ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3326/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Tribunalul București sub nr. 4024 la 18 mai 2000, reclamanta T.P.,

în calitate de administrator al SC E.S.C. SRL București, a solicitat ca, în contradictoriu

cu pârâtele A.M. și C.C., instanța de judecată, să pronunțe o hotărâre, prin

care să dispună excluderea pârâtelor din SC E.S.C. SRL, obligarea pârâtelor la

plata de daune cominatorii, în valoare de 1.000.000 lei pe zi de întârziere,

până la restituirea actelor originale ale societății și obligarea pârâtelor la despăgubirea

societății pentru prejudiciul, în valoare de 5.000.000 lei, cauzat de către pârâte,

ca urmare a refuzului restituirii actelor originale ale societății, cu cheltuieli

de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății,

reclamanta invocă încălcarea de către pârâte a dispozițiilor art. 192 și art. 217

din Legea nr. 31/1990.

Acțiunea reclamantei T.P. a fost admisă

în parte prin sentința nr. 1640 din 2 martie 2001 a Tribunalului București,

secția comercială, pârâtele fiind excluse din cadrul societății reclamante și

obligate, în solidar, la plata către aceasta din urmă a daunelor cominatorii, în

sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la restituirea actelor

originale pe care le dețin, precum și la plata sumei de 5.000.000 lei

prejudiciu constatat pentru acest fapt, cu 780.000 lei cheltuieli de judecată.

Cererea privind restituirea actelor originale a fost respinsă, constatând autoritatea

de lucru judecat pe acest aspect.

Împotriva hotărârii primei instanțe a

declarat apel pârâta A.M.

Prin decizia nr. 1254 din 25 septembrie

2001, Curtea de Apel București, secția comercială, a anulat, ca netimbrat,

apelul pârâtei A.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel reține că reclamanta, în apel, nu s-a conformat dispozițiilor legale privind

timbrajul.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâta A.M., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304

pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Recursul pârâtei A.M. este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se

constată că apelanta-pârâtă A.M., deși legal citată, pentru termenul de la 25

septembrie 2001, cu mențiunea de a depune 150.000 lei taxă judiciară de timbru

și 1.500 lei timbru judiciar, conform actelor anexate la dosarul apel, nu s-a

conformat acestei obligații, și, pe cale de consecință, în mod corect, instanța

de apel a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei, făcând aplicațiunea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar fiind datorate anticipat judecării

cererii, sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată.

În consecință, față de cele ce

preced, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M. împotriva

deciziei nr. 1254 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 4 iulie 2003.