ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3917/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3917/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 29/2010 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă contestația
formulată de contestatorul C.H.F.K., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL
Brașov.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată în
interesul intimatei de către intervenienta K.E., domiciliată în Brașov.
A
obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.190 lei reprezentând
cheltuieli de judecată.
A
respins cererea intervenientei K.E. de obligare a contestatorului la plata
cheltuielilor de judecată.
Pentru
a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin
notificarea înregistrată sub nr. 225 din 23 iulie 2001 la B.E.J. A.R.L., notificatorul H.F.K.C. s-a adresat Primăriei Municipiului Brașov, solicitând
restituirea în natură a imobilului situat în Brașov, iar în subsidiar, dacă
restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești, cu
motivarea că acest imobil a constituit proprietatea tatălui său, C.R.V., și a
unchiului său E.C., notificatorul fiind unicul moștenitor al acestora.
În
cuprinsul cererii s-a mai arătat că familia notificatorului a fost deposedată
de proprietățile sale și deportată în afara României, iar valoarea imobilului a
fost estimată la suma de 100.000 dolari S.U.A.
În
executarea dispozițiilor acestei sentințe, intimata a emis Decizia nr. 769 din 18
iunie 2009 (filele 6-10 din dosar), prin care a fost respinsă cererea de
restituire în natură a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F.1257 Brașov,
nr. top. inițiale 113, 115/2, cu motivarea că, raportat la prevederile art. 18
lit. a teza finală din Legea nr. 10/2001 republicată, nu s-a făcut dovada
calității de succesor legal al tuturor acționarilor SC F.C. & F. S.A.R.,
unul dintre acționari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de textul de lege menționat.
S-a
mai reținut că, la data de 11 iunie 1948, acționariatul acestei societăți era
compus din C.E.O. cu 51.410 acțiuni, F.R. cu 28.821 acțiuni, F.B.T. cu 25.000
acțiuni, B.E.C. cu 19.765 acțiuni, B.E., F.F., F.R. și T.R. cu câte o acțiune
fiecare, astfel că, raportat la dispozițiile legale menționate, notificatorul
este îndreptățit să primească despăgubiri în condițiile legii speciale privind
regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în
mod abuziv, pentru acțiunile care au aparținut antecesorilor săi C.E.O., F.R.
și B.E.C., evidențiate în registrul acționarilor din data de 11 iunie 1948,
după care a făcut dovada calității de moștenitor.
S-a
reținut că singura critică adusă de contestator acestei decizii vizează chestiunea
nerestituirii în natură a imobilului, celelalte elemente prevăzute de lege
pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită fiind stabilite de
intimată, respectiv calitatea contestatorului de moștenitor după autorii săi
menționați mai sus, dreptul de proprietate al fostei societăți comerciale la
data preluării și includerea imobilului în sfera de aplicare a Legii nr.
10/2001, aspecte necontestate pe care instanța nu le va cerceta.
Potrivit
înscrisului de la fila 309 din dosar, la data de 12 ianuarie 1948, structura
acționariatului se modificase astfel: F.C. & F. S.A.R. cu 165.760 acțiuni, C.E.
cu 1.200 acțiuni, B.E. cu 450 acțiuni, F.R. cu 450 acțiuni, M.T. cu 450 acțiuni
și F.F. cu 450 acțiuni.
După
cum s-a reținut și prin decizia atacată, contestatorul a făcut dovada calității
de moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., primul dintre aceștia având și
calitatea de acționar al F.B.T. SA.
Potrivit
prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt
îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în
restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice,
asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în
proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Art.
4 alin. (2) din lege dispune în sensul că de prevederile acesteia beneficiază
și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Art.
18 lit. a) din același act normativ prevede că măsurile reparatorii se
stabilesc numai în echivalent și în cazul în care persoana îndreptățită era
asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data
preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana
îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri
ai aceleiași familii.
Din
interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că restituirea în
natură a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ către persoanele
fizice care au calitatea de foști asociați ai persoanei juridice proprietare
sau de moștenitori ai acestora poate avea loc numai două ipoteze: persoana
îndreptățită (sau autorul acesteia) avea calitatea de unic asociat al persoanei
juridice proprietare sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai
aceleiași familii, prin noțiunea de familie, în sensul art. 18 lit. a) din lege
înțelegându-se acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în
grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se
adaugă soțul sau soția, conform dispoziției finale cuprinsă la pct. 18.1 din
Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.
