ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 891/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

U.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Cetățenie și E.N.E. să se constate refuzul nejustificat al acestora de a-i

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligate

pârâtele să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a

cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii instanței, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de

redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire la sediu ales în termen de maxim 30 de zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române și la plata în

solidar a sumei de 100 RON/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de

la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire

a cetățeniei române, precum și contravaloarea cheltuielilor de judecată,

inclusiv a onorariului de avocat.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere pentru redobândirea

cetățeniei române în anul 2010 și cererea sa nu a fost soluționată până în

prezent.

În drept, a invocat

art. 9 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind Cetățenia; art. 5,

coroborat cu art. 20, precum și pe art. 21 din Constituție; art. 10

1

și urm. din Legea nr. 21/1991, modificată și completată, privind cetățenia

română; prevederile O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și

funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie; art. 1, art. 2, art. 7,

art. 8, art. 18. alin. (1), art. 13 alin. (4) din Legea nr. 544/2004; art. 998

și art. 999 C. civ.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit

procedura imperativă și prealabilă a cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 1435 pronunțată în data de 25 februarie 2011, a respins excepțiile, ca

nefondate și, în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantul U.O. în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) și

E.N.E. Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a obligat pârâta ANC

să soluționeze cererea, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 RON/zi de

întârziere și să comunice la sediul ales.

Totodată, a obligat

pârâta ANC să plătească reclamantului 1.280 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a constatat, în esență, următoarele: conform

Capitolului III din Legea nr. 21/1991, art. 12, aprobarea cererilor de acordare

ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru

cetățenie.

De asemenea, instanța

a constatat, având în vedere prevederile din Legea nr. 21/1991, că cererea

adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetățenie poate fi

formulată în termen de un an de la data luării la cunoștință a termenului de

depunere a jurământului de credință. Nedepunerea cererii în termenul de un an

atrage încetarea efectelor ordinului președintelui Autorității Naționale pentru

Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române.

Față de aceste

prevederi instanța a apreciat că tăcerea administrației după expirarea

termenelor legale necesită obligarea acesteia la soluționarea cererii.

Cu privire la

penalitățile de 100 RON/zi de întârziere, instanța a constatat că nu se pot

acorda de la data introducerii acțiunii, așa cum a solicitat petentul, dar se

pot acorda de la data expirării termenului legal, conform art. 24 alin. (1) și

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Constatând culpa

procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat

pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

II. Instanța de

recurs

formulate de pârâtă

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Recurenta-pârâtă

Autoritatea Națională pentru Cetățenie a criticat sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

A învederat

recurenta-pârâtă că prima instanță a înlăturat, fără a motiva, apărările sale

invocate atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei, cu toate că legea

specială în materie, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, prevede

procedura și termenele în care cererile de redobândire a cetățeniei române sunt

înregistrate la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul

ANC și sunt analizate în ședințele acesteia, din perspectiva îndeplinirii

condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din

lege, așa încât nu se poate reține tăcerea recurentei după expirarea

termenelor.

Recurenta a arătat că

a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei proceduri prealabile,

întrucât petiția nr. 16753 din 29 septembrie 2010 adresată Autorității

Naționale pentru Cetățenie de către intimatul-reclamant U.O. nu poate fi

calificată drept plângere prealabilă, dar și excepția prematurității cererii de

chemare în judecată formulată înaintea expirării termenului de 5 luni de la

data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei, prevăzut de art. 16

alin. (2) lit. c), însă prima instanță nu a motivat în niciun fel soluția de

respingere a excepțiilor.

S-a susținut că nici

pe fond prima instanță nu a răspuns apărărilor pârâtei-recurente, prin care s-a

arătat și dovedit că cererea intimatului-reclamant se află în curs de

soluționare în sensul disp. art. 16 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr.

21/1991, republicată, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice

și nelegale, cu încălcarea disp. art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Ultima critică

vizează acordarea greșită a cheltuielilor de judecată în valoare de 1.280 RON,

deși nu s-a făcut dovada respectivelor cheltuieli, la nivelul primei instanțe,

împuternicirea avocațială din dosarul de fond cuprinzând și mențiunea

reprezentării intimatului-reclamant de apărător, la instanța de recurs - Curtea

de Apel București, prima instanță nemotivând în ce constă culpa

recurentei-pârâte care să fi condus la suportarea cheltuielilor de judecată.

intimatului

Intimatul-reclamant,

prin apărătorul său în instanță și prin concluziile scrise la dosar a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia

acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Potrivit disp. art.

129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii au datoria de a se pronunța asupra

tuturor cererilor cu care au fost învestiți, iar potrivit art. 261 alin. (1) C.

proc. civ., între mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o

hotărâre judecătorească sunt și motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței asupra soluției pronunțate, precum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile sau susținerile părților.

Din examinarea

considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu a motivat în

niciun fel soluția de respingere a excepțiilor lipsei procedurii prealabile și

prematurității cererii de chemare în judecată, excepții invocate și amplu

motivate de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie în întâmpinarea

depusă la dosar.

Nici pe fondul cauzei

nu s-a făcut o examinare a susținerilor, sentința recurată cuprinzând de fapt o

înșiruire a textelor de lege considerate incidente cauzei, fără interpretarea

acestora, raportată la susținerile părților, sau în orice caz fără a se

prezenta argumente pertinente în combaterea afirmațiilor pârâtei din

întâmpinare, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces

echitabil.

Nemotivarea soluției,

atât în privința excepțiilor invocate de pârâtă, dar și a apărărilor de fond

ale acesteia, atrage incidența disp. art. 304 pct. 7, însă echivalează și cu o

necercetare a fondului cauzei dedus judecății, astfel că în temeiul art. 312

alin. (3) teza a II-a, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel

București.

Cu ocazia rejudecării

se vor avea în vedere și celelalte aspecte ce au format obiectul criticilor

recurentei, privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței

nr. 1435 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.