ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7775/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010

a Tribunalului Brașov s-a respins cererea de apel formulată de apelantul S.G.,

împotriva Sentinței civile nr. 7662 din 06 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria

Brașov, pe care a păstrat-o.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul a reținut că Judecătoria Brașov a admis cererea dedusă ei

spre soluționare, reținând că, în intervalul de timp indicat, apelantul a

obținut din închirierea bunului imobil în litigiu suma de 13.800 dolari S.U.A.

De altfel, criticile

pe care apelantul le-a adus sentinței apelate sub aspectul analizat sunt

generice și ele nu vizează modalitatea de evaluare ce a fost solicitată de

experții desemnați în cauză pentru determinarea valorii acestui imobil.

Așa fiind tribunalul,

pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, constată că cererea

de apel supusă judecății este nefondată, astfel că, în conformitate cu

dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a respins-o, cu consecința păstrării

sentinței pronunțată de prima instanță.

Împotriva deciziei

civile a declarat recurs reclamantul S.M.I. care a susținut motivele de

nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ..

Prin Decizia civilă

nr. 357/R din 6 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis recursul, a casat

Decizia civilă nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010 și a reținut cauza spre

rejudecare, fixând termen la 4 mai 2010.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele:

Atât prima instanță,

cât și instanța de apel nu s-au preocupat de elucidarea stării de fapt

susținută de ambele părți, cantonându-se asupra celei de drept rezultată din

evidențele de căile funciară. În aplicarea prevederilor art. 129 alin. (4) și

(5) C. proc. civ., instanțele de fond aveau obligația de a pune în discuția

părților orice împrejurări de fapt și de drept pentru a lămuri starea de fapt

și să ordone probele necesare.

Față de

considerentele reținute de instanțe în etapele devolutive și motivele de recurs

invocate, curtea a reținut că starea de fapt care este determinantă în

aplicarea corectă a legii, nu a fost lămurită pe deplin, încât se impune

administrarea de noi probe, sens în care în baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. s-a dispus casarea deciziei din apel, iar potrivii art. 312 alin. (4) C.

proc. civ., și s-a reținut cauza spre rejudecare.

Prin încheierea din

14 septembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis cererea de suspendare

formulată de pârâtul S.G. și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea

irevocabilă a Deciziei nr. 8480/197/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie constatarea

simulației contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul pentru care în

prezenta acțiune se solicită ieșirea din indiviziune, astfel că între cele două

acțiunii există o strânsă legătură, fiind îndeplinite condițiile art. 244 pct.

1 C. proc. civ..

Împotriva încheierii

din 14 septembrie 2010 a declarat recurs reclamantul care a susținut

următoarele critici de nelegalitate.

În mod eronat s-a

considerat că soluția ce urmează a se pronunța depinde de soluția ce va fi

pronunțată în Dosarul nr. 8480/197/20410, iar prevederile art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succed:

Încheierea din 14

septembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov ca instanță de

recurs (în complet de 3 judecători), și nu ca instanță de fond sau apel.

În conformitate cu

art. 3 C. proc. civ., ca instanță de recurs, Curtea judecă recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva

hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu

sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În conformitate cu

art. 244

1

C. proc. civ., asupra suspendării procesului, fără a

distinge în ce privește soluția, de admitere sau respingere a cererii, instanța

se va pronunța prin încheierea care poate fi atacată cu recurs în mod separat,

cu excepția celor pronunțate în recurs.

Prin modificarea C.

proc. civ., prin art. I pct. 77 din O.U.G. nr. 138/2011, legiuitorul a limitat

dreptul de recurs al părților, ce poate fi exercitat numai împotriva

încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecății în cauzele soluționate în

primă instanță sau în apel, în care și "hotărârea'' pe fond este supusă

unei căi de atac.

Hotărârile prin care

sunt soluționate cauzele în recurs sunt irevocabile, astfel că prin modificarea

art. 244

1

C. proc. civ. calea de atac împotriva încheierii de

suspendare dispusă de instanța de recurs a fost suprimată.

Pentru considerentele

expuse, Curtea constată că recurentul nu are drept de recurs împotriva

încheierii atacate, astfel că recursul nu este admisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.M.I. împotriva încheierii de

ședință din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.