ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3569/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 octombrie 2011, Curtea de

Apel Craiova, s

ecția penală și pentru

cauze cu minori, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații

R.F., M.T. și P.V.O. împotriva sentinței penale nr. 323 din 21 iunie 2011 a

Tribunalului Dolj, au fost respinse cererile de

liberare provizorie sub

control

judiciar formulate de apelanții inculpați R.F., M.T.

și P.V.O. și

menținută măsura arestării preventive a acestora.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2011, pronunțată

de Tribunalul

Dolj, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpaților R.F., M.T.

și P.V.O., apreciindu-se

că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de

art. 1491, art. 136, art. 146 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii

temeinice că, în cursul lunilor octombrie și noiembrie 2010

cei trei inculpați, alături de alți inculpați

trimiși în judecată în stare de

arest

preventiv sau care s-au sustras de la urmărirea penală și de la

judecată, dispunându-se trimiterea lor în

judecată, s-au constituit în

grup

infracțional organizat în scopul falsificării și punerii în circulație

de

monedă națională de hârtie, din cupiurile de 100 lei, 200 lei și 500 lei.

În baza art. 7

alin. (1) și (3), rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea 39/2003, cu aplic, art.

320/1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., au fost

condamnați inculpații R.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare,

M.T.,

la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, și P.V.O.

, la pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare.

Prin cererile depuse la dosar , apelanții

inculpați au solicitat

punerea în libertate sub control judiciar.

Curtea a apreciat că

nu s-au schimbat temeiurile avute în

vedere

la luarea măsurii, existând în continuare indicii temeinice că

inculpații au săvârșit fapte pentru care sunt

cercetați și pentru care

legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare; s-a

mai reținut că circumstanțele personale invocate

prin cererile depuse

la dosar de inculpați, deși ele sunt obiective -

fără antecedente

penale, etc, nu pot avea

întâietate asupra necesității de asigurare a

unei normalei desfășurări a

procesului penal și nu pot conduce de

prin

ele însele la înlocuirea unei măsuri procesuale cu o altă măsură procesuală,

avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor pentru

care sunt trimiși în judecată inculpații,

valorile sociale pretins a fi

încălcate.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, inculpatul Minai

Tomică a declarat

recursul de fată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare

privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării

preventive.

Potrivit art. 160

2

C. proc. pen.,

liberarea provizorie sub

control

judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din

culpă, precum și in cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18

ani.

Potrivit

art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit

sau inculpat

să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că

liberarea provizorie

sub control

judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o

obligație a

instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile

enunțate de textul de lege.

Î

n conformitate cu stipulațiile art. 5, paragraful

1 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților

Fundamentale,

ratificată de România, orice

persoană are dreptul la libertate și nimeni

nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate,

Convenția consacră implicit principiul după care

nici o persoană nu

trebuie să fie

lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă

există excepția

privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor

prevăzute, în mod expres și limitativ, de stipulațiile art. 5,

paragraful 1

lit. c) din CEDO.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi

privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale

în fata

autorității judiciare

competente, atunci când există motive verosimile

de a bănui că a

săvârșit o infracțiune sau când există motive

temeinice

de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească

o infracțiune sau să fugă după săvârșirea

acesteia.

Î

n materia privării de libertate, Convenția

trimite, în esență, la

legislația

națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea

sau regularitatea detenției obligă ca arestarea

preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă

în

conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională

care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu

dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva

arbitrariului.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul M.T. au fost arestat în baza art.

148 lit. f) C. proc. pen.

existând motive

temeinice de a bănui că a comis infracțiunile

pentru care au fost

condamnat (chiar dacă nedefinitiv) de prima instanță.

În cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un

pericol concret și actual pentru ordinea publică,

avându-se în vedere

gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Pe de altă parte, din perspectiva jurisprudenței

CEDO în materie,

termenul și caracterul rezonabil al arestării

preventive nu se

apreciază niciodată in

abstracto, ci in concreto, ținându-se seama de

natura și complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al

celui

arestat, iar menținerea

detenției este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal

planează cel puțin unul dintre

următoarele pericole, care trebuie

apreciate, în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a

unei noi infracțiuni,

pericolul de

distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de

dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată

ordinea

publică.

Așa fiind, Curtea apreciază că protejarea ordinii

publice și

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară

menținerea arestării preventive a inculpatului și că, în aceste

circumstanțe , lăsarea acestuia în stare de

libertate prezintă pericol

concret

pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială

căreia i

s-a adus atingere prin faptele comise și prin modalitățile concrete de

săvârșire a acestora.

În acest context ,

soluția de respingere, de către instanța de

apel,

a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată,

între alții, de inculpatul M.T., se apreciază a fi

pe deplin

temeinică și legală.

Recursul declarat învederându-se, așadar,

nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.T. împotriva încheierii din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel

Craiova,

secția penală si pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

13694/63/2011.

O

bligă recurentul inculpat la plata sumei de 300

lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie

2011.