ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 19396/325/2010, la data de 28 iulie 2010, reclamanta B.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Jud. Timiș, anularea parțială a Ordinului emis de acesta sub nr. 599 din 05 iulie 2010, respectiv la pct. 4 din Anexa I a acestuia, și obligarea pârâtului la acordarea în beneficiul său a unor despăgubiri într-un cuantum care să reprezinte contravaloarea unei suprafețe de 500 mp, teren în intravilanul Municipiului Timișoara sau a unui hectar de teren în extravilanul aceleiași localități. Reclamanta a învederat că este succesoarea unui veteran de război, calitate în care antecesorul său a solicitat, în temeiul art. 13 din Legea nr. 44/1994, împroprietărirea cu o suprafață de 500 mp teren intravilan pentru loc de casă în Municipiul Timișoara, pe raza căruia acesta domicilia anterior decesului.

Pentru soluționarea acestei cereri, în temeiul art. 13 din Legea nr. 44/1994 și art. 7 din H.G. nr. 1217/2003, modificată ulterior, s-a acordat reclamantei, în calitatea sa de moștenitoare, prin Ordinul atacat în speță o despăgubire de 1564 lei, pe care aceasta o consideră inechitabilă. La termenul de judecată din 18 octombrie 2010 reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 1217/2003, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 1301/2004, susținând că acestea încalcă prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că omisiunea Guvernului de a actualiza după anul 2004 cuantumul despăgubirilor astfel stabilite contravine prevederilor art. 13 paragraf final din Legea nr. 44/1994, care instituie obligația de actualizare anuală, prin hotărâre a guvernului a cuantumului despăgubirilor cuvenite în ipoteza în care nu este posibilă împroprietărirea veteranilor de război.

Prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2010 a fost sesizată Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate, care a fost înregistrată la menționata instanță sub nr. 19396/325/2010, la data de 15 decembrie 2010. Prin Sentința nr. 150 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta B.C.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prefectul Județului Timiș și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 1217/2003, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 1301/2004. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. Instanța a constatat că în forma actuală dispozițiile art. 7 din H.G.

nr. 1217/2003 contravin prevederilor art. 13 din Legea nr. 44/1994 avându-se în vedere următoarele aspecte. Astfel fiind, stabilirea unei sume fixe pentru despăgubirea veteranilor de război, fără luarea în considerare a diferiților factori care pot influența valoarea terenurilor la care erau îndreptățiți pentru a fi împroprietăriți, contravine dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 44/1994, care impune ca nivelul despăgubirilor să se situeze la contravaloarea terenului la care aceștia erau îndreptățiți, aceasta fiind diferită, dat fiind că astfel de terenuri trebuie să fie amplasate în localitățile în care domiciliază titularii dreptului la despăgubire. S-a mai constatat că dispoziția normativă la care face referire reclamanta este nelegală, fiind contrară art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 și în ceea ce privește cuantumul sumei de 1564 lei, indicat H.G.

nr. 1217/ 2003, modificată prin H.G. nr. 1301/2004, întrucât nu a fost actualizat niciodată după intrarea în vigoare a acestei din urmă hotărâri. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” și art. 304 1 C. proc. civ., cauza urmând a fi examinată sub toate aspectele. În motivarea recursului formulat recurentul-pârât susține, în esență, că H.G. nr. 1217/2003 contrar celor reținute de instanța de fond, este legală și temeinică, fiind adoptată în temeiul art. 107 din Constituția României, ulterior fiind modificată prin H.G.

nr. 1301/2004, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptarea Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiție, din punct de vedere al legalității. Mai susține recurentul-pârât că dispozițiile art. 7 din H.G.

nr. 1301/2004 nu contravin prevederilor art. 13 din Legea nr. 44/1994 referitoare la veteranii de război, deoarece chiar dacă paragraful final al art. 13 din Legea nr. 44/1994 prevede că „cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat și se actualizează anual prin Hotărâre de Guvern”, recurentul-pârât este ținut de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat anual și numai în limita acestuia pot fi afectate anumite sume, respectiv o actualizare a despăgubirilor acordate veteranilor de război. Recursul este nefondat ți urmează a fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, art. 7 din H.G.

nr. 1217 din 14 octombrie 2003 – Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, a fost modificat prin H.G. nr. 1301/2004, în sensul că „persoanele îndreptățite potrivit legii primesc ca despăgubire suma de 15.640.000 lei pe ha de teren la care au dreptul”. Modificarea se referă astfel la stabilirea despăgubirilor într-un cuantum fix – 1.564 lei (RON) pe ha de teren, ceea ce, într-adevăr, contravine dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 44/1994 care prevede ca nivelul despăgubirilor să se situeze la contravaloarea terenului la care veteranii de război erau îndreptățiți, aceasta fiind diferită, dat fiind că terenurile trebuiau să fie amplasate în localitatea de domiciliu a titularului dreptului la despăgubire.

Este just raționamentul instanței de fond, cum că valoarea terenurilor este diferită în funcție de mai multe criterii și anume, dacă localitatea de domiciliu a titularului dreptului este situată în mediul rural sau urban, după rangul localităților, zona în care sunt amplasate terenurile în cadrul aceleiași localități și chiar după categoria de folosință, potrivit încadrărilor făcute de consiliile locale, factori ce influențează în mod categoric modul de evaluare al terenului, după cum și valoarea impozabilă a terenurilor este determinată în mod diferit de către organele fiscale, potrivit art. 258 C. fisc.

Textul de lege contestat și pentru care s-a invocat excepția de nelegalitate este contrar și prin raportare la dispozițiile alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 44/1994, care prevede că anual, Guvernul României are obligația de a actualiza cuantumul despăgubirilor cuvenite veteranilor de război, care nu au putut fi împroprietăriți pe raza localității în care domiciliază, aceste dispoziții constituind un argument în plus de nelegalitate a stabilirii unei sume fixe pentru despăgubirile cuvenite acestora. Se constată astfel că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, criticile formulate de recurentul-pârât Guvernul României fiind neîntemeiate, considerent pentru care recursul declarat de acesta se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 150 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.