ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2012

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2012,

pronunțată în dosarul nr. 1532/201/2012

,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pe rol fiind

soluționarea

recursurilor declarate de inculpații C.B.G., ș.a., împotriva sentinței penale

nr. 16 din

07 iunie 2012 pronunțată de

Judecătoria Calafat, în dosarul nr. 1532/201/2012, având ca obiect

furtul (art. 208 C. pen.), a pus în discuție

verificarea legalității și temeiniciei

arestării

preventive a inculpaților C.B.G., ș.a.,

în temeiul disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen.

Curtea,

constatând că în cauza de față temeiurile ce au justificat luarea măsurii

arestării preventive a inculpaților subzistă pentru fiecare dintre aceștia,

prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, a menținut măsura

arestării preventive

luate față de inculpații C.B.G., ș.a.

Prin aceeași

încheiere, s-au respins cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de

inculpații S.I., ș.a., raportat la considerentele pentru

care s-a menținut starea de arest a acestora și

apreciind că lăsarea inculpaților în

libertate nu este oportună.

Totodată, s-a

admis cererea formulată de inculpatul S.I., și în baza art.

160

2

C. proc. pen. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia,

cu

instituirea

obligațiilor prev. de art. 160

2

alin. (3) lit. a)-e) C. proc. pen.

În termen

legal, împotriva încheierii sus-menționate au declarat recurs inculpații

S.I., ș.a.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit disp. art. 141 alin. (1) C.

proc. pen., „încheierea dată în primă instanță și în

apel,

(....) prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat,

cu recurs, de

procuror sau de inculpat (...)".

Per a contario, încheierea dată în

stadiul procesual al recursului nu este supusă nici unei căi de atac.

Rațiunea

legiuitorului a fost aceea că încheierile se atacă odată cu fondul, or în

situația în care fondul cauzei se afla deja în ultimul stadiu procesual,

respectiv în

recurs, fără a mai exista nici o cale ordinară de atac, nici încheierea

pronunțată în

cadrul dosarului nu mai poate fi atacată separat pe

calea recursului.

În acest

context juridic, Înalta Curte constată că cererile de liberare provizorie formulate

de

inculpați,

fiind cereri accesorii invocate în stadiul procesual al recursului, urmează

același principiu, nefiind

susceptibile de calea de atac separată a recursului,

dosarul în cadrul căruia s-au susținut aflându-se deja în faza

recursului.

Așa fiind, Înalta Curte, potrivit

disp. art. 385

15

pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va

respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații S.I., ș.a.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații S.I., ș.a., împotriva încheierii de ședință

din data de 6 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1532/201/2012.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

iulie 2012.