ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3917/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3917/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 29/2010 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul C.H.F.K., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov. A admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimatei de către intervenienta K.E., domiciliată în Brașov. A obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins cererea intervenientei K.E. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Prin notificarea înregistrată sub nr. 225 din 23 iulie 2001 la B.E.J. A.R.L., notificatorul H.F.K.C.
s-a adresat Primăriei Municipiului Brașov, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești, cu motivarea că acest imobil a constituit proprietatea tatălui său, C.R.V., și a unchiului său E.C., notificatorul fiind unicul moștenitor al acestora. În cuprinsul cererii s-a mai arătat că familia notificatorului a fost deposedată de proprietățile sale și deportată în afara României, iar valoarea imobilului a fost estimată la suma de 100.000 dolari S.U.A. În executarea dispozițiilor acestei sentințe, intimata a emis Decizia nr. 769 din 18 iunie 2009 (filele 6-10 din dosar), prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F.1257 Brașov, nr. top.
inițiale 113, 115/2, cu motivarea că, raportat la prevederile art. 18 lit. a teza finală din Legea nr. 10/2001 republicată, nu s-a făcut dovada calității de succesor legal al tuturor acționarilor SC F.C. & F. S.A.R., unul dintre acționari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat. S-a mai reținut că, la data de 11 iunie 1948, acționariatul acestei societăți era compus din C.E.O. cu 51.410 acțiuni, F.R. cu 28.821 acțiuni, F.B.T. cu 25.000 acțiuni, B.E.C. cu 19.765 acțiuni, B.E., F.F., F.R. și T.R. cu câte o acțiune fiecare, astfel că, raportat la dispozițiile legale menționate, notificatorul este îndreptățit să primească despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru acțiunile care au aparținut antecesorilor săi C.E.O., F.R.
și B.E.C., evidențiate în registrul acționarilor din data de 11 iunie 1948, după care a făcut dovada calității de moștenitor. S-a reținut că singura critică adusă de contestator acestei decizii vizează chestiunea nerestituirii în natură a imobilului, celelalte elemente prevăzute de lege pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită fiind stabilite de intimată, respectiv calitatea contestatorului de moștenitor după autorii săi menționați mai sus, dreptul de proprietate al fostei societăți comerciale la data preluării și includerea imobilului în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, aspecte necontestate pe care instanța nu le va cerceta. Potrivit înscrisului de la fila 309 din dosar, la data de 12 ianuarie 1948, structura acționariatului se modificase astfel: F.C.
& F. S.A.R. cu 165.760 acțiuni, C.E. cu 1.200 acțiuni, B.E. cu 450 acțiuni, F.R. cu 450 acțiuni, M.T. cu 450 acțiuni și F.F. cu 450 acțiuni. După cum s-a reținut și prin decizia atacată, contestatorul a făcut dovada calității de moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., primul dintre aceștia având și calitatea de acționar al F.B.T. SA. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Art. 4 alin. (2) din lege dispune în sensul că de prevederile acesteia beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Art. 18 lit. a) din același act normativ prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în cazul în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că restituirea în natură a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ către persoanele fizice care au calitatea de foști asociați ai persoanei juridice proprietare sau de moștenitori ai acestora poate avea loc numai două ipoteze: persoana îndreptățită (sau autorul acesteia) avea calitatea de unic asociat al persoanei juridice proprietare sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii, prin noțiunea de familie, în sensul art. 18 lit. a) din lege înțelegându-se acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soțul sau soția, conform dispoziției finale cuprinsă la pct. 18.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.
nr. 250/2007. Conform aceluiași text de lege din Normele Metodologice, ipoteza enunțată la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deținătorilor de participații de capital social la societăți comerciale (soluția este justificată deoarece asociații sau acționarii nu aveau decât un drept de creanță asupra societății și, ca atare, stabilirea corespondenței cu bunurile acesteia este imposibil de operat). Prevederile lit. a) a art. 18 din lege instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobile și alte active în proprietate sau persoanele îndreptățite asociate la persoana juridică erau membri ai aceleiași familii.
În speță, cererea de restituire în natură a fost respinsă pentru considerentul că acționarii societății comerciale fostă proprietară a imobilului nu erau membri ai aceleiași familii, printre aceștia numărându-se și o persoană juridică, respectiv F.B.T. S.A. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C.H.F.K., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a intrat în detaliu să analizeze toate aspectele pe care legea specială, așa cum a fost modificată și completată, le prevede în competența instanței, în situația plângerilor formulate.
Astfel în soluționarea notificării, emisă în urma executării sentinței civile nr. 578/2007 a Tribunalului Brașov, intimata a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brașov, motivând că raportat la prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea 10/2001, nu s-a făcut dovada calității de succesor al tuturor acționarilor SC F.C.& F. SRL, unul dintre acționari fiind persoană juridică, respectiv F.B.T. și astfel nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul menționat, respectiv art. 18 lit. a) din Legea 10/2001. Se mai arată în cuprinsul criticilor din apel, că legea nu prevede în mod expres situația în care unul dintre asociați este persoană juridică iar dacă legea nu prevede în mod expres instanța nu poate să dispună altfel.
