ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 492/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 12533 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr.

5028/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în

parte cererea formulată de reclamanta SC R.P.S. SRL împotriva pârâtei

R.A.D.E.F. R.F., și s-a dispus obligarea acesteia la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a activului „Cinematograf Dobrogea" din Medgidia, și s-a

respins capătul 2 de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 580 alin. (3) C.

proc. civ.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind vânzarea activului utilizat de

reclamantă în temeiul contractului de locațiune încheiat între părți. S-a

reținut astfel că, Legea nr. 346/2004 are în vedere ajutorul acordat

întreprinderilor mici și mijlocii pentru o dezvoltare eficientă a activității

lor prin stimularea și acordarea de ajutoare în diferite forme legislative. S-a

considerat că reclamanta face parte din categoria protejată de această lege

specială a întreprinderilor mici și mijlocii, activul pe care aceasta îl

pretinde aparținând Regiei Autonome în care statul este unic acționar.

Tribunalul a reținut și că reclamanta a efectuat investiții de peste 15% din

valoarea totală a acestui activ, iar solicitarea de vânzare s-a făcut cu

respectarea condițiilor impuse de lege și cu prezentarea unui raport de

evaluare care a statuat asupra prețului acestuia.

În ceea ce privește cel de-al doilea

capăt al cererii, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat față de

dispozițiile art. 580 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că obligațiile

asumate și prestațiile pe care pârâta ar trebui să le îndeplinească sunt

intuitu personae, astfel încât nu pot fi acordate daune cominatorii.

Apelul declarat de pârâtă a fost

respins prin decizia nr. 316 din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, cu motivarea că sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru a califica acest spațiu ca fiind activ disponibil,

conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2004, având în

vedere că cinematograful „Dobrogea" este utilizat de reclamantă încă din

anul 1998, fiind astfel îndeplinită condiția cerută pentru vânzare.

S-a mai reținut că, dispozițiile

legale invocate de apelantă în susținerea apelului său, adoptate și intrate în

vigoare după data la care în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul de a

cumpăra acest activ în temeiul Legii nr. 346/2004 nu sunt aplicabile deoarece

acestea nu retroactivează.

Prin decizia nr. 652 din 15 februarie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul

declarat de pârâta R.A.D.E.F. R.F. BUCUREȘTI și, în consecință, a admis apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 12533 din 19 noiembrie 2008 a

Tribunalului București, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins

și capătul de cerere formulat de reclamanta SC R.P.S. SRL MEDGIDIA privind

obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Înalta Curte a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

a fost corect respinsă de către instanța de apel, având în vedere că regiile

autonome sunt persoane juridice care exercită în numele statului dreptul de administrare

asupra bunurilor stabilite prin actul constitutiv și asupra bunurilor dobândite

ulterior. Prin aceeași decizie s-a reținut că cinematograful Dobrogea aparține

domeniului public, ceea ce exclude incidența dispozițiilor prevăzute de Legea

nr. 346/2004. Înalta Curte a constatat că instanța de apel, în mod greșit, a

apreciat că există cadrul juridic legal și a obligat pârâta la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare a activului în litigiu, atât timp cât, în

conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 303 din 30 decembrie 2008

privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr.

328/20096 pentru aprobarea O.U.G. nr. 39/2005 legiuitorul a trecut, prin lege,

în domeniul public sălile și grădinile de spectacol cinematografic inclusiv

terenurile aferente, făcându-le inalienabile.

Împotriva acestei decizii, SC R.P.S.

SRL a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

și 7 C. proc. civ., prin care a solicitat, anularea acesteia.

Primul motiv de revizuire întemeiat pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă, în esență, la faptul că, prin acțiunea

introductivă revizuienta SC R.P.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

R.A.D.E.F. R.F. obligarea acesteia la executarea în natură a obligației,

respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului-bun

imobil denumit Cinematograful „Dobrogea”. În acest context, apreciază

revizuienta că finalitatea litigiului nu a constat în pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare ci

respectarea dreptului său de a cumpăra activul deținut în calitate de locatar,

corelativ obligației intimatei de a-l vinde bunul.

