ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, la data de 12 ianuarie 2010, reclamanții F.V.

și V.F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, au solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a

soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtului să

procedeze la analizarea/avizarea cererilor reclamanților de redobândire a

cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii instanței; obligarea pârâtului la acordarea unor daune cominatorii în

valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii

cererii de chemare în judecată și până la avizarea dosarului; cu cheltuieli de

judecată.

In

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de redobândire

a cetățeniei române în anul 2006, obiect al dosarului nr. 3360/RD/2006 și deși

au depus mai multe cereri de urgentare a soluționării acesteia, până în prezent

nu au primit un răspuns.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 03 iunie 2010, pârâtul a arătat că la data de

20 noiembrie 2009, anterior introducerii cererii de chemare în judecată și

emiterii și comunicării citației (25 martie 2010), cererea de redobândire a

cetățeniei române ce a format obiectul dosarului nr. 3360/RD/2006, a fost

examinată și avizată pozitiv și în consecință a fost emis Ordinul Președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 9/P din 07 aprilie 2010.

Față

de această împrejurare a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prezent

în instanță la termenul din data de 15 iunie 2010 apărătorul reclamanților a

confirmat împrejurarea că cererile de redobândire a cetățeniei române au fost

avizate pozitiv și a arătat că nu insistă în soluționarea cererilor de acordare

a daunelor morale și a daunelor cominatorii.

Curtea

de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 2867 din 15 iunie 2010 a respins cererea formulată de reclamanții F.V.

și V.F., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - DIRECȚIA

CETĂȚENIE, ca rămasă fără obiect.

A

obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, admise în

parte.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut că față de împrejurarea că cererea de

redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv, iar

Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 9/P a fost

emis la data de 07 aprilie 2010, cererea a rămas fără obiect.

Cât

privește cheltuielile de judecată Curtea a procedat la acordarea acestora, în

parte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reținând că deși

cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată la data de 20

noiembrie 2009, Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie a

fost emis la data de 07 aprilie 2010, ulterior introducerii cererii de chemare

în judecată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

In

primul rând recurentul pârât a criticat sentința în sensul că, în mod greșit

prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Justiție, având în vedere că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010

s-a înființat Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu atribuții privind

procedura de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române.

In

al doilea rând recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a

făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având

în vedere că, față de soluția pronunțată, nu se poate reține că pârâtul a căzut

în pretenții, nefiind astfel întrunite condițiile pentru obligarea ministerului

la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Au

arătat, totodată, că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au

solicitat doar soluționarea/avizarea cererilor și nu emiterea ordinului de

dobândire a cetățeniei, astfel că la data introducerii acțiunii, cererea

acestora fusese deja avizată pozitiv.

Înalta

Curte de Casație si Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

I.

In ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că în mod

corect a fost respinsă de prima instanță, întrucât, deși prin O.U.G. nr. 5/2010

a fost atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale

pentru Cetățenie, prin același act normativ s-a prevăzut că „Până la

operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere

sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din

funcționarea Autorității, vor fi asigurate prin Direcția Cetățenie, și după

caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției" [art.

19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuție, 10

februarie 2010 - M.Of. nr. 93, acțiunea reclamantului se afla deja pe rolul

instanței, pe de o parte, iar litigiul a fost determinat de atitudinea

pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2006, când competența

în materie aparținea recurentului, pe de altă parte.

II.

In ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte

constată că, obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă

constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a

soluționa cererea reclamantei și obligarea pârâtului la analizarea/avizarea

cererii reclamantei, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă.

In

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

cheltuielile

de judecată sunt suportate de partea care cade

în pretenții.

Având ca fundament aceste dispoziții

legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de

judecată stă culpa procesuală a părții.

Or,

în cauza dedusă judecății, rezultă fără putință de tăgadă că instituția

recurentă a fost în culpă, în condițiile în care, anterior cererii de chemare

în judecată, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă, autoritatea

fiind pusă astfel în întârziere.

Culpa

procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata

cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii

cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata,

cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera

vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantei într-un

termen rezonabil.

Culpa

recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia

toate diligentele pentru a verifica stadiul

cererii intimatei-reclamante și să

comunice un răspuns în acest sens.

Orice amânare în soluționarea cererii

reclamantei a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a

determinat-o să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității

pârâte.

Pe

de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, Ordinul

Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie a fost emis la data de 07 aprilie

2010, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că deși

cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată la data de 20

noiembrie 2009, acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere data

emiterii ordinului, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 274 și art. 275

C. proc. civ.

Pentru

considerentele sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 2867 din 15

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

15 martie 2011.