Instanța de fond nu a sesizat că membrii familiei C. au hotărât ca la SC F.C.& F. SAR să fie asociată și F.B.T. care practic era compusă tot din aceleași persoane iar la F.B.T. să fie asociată și SC F.C.& F. S.A.R. Curtea de Apel București prin decizia nr. 79 din 18 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul În considerente s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea 10/2001, beneficiază de măsuri reparatorii numai în echivalent, atunci când, persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii.
Imobilul în litigiu a fost proprietatea SC F.C.& F. S.A.R. iar din structura acționariatului acesteia nu rezultă că era acționar unic, antecesorul reclamantului, în calitate de asociat unic, așa cum impun dispozițiile art. 18 din legea 10/2001. Din structura acționariatului SC F.C.& F., făcea parte și F.B.T., și chiar dacă reclamantul a făcut dovada faptului că este unicul moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., în cauză nu s-a dovedit că acționarii societății comerciale, fostă proprietară tabulară a imobilului, erau membrii ai aceleiași familii, întrucât printre aceștia se afla și o persoană juridică, F.B.T. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul C.H.F.K. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte: - În soluționarea cauzei nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea specială respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că de regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură. - S-au interpretat greșit dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Ipoteza enunțată la lit. a) din lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deținătorilor de participații de capital social la societățile comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în speța dedusă judecății.
- Prevederile lit. a) în art. 18 instituie o derogare de la regula restituirii în echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobile și alte active în proprietate sau persoane îndreptățite asociate la persoana juridică erau membrii ai aceleiași familii iar în soluționarea cauzei nu s-a făcut aplicarea acestei derogări deși s-a arătat că acționarii celei de-a doua persoane juridice, respectiv acționarii F.B.T. sunt toți antecesorii recurentului. - Despăgubirile acordate în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 constituie o măsură ineficientă și prevăzută doar de formă fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent.
- Potrivit art. 1 din Protocolul Adițional al Convenției în patrimoniul reclamantului s-a născut un drept de despăgubiri, iar lipsa despăgubirilor constituie o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed: Reclamantul, prin demersul judiciar, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, dar, cererea a fost respinsă cu motivarea că, raportat la prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea nr. 10/2001, nu s-a făcut dovada calității de succesor legal al tuturor acționarilor SC F.C. & F. S.A.R., unul dintre acționari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat.
Prin motivele de recurs se aduc critici de nelegalitate soluției dispuse, în sensul că nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea specială, mai concret s-au încălcat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că de regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură. Referitor la această critică, trebuie menționat că, într-adevăr dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr.10/2001- republicată prevăd în alin. (1) că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Dar, textul aplicabil imobilului supus analizei este cel enunțat la art. 18 din Legea nr. 10/2001 - republicată unde se arată că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii. Cu privire la textul de lege aplicabil imobilului în litigiu, art. 18 din Legea nr. 10/2001, recurentul aduce critici în sensul că, s-au interpretat greșit aceste dispoziții legale, arătând că ipoteza enunțată la lit. a) din art. 18 din această lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deținătorilor de participații de capital social la societățile comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în cazul imobilului supus analizei.
Contrar acestor critici, potrivit art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii. În aplicarea și interpretarea acestor prevederi legale, prin pct. 18.1 din H.G.
nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, s-a prevăzut că „ ipoteza enunțată la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deținătorilor de participațiune de capital social al societăților comerciale soluție justificată dat fiind faptul că asociații sau acționarii nu aveau decât un drept de creanță asupra societății și ca atare, stabilirea corespondenței cu bunurile acesteia este imposibil de determinat. Prevederile legale enunțate instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, numai în ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la persoana juridică deținătoare a imobilului sau persoanele îndreptățite asociate la persoana juridică erau membrii aceleiași familii.
Prin noțiunea de „familie” în sensul prevederilor legale invocate, potrivit aceleiași dispoziții legale invocate, date în interpretarea și aplicarea art. 18 lit. a) din lege, se va înțelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soțul sau soția. Raportând aceste texte de lege speței supusă analizei se constată că, imobilul în litigiu a fost proprietatea SC F.C. & F. S.A.R., iar din structura acționariatului acesteia nu rezultă că era acționar unic, antecesorul reclamantului în calitate de asociat unic așa cum impun dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, republicată. Așadar, s-a concluzionat corect că, din structura acționariatului SC F.C.
& F. S.A.R., făcea parte și F.B.T. și chiar dacă reclamantul a făcut dovada faptului că este unicul moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., în cauză nu s-a dovedit că acționarii societății comerciale, fostă proprietară tabulară a imobilului, erau membri ai aceleiași familii, întrucât printre aceștia se află și o persoană juridică, F.B.T. Drept urmare, dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 modificată au fost corect interpretate motiv pentru care susținerile recurentului vor fi respinse ca nefondate. Susține în continuare recurentul că, despăgubirile acordate în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 constituie o măsură ineficientă și prevăzută doar de formă fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent.
Aceste critici sunt tot nefondate, având în vedere că, în virtutea acestui argument, nu se poate desființat sau înlătura aplicarea unei norme legale din dreptul intern, câtă vreme aceasta se află în vigoare. Au fost respectate întocmai și dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional al Convenției, în sensul că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de persoană îndreptățită de a primi despăgubiri pentru imobilul supus analizei în condițiile reglementate de lege respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Așadar, hotărârea este legală și nefiind incidente dispozițiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei civile nr. 79 Ap din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.