250/2007.
Conform
aceluiași text de lege din Normele Metodologice, ipoteza enunțată la lit. a) a
art. 18 din lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru
cazul deținătorilor de participații de capital social la societăți comerciale
(soluția este justificată deoarece asociații sau acționarii nu aveau decât un
drept de creanță asupra societății și, ca atare, stabilirea corespondenței cu
bunurile acesteia este imposibil de operat). Prevederile lit. a) a art. 18 din
lege instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, în ipoteza
în care persoana îndreptățită era unic asociat la persoana juridică ce deținea imobile
și alte active în proprietate sau persoanele îndreptățite asociate la persoana
juridică erau membri ai aceleiași familii.
În
speță, cererea de restituire în natură a fost respinsă pentru considerentul că
acționarii societății comerciale fostă proprietară a imobilului nu erau membri
ai aceleiași familii, printre aceștia numărându-se și o persoană juridică,
respectiv F.B.T. S.A.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul C.H.F.K., criticându-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În
dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a intrat în
detaliu să analizeze toate aspectele pe care legea specială, așa cum a fost
modificată și completată, le prevede în competența instanței, în situația
plângerilor formulate. Astfel în soluționarea notificării, emisă în urma
executării sentinței civile nr. 578/2007 a Tribunalului Brașov, intimata a
respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brașov, motivând
că raportat la prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea 10/2001, nu
s-a făcut dovada calității de succesor al tuturor acționarilor SC F.C.& F.
SRL, unul dintre acționari fiind persoană juridică, respectiv F.B.T. și astfel
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul menționat, respectiv art. 18
lit. a) din Legea 10/2001. Se mai arată în cuprinsul criticilor din apel, că
legea nu prevede în mod expres situația în care unul dintre asociați este
persoană juridică iar dacă legea nu prevede în mod expres instanța nu poate să
dispună altfel. Instanța de fond nu a sesizat că membrii familiei C. au hotărât
ca la SC F.C.& F. SAR să fie asociată și F.B.T. care practic era compusă
tot din aceleași persoane iar la F.B.T. să fie asociată și SC F.C.& F.
S.A.R.
Curtea
de Apel București prin decizia nr. 79 din 18 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul
În
considerente s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea 10/2001,
beneficiază de măsuri reparatorii numai în echivalent, atunci când, persoana
îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a
activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care
persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate
erau membrii ai aceleiași familii.
Imobilul
în litigiu a fost proprietatea SC F.C.& F. S.A.R. iar din structura
acționariatului acesteia nu rezultă că era acționar unic, antecesorul
reclamantului, în calitate de asociat unic, așa cum impun dispozițiile art. 18
din legea 10/2001.
Din
structura acționariatului SC F.C.& F., făcea parte și F.B.T., și chiar dacă
reclamantul a făcut dovada faptului că este unicul moștenitor după C.E.O., F.R.
și B.E.C., în cauză nu s-a dovedit că acționarii societății comerciale, fostă
proprietară tabulară a imobilului, erau membrii ai aceleiași familii, întrucât
printre aceștia se afla și o persoană juridică, F.B.T.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul C.H.F.K. invocând
incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul
critică hotărârea sub următoarele aspecte:
-
În soluționarea cauzei nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea
specială respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că de
regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură.
-
S-au interpretat greșit dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Ipoteza enunțată la lit. a) din lege vizează interdicția restituirii în natură
a imobilelor pentru cazul deținătorilor de participații de capital social la
societățile comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în speța dedusă
judecății.
-
Prevederile lit. a) în art. 18 instituie o derogare de la regula restituirii în
echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la
persoana juridică ce deținea imobile și alte active în proprietate sau persoane
îndreptățite asociate la persoana juridică erau membrii ai aceleiași familii
iar în soluționarea cauzei nu s-a făcut aplicarea acestei derogări deși s-a
arătat că acționarii celei de-a doua persoane juridice, respectiv acționarii F.B.T.
sunt toți antecesorii recurentului.
-
Despăgubirile acordate în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005
constituie o măsură ineficientă și prevăzută doar de formă fiind de notorietate
că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent.
-
Potrivit art. 1 din Protocolul Adițional al Convenției în patrimoniul
reclamantului s-a născut un drept de despăgubiri, iar lipsa despăgubirilor
constituie o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor.
