ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 19 aprilie 2010, reclamanții C.S., C.H. și C.V. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să constate caracterul politic al condamnărilor numiților H.F. și H.M., ce se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. e ) și art. 5 din Legea nr. 221/2009 și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând daune morale. Prin sentința civilă nr. 1094 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților C.S. și C.H. câte 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, iar reclamantului C.V.

suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților. A fost respins capătul cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative. Pentru a decide astfel tribunalul a reținut, în esență, că, prin decizia nr. 200/1951 a M.A.I., familia H. a fost strămutată în Câmpia Bărăganului, producându-li-se un prejudiciu moral care poate fi reparat în condițiile Legii nr. 221/2009. Instanța a apreciat că prin deportarea familiei reclamanților, precum și prin celelalte consecințe pe care această măsură le-a produs, acesteia i s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar traumele psihice și suferințele fizice provocate pot fi și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri bănești.

Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și soluționat prin decizia nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanți. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond. În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că, prin raportare la deciziile nr. 1354 din 20 octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale, temeiul juridic invocat de reclamanți - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu mai poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului nemaiexistând temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis acțiunea de către instanța de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.S., C.H. și C.V., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs, recurenții arată că „hotărârea instanței de apel este netemeinică, nelegală și nedreaptă”, fără ca aceasta să formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Timișoara, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, fiind investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor. Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de recurs reclamanții C.S., C.H. și C.V., se constată că aceasta își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit. Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanții C.S., C.H. și C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată nul recursul declarat de reclamanții C.S., C.H. și C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.