ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2228/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 15961/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații S.V., R.Z. și P.M.D. Pentru a dispune această soluție, instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum și pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații R.Z., S.V.

și P.M.D. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că inculpatul S.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (3) lit. h) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul R.Z. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul P.M.D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Se reține în fapt că în perioada 04-14 noiembrie 2010, membrii grupului infracțional au falsificat și pus în circulație patru bancnote din cupiura de 500 RON, două bancnote din cupiura de 200 RON, și trei bancnote din cupiura de 100 RON. Prin sentința penală nr. 551 din 08 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, secția penală, printre altele, a condamnat inculpații după cum urmează: A condamnat pe inculpatul S.V., în baza art. 7 alin. (1) și (3) raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 așa cum a fost modificată, la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare. A condamnat pe inculpatul R.Z., în baza art. 7 alin. (1) și (3) raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003 așa cum a fost modificată la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

A condamnat pe inculpatul P.M.D., în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea nr. 39/2003, la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat inculpatul la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Împotriva sentinței penale mai-sus menționate au declarat apeluri D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații R.Z., S.V.

și P.M.D., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea apelurilor declarate de parchet și inculpați. Procedând la verificarea legalității arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Craiova a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților reținând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. La dosar există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care au fost condamnați, fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză, cumulativ, față de gravitatea faptelor comise, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați fiind mai mare de 4 ani.

Având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, împrejurările comiterii faptelor, inculpații asociindu-se în vederea falsificării de monedă și punerea de monedă falsă în circulație, se constată că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și proporționată cu scopul urmărit, apreciind ca insuficient caracterul altor măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate.

Măsura arestării preventive față de cei trei inculpați se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii infracțiunilor, confirmată la instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata măsurii arestării preventive nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil. Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce privește cererile formulate de inculpați referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc.

pen. față de considerentele mai sus arătate, de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciar și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, astfel că cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive nu sunt întemeiate în acest moment procesual. Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile inculpaților, ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.Z., S.V., P.M.D. împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 15961/63/2011. Obligă recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2012.