,68 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că pe terenurile respective - pentru care a primit suma de bani în litigiu, reprezentând sprijin financiar acordat potrivit prevederilor O.U.G. nr. 125/2006 - a desfășurat activitate agricolă proprie, astfel încât îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute de lege, iar decizia atacată este nelegală și netemeinică, impunându-se anularea acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, pe care o consideră netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, aducându-i critici pe fond și solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

De asemenea, în fața instanței de recurs și prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenta a invocat excepția de necompetență a instanței de fond, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea și cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin. In acest sens, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, făcând parte din categoria creanțelor bugetare, asimilate creanțelor fiscale conform prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată și completată.

Excepția de necompetență invocată de recurentă este întemeiată, recursul urmând a fi admis, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere considerentele ce se vor arăta în continuare. In speță, obiectul cauzei îl constituie anularea Deciziei nr. 420 din 09 martie 2009 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în baza O.G. nr. 79/2003, prin care se stabilește în sarcina intimatului-reclamant obligația de restituire a sumei de 148.077,68 lei, pentru motivul utilizării necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri comunitare. Or, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și (6) și art. 4 din actul normativ susmenționat, aceste sume reprezintă creanțe bugetare și sunt recuperate conform Codului de procedură fiscală, în cauză devenind, așadar, aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește competența de soluționare a litigiilor apărute între părți.

Astfel, conform prevederilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare, „Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare; b) hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care se stabilește obligația de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli" [alin. (2)] și „împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare" [alin. (6)]. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 din același act normativ, „Constituie obiect al recuperării creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare și/sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acestora, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului" [alin. (1)] și „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor" [alin. (2)]. Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Rezultă, așadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat. Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale ce privesc o creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000 lei, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cele arătate, constatându-se întemeiată excepția de necompetență a primei instanțe, în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., va fi admis recursul și casată sentința atacată și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 340 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.