ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții G.G. și G.F. au chemat în judecată pe pârâtul A.N.R., solicitând obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 500 mp situat în comuna Pietroșița, sat Luca, județul Dâmbovița. Judecătoria Pucioasa, prin sentința civilă nr. 1127 din 25 noiembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că este inexactă concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză cum că suprafața de teren revendicată este inclusă în terenul de 1673 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1192/1999.

Prin decizia nr. 1737 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot în sensul că: a admis acțiunea în revendicare și a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 mp teren intravilan, situat în comuna Pietroșița, sat Lunca, județul Dâmbovița, identificată conform expertizei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2293/29 martie 1990, A.N. a vândut reclamanților terenul în suprafață de 500 mp situat în comuna Pietroșița, sat Lunca, județul Dâmbovița. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1192 din 25 iunie 1999, același vânzător a vândut intimatului-pârât o suprafață de 1673 mp situată în același punct, terenul în suprafață de 500 mp vândut în 1990 reclamanților fiind inclus în acesta.

Cum ambele terenuri provin de la același autor și întrucât transcrierea în sistemul de publicitate imobiliară a fost făcută de către ambele părți, se va da câștig de cauză părții care a transcris mai întâi, în speță, reclamanților. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A.N.R. , invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ. respectiv că: Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate în fața primei instanțe ca și în apel, din care ar fi rezultat că este vorba despre două terenuri diferite, Motiv pentru care s-au comparat două titluri de proprietate care poartă asupra unor terenuri diferite. Recursul nu este întemeiat.

Rezultă din considerentele hotărârii atacate că instanța de apel și-a fundamentat hotărârea dată astfel pe întreg materialul probator administrat în cauză, reținând însă, temeinic și legal, în justificarea soluției, starea de fapt rezultată din cele două titluri de proprietate produse de părți și din concluziile expertizei tehnice topometrice efectuate în cauză, care, neechivoc, în baza actelor dosarului și a celor constatate la fața locului, a concluzionat în sensul că „terenul în litigiu în suprafață de 500 mp se regăsește atât în contractul de vânzare-cumpărare 1192 din 25 iunie 1999, cât și în actul de vânzare-cumpărare 2293 din 29 martie 1990, terenul fiind stăpânit în fapt de pârâtul A.N.”.

De reținut că, în raport de aceste concluzii, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză iar proba testimonială de care se face vorbire, nu putea fi avută în vedere date fiind caracterele acțiunii în revendicare. Așa fiind, cum cele două titluri proveneau de la același autor, instanța de apel nu putea decât să procedeze la compararea lor, sens în care, în baza criteriului amintit, legal a acordat preferință celui deținut de reclamanți. Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A.N.R. împotriva deciziei nr. 1737 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2004.