ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 17156/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, având pe rol verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive, printre alți inculpați, a inculpatului C.M.T., în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării

preventive a acestuia și a constatat că subzistă și în faza soluționării căii

de atac a apelului temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea

măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 68

1

C.

proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., faptele pentru care

inculpatul a fost urmărit penal și condamnat de prima instanță fiind grave, în

sarcina sa reținându-se infracțiunile prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr.

39/2003, art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 26 raportat la art. 3 din

Legea nr. 143/2000, iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de

libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta

desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor, cât și din conduita

adoptată.

Împotriva încheierii

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.M.T., solicitând lăsarea în

stare de libertate, apreciind că se impune revocarea măsurii arestării

preventive.

Recursul declarat

este nefondat.

Din verificarea

lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 123 din 15 martie 2012,

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, a fost condamnat inculpatul C.M.T.

la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1

an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Totodată, se reține

că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanța

constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Instanța de recurs

consideră că, la acest moment procesual, există probe care creează presupunerea

rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat,

pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de

4 ani închisoare, iar din datele cauzei rezultă că lăsarea în libertate a

inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de

gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite.

În ce privește durata

arestării preventive, avându-se în vedere că inculpatul este arestat din 30

iunie 2011 și dosarul se află în

faza

apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind condamnat

nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani.

Ca atare, subzistând temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea

inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată

fiind legală și temeinică.

Pentru motivele expuse,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M.T. împotriva încheierii din 9 mai 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 17156/63/2011.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.