ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 17156/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, printre alți inculpați, a inculpatului C.M.T., în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a acestuia și a constatat că subzistă și în faza soluționării căii de atac a apelului temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 68 1 C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., faptele pentru care inculpatul a fost urmărit penal și condamnat de prima instanță fiind grave, în sarcina sa reținându-se infracțiunile prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 26 raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000, iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor, cât și din conduita adoptată. Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.M.T., solicitând lăsarea în stare de libertate, apreciind că se impune revocarea măsurii arestării preventive. Recursul declarat este nefondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 123 din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, a fost condamnat inculpatul C.M.T. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Instanța de recurs consideră că, la acest moment procesual, există probe care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar din datele cauzei rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite. În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că inculpatul este arestat din 30 iunie 2011 și dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind condamnat nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani.

Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.T. împotriva încheierii din 9 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 17156/63/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.