ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 ianuarie 2010, reclamanții F.V. și V.F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, au solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtului să procedeze la analizarea/avizarea cererilor reclamanților de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtului la acordarea unor daune cominatorii în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la avizarea dosarului; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2006, obiect al dosarului nr. 3360/RD/2006 și deși au depus mai multe cereri de urgentare a soluționării acesteia, până în prezent nu au primit un răspuns. Prin întâmpinarea formulată la data de 03 iunie 2010, pârâtul a arătat că la data de 20 noiembrie 2009, anterior introducerii cererii de chemare în judecată și emiterii și comunicării citației (25 martie 2010), cererea de redobândire a cetățeniei române ce a format obiectul dosarului nr. 3360/RD/2006, a fost examinată și avizată pozitiv și în consecință a fost emis Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 9/P din 07 aprilie 2010. Față de această împrejurare a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prezent în instanță la termenul din data de 15 iunie 2010 apărătorul reclamanților a confirmat împrejurarea că cererile de redobândire a cetățeniei române au fost avizate pozitiv și a arătat că nu insistă în soluționarea cererilor de acordare a daunelor morale și a daunelor cominatorii. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2867 din 15 iunie 2010 a respins cererea formulată de reclamanții F.V. și V.F., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - DIRECȚIA CETĂȚENIE, ca rămasă fără obiect. A obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, admise în parte. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că față de împrejurarea că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv, iar Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 9/P a fost emis la data de 07 aprilie 2010, cererea a rămas fără obiect.

Cât privește cheltuielile de judecată Curtea a procedat la acordarea acestora, în parte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reținând că deși cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată la data de 20 noiembrie 2009, Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie a fost emis la data de 07 aprilie 2010, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o ca nelegală și netemeinică. In primul rând recurentul pârât a criticat sentința în sensul că, în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiție, având în vedere că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 5/2010 s-a înființat Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu atribuții privind procedura de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române. In al doilea rând recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, față de soluția pronunțată, nu se poate reține că pârâtul a căzut în pretenții, nefiind astfel întrunite condițiile pentru obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Au arătat, totodată, că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat doar soluționarea/avizarea cererilor și nu emiterea ordinului de dobândire a cetățeniei, astfel că la data introducerii acțiunii, cererea acestora fusese deja avizată pozitiv.

Înalta Curte de Casație si Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: I. In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă de prima instanță, întrucât, deși prin O.U.G.

nr. 5/2010 a fost atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin același act normativ s-a prevăzut că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității, vor fi asigurate prin Direcția Cetățenie, și după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției" [art. 19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuție, 10 februarie 2010 - M.Of. nr. 93, acțiunea reclamantului se afla deja pe rolul instanței, pe de o parte, iar litigiul a fost determinat de atitudinea pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2006, când competența în materie aparținea recurentului, pe de altă parte.

II. In ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea reclamantei și obligarea pârâtului la analizarea/avizarea cererii reclamantei, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă. In conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții. Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții. Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără putință de tăgadă că instituția recurentă a fost în culpă, în condițiile în care, anterior cererii de chemare în judecată, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă, autoritatea fiind pusă astfel în întârziere.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil. Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica stadiul cererii intimatei-reclamante și să comunice un răspuns în acest sens. Orice amânare în soluționarea cererii reclamantei a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a determinat-o să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității pârâte.

Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie a fost emis la data de 07 aprilie 2010, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că deși cererea de redobândire a cetățeniei române a fost avizată la data de 20 noiembrie 2009, acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere data emiterii ordinului, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 274 și art. 275 C. proc. civ. Pentru considerentele sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 2867 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.