În cuprinsul motivelor de revizuire,

se face trimitere la încheierea de carte funciară nr. 24593 din 26 septembrie

2011 și extrasul de carte funciară pentru informare nr. 24593 din 26 septembrie

2011, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ., fiind întrunite cumulativ, în opinia sa, condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de revizuire, reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta

arată că practica statornicită de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, în spețe similare a fost în sensul obligării R.A.D.E.F. R.F.

la respectarea procedurii de vânzare-cumpărare a activului în temeiul Legii nr.

346/2004, a O.U.G. nr. 88/1997 și a Ordinului Ministerului Culturii și Cultelor

nr. 2461 din 28 octombrie 2004.

Analizând cererea de revizuire prin

prisma motivelor invocate și art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată.

În privința motivului de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta susține că

prin încheierea și extrasul de carte funciară nr. 24593 din 26 septembrie 2011

a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța s-a dispus

îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii nr. 12740/2011, în sensul

că imobilul din litigiu se află în proprietate privată și nu publică a Statului

Român.

Aceste înscrisuri îndeplinesc, susține

revizuienta, condițiile cumulative cerute de art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ., în sensul existenței unui înscris nou, determinant, descoperit după

pronunțarea deciziei a cărei revizuire s-a cerut.

Astfel, în ceea ce privește motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte observă că

înscrisul invocat nu îndeplinește condițiile avute în vedere de acest text de

lege, care vizează înscrisuri doveditoare, determinante și existente la data

pronunțării hotărârii, dar care nu au putut fi înfățișate fiind reținute de

partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Din această perspectivă, rezultă că

încheierea de carte funciară și respectiv extrasul de carte funciară au fost

emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța – Biroul de

Cadastru la data de 26 septembrie 2011, adică ulterior pronunțării – la data de

15 februarie 2011 a deciziei a cărei revizuire s-a solicitat.

Prin urmare, contrar susținerilor

revizuientei înscrisurile invocate drept temei al revizuirii , nu existau la

data pronunțării deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, ci au fost emise

ulterior acestui moment, situație în care nefiind îndeplinită una dintre

condițiile cumulative prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. analiza

celorlalte este inutilă și lipsită de interes juridic.

În plus, în argumentarea deciziei

pronunțate, instanța de recurs a analizat regimul juridic al imobilului din

litigiu în raport de dispozițiile legale aplicabile respectiv art. 8 din Legea

nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și

completarea O.U.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru

modificarea Legii nr. 328/2006, în conformitate cu care sălile și grădinițe de

spectacol cinematografic inclusiv terenurile aferente au trecut, prin efectul

legii, în domeniul public devenind, pe cale de consecință inalienabile.

Motivul de revizuire întemeiat pe art.

322 pct. 7 C. proc. civ. vizează ipoteza în care există hotărâri potrivnice

date de instanța de același grad sau de grade diferite în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.

În alți termeni, pentru existența

acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinită condiția triplei identități de

părți, obiect și cauză, care constituie și elementele lucrului judecat,

rațiunea acestei reglementări constând în necesitatea de a înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat în ipoteza pronunțării unor soluții

contrare în aceeași cauză între aceleași persoane, în aceeași calitate, ipoteză

în care și executarea hotărârilor ar deveni în mod evident imposibilă.

În speță, niciuna dintre aceste condiții

nu este îndeplinită deoarece hotărârile judecătorești invocate de revizuientă

nu au fost pronunțate între aceleași părți, nu au același obiect, deciziile

fiind pronunțate în spețe similare, astfel încât nu poate fi reținut caracterul

potrivnic al acestora în raport cu decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

În concluzie, nefiind îndeplinite

condițiile cerute de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., cererea de revizuire

va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta SC R.P.S. SRL MEDGIDIA împotriva deciziei nr. 652 din

15 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 7

februarie 2012.