ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7775/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Brașov s-a respins cererea de apel formulată de apelantul S.G., împotriva Sentinței civile nr. 7662 din 06 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a păstrat-o. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că Judecătoria Brașov a admis cererea dedusă ei spre soluționare, reținând că, în intervalul de timp indicat, apelantul a obținut din închirierea bunului imobil în litigiu suma de 13.800 dolari S.U.A. De altfel, criticile pe care apelantul le-a adus sentinței apelate sub aspectul analizat sunt generice și ele nu vizează modalitatea de evaluare ce a fost solicitată de experții desemnați în cauză pentru determinarea valorii acestui imobil.

Așa fiind tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, constată că cererea de apel supusă judecății este nefondată, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a respins-o, cu consecința păstrării sentinței pronunțată de prima instanță. Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul S.M.I. care a susținut motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. Prin Decizia civilă nr. 357/R din 6 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis recursul, a casat Decizia civilă nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010 și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen la 4 mai 2010. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele: Atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au preocupat de elucidarea stării de fapt susținută de ambele părți, cantonându-se asupra celei de drept rezultată din evidențele de căile funciară.

În aplicarea prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., instanțele de fond aveau obligația de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept pentru a lămuri starea de fapt și să ordone probele necesare. Față de considerentele reținute de instanțe în etapele devolutive și motivele de recurs invocate, curtea a reținut că starea de fapt care este determinantă în aplicarea corectă a legii, nu a fost lămurită pe deplin, încât se impune administrarea de noi probe, sens în care în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. s-a dispus casarea deciziei din apel, iar potrivii art. 312 alin. (4) C. proc. civ., și s-a reținut cauza spre rejudecare. Prin încheierea din 14 septembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis cererea de suspendare formulată de pârâtul S.G.

și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a Deciziei nr. 8480/197/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul pentru care în prezenta acțiune se solicită ieșirea din indiviziune, astfel că între cele două acțiunii există o strânsă legătură, fiind îndeplinite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.. Împotriva încheierii din 14 septembrie 2010 a declarat recurs reclamantul care a susținut următoarele critici de nelegalitate. În mod eronat s-a considerat că soluția ce urmează a se pronunța depinde de soluția ce va fi pronunțată în Dosarul nr. 8480/197/20410, iar prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succed: Încheierea din 14 septembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov ca instanță de recurs (în complet de 3 judecători), și nu ca instanță de fond sau apel. În conformitate cu art. 3 C. proc. civ., ca instanță de recurs, Curtea judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 244 1 C. proc. civ., asupra suspendării procesului, fără a distinge în ce privește soluția, de admitere sau respingere a cererii, instanța se va pronunța prin încheierea care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. Prin modificarea C. proc. civ., prin art. I pct. 77 din O.U.G. nr. 138/2011, legiuitorul a limitat dreptul de recurs al părților, ce poate fi exercitat numai împotriva încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecății în cauzele soluționate în primă instanță sau în apel, în care și "hotărârea'' pe fond este supusă unei căi de atac. Hotărârile prin care sunt soluționate cauzele în recurs sunt irevocabile, astfel că prin modificarea art. 244 1 C. proc.

civ. calea de atac împotriva încheierii de suspendare dispusă de instanța de recurs a fost suprimată. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că recurentul nu are drept de recurs împotriva încheierii atacate, astfel că recursul nu este admisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.M.I. împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.