ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2012

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

I.1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de

28 iulie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul L.V. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea

Națională pentru Cetățenie și E.N. în calitate de Președinte a Autorității

Naționale pentru Cetățenie solicitând să se constate refuzul nejustificat al

autorității de a soluționa în termenul legal cererea de redobândire a cetățeniei

române, obligarea pârâtelor să soluționeze această cerere, să emită și să

comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire la sediul ales, „de îndată”.

Totodată, reclamantul a mai solicitat și

obligarea pârâtelor, în solidar, la daune interese în cuantum de 25 RON pe zi de

la data comunicării răspunsului solicitat (cel prevăzut de O.G. nr. 27/2002), respectiv

20 iulie 2011 și până la obținerea ordinului de redobândire a cetățeniei române,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat

că la data de 09 februarie 2011, a depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie

cererea de redobândire a cetățeniei române, formându-se astfel Dosarul nr. 8648/RD

din 09 februarie 2011.

În urma acestui număr de dosar s-a fixat

termen pentru verificare de către comisie pe data de 14 iunie 2011, cu toate acestea

cererea nu a fost soluționată în termenul de 5 luni prevăzut de O.U.G. nr. 5/2010.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 9 și art. 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei

privind Cetățenia art. 11, 16, 19 și urm. din Legea nr. 21/1991 modificată și completată,

privind cetățenia română, prevederile O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea

și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, art. 1 art. 2, art. 7,

art. 8, art. 13 alin. (4), art. 16 din Legea nr. 554/2004, Constituția României,

precum și a legislației comunitare.

Pârâtele au depus la dosarul cauzei întâmpinare

prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

I.2.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 5498 din 30 septembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis, în parte, cererea reclamantului și a obligat pârâtele Autoritatea Națională

pentru Cetățenie și E.N. - Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să

soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, să emită și

să comunice ordinul prin care se soluționează cererea în termen de 30 zile de la

data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății de 25

RON pe zi de întârziere.

A respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat.

A obligat pârâtele la 13 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Reclamantul L.V. a depus la data de 09

februarie 2011, la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, cererea de redobândire

a cetățeniei române, formându-se astfel Dosarul nr. 8648/RD din 09 februarie 2011.

Curtea a constatat că a fost depășit termenul

rezonabil de soluționare a cererii reclamantului, având în vedere prevederile 16

alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările

ulterioare, art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei precum și art. 19

alin. (1) din Legea nr. 21/1991.

Curtea nu a obligat pârâtele să admită

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, ci doar să soluționeze

cererea reclamantului prin emiterea unui ordin pe care să-l comunice acestuia, la

domiciliul arătat în cererea inițială de redobândire a cetățeniei române. Pe de

altă parte, Curtea a respins primul capăt de cerere reținând că nesoluționarea cererii

reclamantului s-a datorat faptului că pârâții nu au efectuat toate verificările

necesare soluționării acestei cereri.

În baza art. 276 C. proc. civ., Curtea

a obligat pe pârâți doar la plata unei părți din cheltuielile de judecată efectuate

de reclamant, respectiv la 13 RON.

I.3.Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au susținut că instanța de

fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 15 - 19 din Legea

nr. 21/1991, republicată.

Au susținut recurentele că, deși față de

situația de fapt prezentată, prima instanță a respins primul capăt de cerere ca

neîntemeiat, respectiv „constatarea nesoluționării în termen legal de către pârâți

a cererii de redobândire a cetățeniei române” reținând în considerente că această

soluție se fundamentează pe faptul că „pârâții nu au efectuat toate verificările

necesare soluționării acestei cereri”, Curtea, în același timp a obligat pârâții

la soluționarea cererii și la comunicarea ordinului privitor la cererea de redobândire

a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

sub sancțiunea plății de 25 RON pe zi de întârziere, respectiv daunele interese

solicitate de reclamantul intimat.

Astfel că, au susținut recurentele, hotărârea

recurată cuprinde motive contradictorii, dispozitivul acesteia neputând fi adus

la îndeplinire, deoarece prin acesta, instanța a constatat netemeinicia petitului

privind nesoluționarea cererii, dar în același timp a obligat la soluționarea acestuia.

