ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 663/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 663/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 173 din 9
aprilie 2002 a Primarului Comunei Chiuiești a restituit reclamantei L.A. casa
morii, clădire construită din lemn și acoperită cu țiglă, cu teren curte 0,13
ha și șanțul morii de 0,2556 ha.
Contestația contra acestei dispoziții
formulată numai de L.A. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 853 din 10
decembrie 2002, iar, apelurile declarate de aceasta și de F.I., s-au respins
prin decizie civilă nr. 162 din 28 ianuarie 2004. Ambele instanțe au reținut,
în esență, că.
- reclamanta L.A. este persoana
îndreptățită, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari care
au deținut cota de ½ parte,
- suprafața totală tabulară este cea
înscrisă în C.F. Chiuiești de 6414 mp, astfel că cea de ½ a
antecesorilor reclamantei este de 3207, iar acesta nu justifică interesul și
dreptul la restituire și pentru diferența de 345 stj.p., pe care o solicită
prin contestație.
Contra deciziei a declarat recurs
reclamanta L.A., fără a indica temeiul din art. 304 C. proc. civ., susținând că
pârâta nu a făcut dovada includerii în domeniul public a suprafeței de 345
stj., și nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 de a-i comunica „toate date privind persoana fizică sau juridică
deținătoare a celeilalte părți” neinstituite.
Recursul este nefondat.
Prin contestație se solicită
restituirea și a „grădinei în suprafață de 345 stj.” așa cum apare în C.F. poz.
29 (fila 6).
Antecesorii recurentei, notați la
lit. B) în C.F., sunt F.G.I.(/28), D.T. (1/8) și B.M.(1/8), ei având, deci, o
cotă de ½ din suprafață totală tabulară, adică de 3207 mp.
Într-adevăr, prin dispoziția
contestată, cum a reținut prima instanță, s-a restituit reclamantei 3856 mp, cu
649 mp mai mult decât cota de ½ din suprafața totală, situație în care
nu mai prezintă relevanță destinație de utilitate publică (podeț) a grădinii
solicitate.
Dar, chiar și în ipoteza că aceasta
a devenit bun public, fiind imposibilă restituirea în natură, persoana
îndreptățită are dreptul la alte măsuri reparatorii prevăzute în Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.A. împotriva
deciziei nr. 162/A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.