ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6647/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții
G.G. și G.F. au chemat în judecată pe pârâtul A.N.R., solicitând obligarea
acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de
500 mp situat în comuna Pietroșița, sat Luca, județul Dâmbovița.
Judecătoria Pucioasa, prin sentința
civilă nr. 1127 din 25 noiembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că este
inexactă concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză cum că suprafața
de teren revendicată este inclusă în terenul de 1673 mp ce a făcut obiectul
contractului de vânzare-cumpărare nr. 1192/1999.
Prin decizia nr. 1737 din 27 mai
2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți împotriva
sentinței, pe care a schimbat-o în tot în sensul că: a admis acțiunea în revendicare
și a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie
suprafața de 500 mp teren intravilan, situat în comuna Pietroșița, sat Lunca,
județul Dâmbovița, identificată conform expertizei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 2293/29 martie 1990, A.N. a vândut reclamanților terenul
în suprafață de 500 mp situat în comuna Pietroșița, sat Lunca, județul
Dâmbovița.
Prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1192 din 25 iunie 1999, același vânzător a vândut
intimatului-pârât o suprafață de 1673 mp situată în același punct, terenul în
suprafață de 500 mp vândut în 1990 reclamanților fiind inclus în acesta.
Cum ambele terenuri provin de la același
autor și întrucât transcrierea în sistemul de publicitate imobiliară a fost
făcută de către ambele părți, se va da câștig de cauză părții care a transcris
mai întâi, în speță, reclamanților.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâtul A.N.R. , invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.
10 și 9 C. proc. civ. respectiv că:
Instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor dovezilor administrate în fața primei instanțe ca și în apel,
din care ar fi rezultat că este vorba despre două terenuri diferite,
Motiv pentru care s-au comparat două
titluri de proprietate care poartă asupra unor terenuri diferite.
Recursul nu este întemeiat.
Rezultă din considerentele hotărârii
atacate că instanța de apel și-a fundamentat hotărârea dată astfel pe întreg
materialul probator administrat în cauză, reținând însă, temeinic și legal, în
justificarea soluției, starea de fapt rezultată din cele două titluri de
proprietate produse de părți și din concluziile expertizei tehnice topometrice
efectuate în cauză, care, neechivoc, în baza actelor dosarului și a celor
constatate la fața locului, a concluzionat în sensul că „terenul în litigiu în
suprafață de 500 mp se regăsește atât în contractul de vânzare-cumpărare 1192
din 25 iunie 1999, cât și în actul de vânzare-cumpărare 2293 din 29 martie
1990, terenul fiind stăpânit în fapt de pârâtul A.N.”.
De reținut că, în raport de aceste
concluzii, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză iar proba testimonială
de care se face vorbire, nu putea fi avută în vedere date fiind caracterele
acțiunii în revendicare.
Așa fiind, cum cele două titluri
proveneau de la același autor, instanța de apel nu putea decât să procedeze la
compararea lor, sens în care, în baza criteriului amintit, legal a acordat
preferință celui deținut de reclamanți.
Față de cele arătate, în temeiul
prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat
de pârâtul A.N.R. împotriva deciziei nr. 1737 din 27 mai 2004 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2004.