Autoritatea pârâtă a susținut că în lipsa

informațiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 8 lit b)

și e) și art. 11 din Legea nr. 21/1991, republicată privind cetățenia română, analizarea

și avizarea cererilor precum și emiterea ordinelor nu sunt posibil de realizat.

Termenul de 5 luni la care se face referire

în preambulul O.U.G. nr. 5/2010, nu poate fi avut în vedere, ținând cont de dispozițiile

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora: „Preambulul enunță,

în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici

directive, nici reguli de interpretare”. Așadar, preambulul prezintă motivele care

au dus la elaborarea actului normativ, fără a putea dispune într-o chestiune de

drept și fără a putea fi considerat un reper în interpretarea reglementării.

Totodată, recurentele pârâte au mai susținut

că instanța, în mod corect respingând primul petit al cererii ca neîntemeiat, potrivit

principiului accesorium seqvitur principale, ar fi trebuit să respingă și celelalte

capete accesorii referitoare la daunele interese și cheltuielile de judecată.

De asemenea s-a mai arătat că, întrucât,

dispozițiile Legii nr. 21/1991, republicată, nu stabilesc un termen de soluționare

a cererilor de redobândire a cetățeniei române, în lipsa unor prevederi legale exprese,

instanța ar fi trebuit să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității

administrative pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor consfințite de

Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru realizarea acestui scop, omisiunea

legiuitorului poate fi complinită prin raportare la „termenul rezonabil” statuat

de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă

esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție.

În fine cele două recurente au mai criticat

sentința și sub aspectul nemotivării acesteia, în conformitate cu dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți de Casație

și Justiție

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum

și cu noile înscrisuri depuse la dosar, constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul L.V. a depus la sediul Autorității

Naționale pentru Cetățenie, la data de 09 februarie 2011, cererea de redobândire

a cetățeniei române, formându-se astfel Dosarul nr. 8648/RD din 09 februarie 2011.

Președintele Comisiei pentru Cetățenie

a stabilit prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române

nr. 21/1991, republicată, termenul, pentru analizarea de către Comisie a cererii

reclamantei, la data de 14 iunie 2011, iar întrucât la data indicată nu erau finalizate

verificările impuse de art. 8 lit. b) și e) la care face trimitere art. 11 din Legea

cetățeniei, președintele Comisiei a stabilit un nou termen pentru analizare și avizare

la data de 27 octombrie 2011.

Înalta Curte constată că în mod corect

instanța de fond a admis cererea reclamantului, având în vedere că până la data

rămânerii cauzei în pronunțare, în primă instanță, cererea reclamantei de redobândire

a cetățeniei române nu a fost analizată.

În conformitate cu dispozițiile art. 16

alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările

ulterioare „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau

redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 (cinci) luni de

la data înregistrării cererii”.

De asemenea, potrivit art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Față de situația de fapt expusă și dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte reține că a existat un refuz nejustificat de soluționare

a cererii reclamantei, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, motivat de faptul că cererea de redobândire a cetățeniei

române, în baza procedurii instituite de legea specială în materie, Legea Cetățeniei

române nr. 21/1991, republicată, nu a fost analizată și avizată de Comisie în termenul

prevăzut de lege.

Totodată, Înalta Curte constată că, la

momentul soluționării recursului, autoritățile pârâte au procedat la punerea în

executare a hotărârii recurate prin soluționarea cererii reclamantului și aprobării

redobândirii cetățeniei române, la dosar fiind anexat Ordinul nr. 320/P din 3 aprilie

2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În ceea ce privește susținerile reprezentanței

recurentelor pârâte în sensul că, dat fiind emiterea ordinului de redobândire a

cetățeniei române pentru reclamant nu se mai justifică menținerea în hotărârea recurată

a sancțiunii plății de 25 RON pe zi de întârziere, Înalta Curte reține că acest

aspect nu mai prezintă relevanță, de vreme ce sentința civilă nr. 5498 din 30

septembrie 2011 a Curții de Apel București a fost pusă în executare la data de 3

aprilie 2012, iar sancțiunea plății de 25 RON pe zi de întârziere era prevăzută

în caz de neexecutare a obligației în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii.

În consecință, pentru considerentele mai

sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N. - Președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5498 din 30 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.