ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 19 aprilie  2010,

reclamanții C.S., C.H. și C.V. au solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să constate

caracterul politic al condamnărilor numiților H.F. și H.M., ce se încadrează în

dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. e

)

și art. 5 din Legea nr. 221/2009 și să se dispună

obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr.

1094 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a admis în

parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților C.S. și C.H.

câte 5.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, iar reclamantului C.V.

suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de

despăgubiri.

Au fost respinse

celelalte pretenții ale reclamanților.

A fost respins capătul

cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative.

Pentru a decide

astfel tribunalul a reținut, în esență, că, prin decizia nr. 200/1951 a M.A.I.,

familia H. a fost strămutată în Câmpia Bărăganului, producându-li-se un

prejudiciu moral care poate fi reparat în condițiile Legii nr. 221/2009.

Instanța a apreciat

că prin deportarea familiei reclamanților, precum și prin celelalte consecințe

pe care această măsură le-a produs, acesteia i s-a adus atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar traumele psihice și suferințele

fizice provocate pot fi și trebuie să fie reparate prin acordarea unor

despăgubiri bănești.

Apelul declarat de

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și soluționat prin

decizia nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată în parte hotărârea

atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Prin aceeași decizie,

a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de

fond.

În considerentele

deciziei s-a reținut, în esență, că, prin raportare la deciziile nr. 1354 din 20

octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale,

temeiul juridic invocat de reclamanți - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

- a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu mai

poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului nemaiexistând

temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis

acțiunea de către instanța de judecată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții C.S., C.H. și C.V., invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii

de recurs, recurenții arată că „hotărârea instanței de apel este netemeinică,

nelegală și nedreaptă”, fără ca aceasta să formuleze, în concret, critici

privind soluția Curții de Apel Timișoara, care să poată face posibilă

încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele administrate în cauză

rezultă că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de

acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Intimatul-pârât

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, fiind

investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru

considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se

invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C.

proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub

sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în

măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct.

1 - 9 C. proc. civ.

În cererea de recurs

formulată de recurs reclamanții C.S., C.H. și C.V., se constată că aceasta își

exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată,

fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate

invocate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât

criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în

vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din

oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de

reclamanții C.S., C.H. și C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nul recursul

declarat de reclamanții C.S., C.H. și C.V. împotriva deciziei nr. 122/ A din 27

ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.