Examinând
criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat
recursul în considerentele celor ce succed:
Reclamantul,
prin demersul judiciar, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat
în Brașov, dar, cererea a fost respinsă cu motivarea că, raportat la
prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea nr. 10/2001, nu s-a făcut
dovada calității de succesor legal al tuturor acționarilor SC F.C. & F.
S.A.R., unul dintre acționari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat.
Prin
motivele de recurs se aduc critici de nelegalitate soluției dispuse, în sensul
că nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea specială, mai concret
s-au încălcat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată
că de regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură.
Referitor
la această critică, trebuie menționat că, într-adevăr dispozițiile art. 7 alin.
(1) din Legea nr.10/2001- republicată prevăd în alin. (1) că, de regulă,
imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Dar,
textul aplicabil imobilului supus analizei este cel enunțat la art. 18 din
Legea nr. 10/2001 - republicată unde se arată că măsurile reparatorii se
stabilesc numai în echivalent atunci când persoana îndreptățită era asociat la
persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării în
mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat
sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii.
Cu
privire la textul de lege aplicabil imobilului în litigiu, art. 18 din Legea
nr. 10/2001, recurentul aduce critici în sensul că, s-au interpretat greșit
aceste dispoziții legale, arătând că ipoteza enunțată la lit. a) din art. 18
din această lege vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru
cazul deținătorilor de participații de capital social la societățile
comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în cazul imobilului supus
analizei.
Contrar
acestor critici, potrivit art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată,
măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, dacă persoana
îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a
activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care
persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate
erau membri ai aceleiași familii.
În
aplicarea și interpretarea acestor prevederi legale, prin pct. 18.1 din H.G.
nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001, s-a prevăzut că „ ipoteza enunțată la lit. a) a art. 18 din lege
vizează interdicția restituirii în natură a imobilelor pentru cazul
deținătorilor de participațiune de capital social al societăților comerciale
soluție justificată dat fiind faptul că asociații sau acționarii nu aveau decât
un drept de creanță asupra societății și ca atare, stabilirea corespondenței cu
bunurile acesteia este imposibil de determinat.
Prevederile
legale enunțate instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, numai
în ipoteza în care persoana îndreptățită era unic asociat la persoana juridică
deținătoare a imobilului sau persoanele îndreptățite asociate la persoana
juridică erau membrii aceleiași familii.
Prin
noțiunea de „familie” în sensul prevederilor legale invocate, potrivit
aceleiași dispoziții legale invocate, date în interpretarea și aplicarea art. 18
lit. a) din lege, se va înțelege acea entitate compusă din rudele în linie
directă fără limită în grad și rudele colaterale până la gradul al patrulea
inclusiv, la care se adaugă soțul sau soția.
Raportând
aceste texte de lege speței supusă analizei se constată că, imobilul în litigiu
a fost proprietatea SC F.C. & F. S.A.R., iar din structura acționariatului
acesteia nu rezultă că era acționar unic, antecesorul reclamantului în calitate
de asociat unic așa cum impun dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001,
republicată.
Așadar,
s-a concluzionat corect că, din structura acționariatului SC F.C. & F.
S.A.R., făcea parte și F.B.T. și chiar dacă reclamantul a făcut dovada faptului
că este unicul moștenitor după C.E.O., F.R. și B.E.C., în cauză nu s-a dovedit
că acționarii societății comerciale, fostă proprietară tabulară a imobilului,
erau membri ai aceleiași familii, întrucât printre aceștia se află și o
persoană juridică, F.B.T.
Drept
urmare, dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 modificată au fost
corect interpretate motiv pentru care susținerile recurentului vor fi respinse
ca nefondate.
Susține
în continuare recurentul că, despăgubirile acordate în condițiile reglementate
de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 constituie o măsură ineficientă și
prevăzută doar de formă fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu
funcționează în prezent.
Aceste
critici sunt tot nefondate, având în vedere că, în virtutea acestui argument,
nu se poate desființat sau înlătura aplicarea unei norme legale din dreptul
intern, câtă vreme aceasta se află în vigoare.
Au
fost respectate întocmai și dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional al
Convenției, în sensul că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de persoană
îndreptățită de a primi despăgubiri pentru imobilul supus analizei în
condițiile reglementate de lege respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Așadar,
hotărârea este legală și nefiind incidente dispozițiile de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva
deciziei civile nr. 79 Ap din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.