ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 57 din 16 februarie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul M.Ș., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă

Ministerul Sănătății Publice și a dispus anularea Ordinului nr. R 1424 din 14

iulie 2009 emis de Ministerul Sănătății Publice cu consecința repunerii

reclamantului în situația anterioară, aceea de manager al Spitalului Județean

de Urgență Brăila, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale

aferente funcției.

A respins cererea de

suspendare ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Ordinul nr. R

1424 din 14 iulie 2009, contestat în prezenta cauză, s-a dispus încetarea

contractului de management din 30 martie 2007 încheiat între reclamant și

Ministerul Sănătății Publice și încetarea funcției de manager al Spitalului

Județean de urgență Brăila începând cu data de 15 iulie 2009.

Pentru justificarea

în drept a măsurii dispuse, în art. 1 din ordinul contestat, intimatul a

invocat situația generică de încetarea a contractului de management prevăzută

de art. 183

3

lit. n) din Legea nr. 95/2006: „dacă se constată că

managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în

vigoare pentru exercitarea funcției de manager”, fără a descrie vreo altă

împrejurare de fapt și nici nu a indicat un temei de drept care să justifice

măsura dispusă sau condițiile legale de ocupare a funcției de manager de spital

public, pe care nu le mai întrunește reclamantul.

Prima instanță a

reținut că o trimitere generală la actul administrativ intitulat „Concluziile

comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 privind înființarea comisiilor de

verificare a îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari a spitalelor

publice, a dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009” aprobate de Ministerul Sănătății

Publice sub nr. IB/7028 din 14 iulie 2009 - Anexa 2, nu reprezintă o motivare a

actului administrativ, în condițiile în care aceste concluzii nu au fost aduse

la cunoștința reclamantului.

De asemenea,

invocarea vagă a Ordinului nr. 635/2006 pentru aprobarea desfășurării cursului

de management spitalicesc, necesar în vederea ocupării funcției de manager al

spitalului public și a H.G. nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Sănătății, nu prezintă relevanță în demonstrarea temeiniciei și

legalității ordinului contestat.

Trimiterea făcută la

Titlul VII, art. 178 alin. (2) și art. 183

3

lit. n) din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și la art. II din O.U.G. nr.

69/2009, nu lămurește care ar fi condițiile legale pe care reclamantul nu le

mai îndeplinește pentru ocuparea funcției de manager.

Art. 183

3

din Legea nr. 95/2006 reglementează la lit. a) - o) situațiile în care

încetează contractul de management, lit. n) a art. 183

3

prevede:

„dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de

dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager”.

Art. 178 alin. (2)

din Legea nr. 95/2006 instituie condițiile cumulative care trebuie să fie

întrunite de către persoana fizică manager al unui spital public, acestea fiind

următoarele: să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în

domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și să fie absolvent al

unor cursuri de perfecționare în managementul sanitar agreate de Ministerul

Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Or, a constatat

instanța de fond, în acest context legal, ordinul se dovedește a fi și

netemeinic, reclamantul întrunind cele două cerințe legale speciale pentru

ocuparea funcției de manager de spital și acestea încă premergător numirii sale

în funcția de manager prin Ordinul nr. 350 din 30 martie 2007.

Astfel, în mod

firesc, este absolventul unei instituții de învățământ superior în domeniul

medical, atâta timp cât deține funcția de șef de secție medicină internă.

Totodată a absolvit

cursurile de perfecționare în management spitalicesc în condițiile reglementate

de Ordinul nr. 635 din 03 iunie 2006 pentru aprobarea organizării și

desfășurării cursului de management spitalicesc necesar în vederea ocupării

funcției de manager de spital public.

Prin certificatul

constatator din 18 octombrie 2006 emis în baza Ordinului comun al Ministrului

Sănătății Publice și al Ministrului Educației și Cercetării se atestă că a

absolvit cursul de management spitalicesc în perioada 19 iunie 2006 - 11 august

2006, curs organizat de Școala Națională de Sănătate Publică și Management

Sanitar.

În plus, astfel cum

atestă adeverința din 23 august 2006, în perioada iulie 2005 - iunie 2006 a

absolvit programul de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii

atestatului de studii complementare în managementul serviciilor de sănătate

organizat de către Ministerul Sănătății - Centrul Național de Perfecționare în

domeniul sanitar, București.

Totodată a mai

absolvit și programul educațional medical continuu „Actualități în serviciile

de sănătate” timp de 12 zile în perioadele 22 - 24, 29 - 31.01, 5 - 7, 12 - 14

februarie 2004 în București, fiind declarat „admis” la evaluarea finală, astfel

cum este atestat de Certificatul din 06 februarie 2004 emis de Ministerul

Sănătății - Centrul Național de Perfecționare Postuniversitară a medicilor.

În consecință, a

reținut prima instanță, reclamantul îndeplinește toate cerințele legale pentru

ocuparea funcției de manager, neexistând justificarea legală pentru măsura

eliberării sale din funcție.

Curtea a mai

constatat că autoritatea pârâtă a emis ordinul contestat fără respectarea

procedurii prealabile instituită prin Ordinul nr. 790/2009, încălcându-se

astfel art. 9 din acest act normativ.

Conform art. 9 din

Ordinul nr. 790/2009, pe baza rapoartelor menționate la art. 7 și 8 "...,

Direcția generală pentru politici de sănătate și resurse umane va întocmi

ordine de încetare a contractelor de management pentru managerii și managerii

interimari care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanța de urgență cu

data de 10 iulie 2009”.

Or, în cauza dedusă

judecății, a reținut Curtea, nu există un ordin de încetare a contractului de

management emis față de reclamant de către Direcția generală pentru politici de

sănătate.

Inexistența ordinului

de încetare a contractului de management care este obligatoriu și anterior

luării măsurii eliberării sale din funcție prin ordin al ministrului sănătății,

atrage și din acest punct de vedere, nulitatea Ordinului nr. R 1424 din 14

iulie 2009.

De altfel, această

cerință administrativă impusă de art. 9 din Ordinul nr. 790/2009, nu vizează

doar formalismul prealabil procedurii de eliberare din funcție ci constituie și

un veritabil control anterior de legalitate.

Totodată nu există un

raport al comisiei abilitate, astfel cum prevede art. 7 și 8 din Ordinul nr.

790/2009 care să concluzioneze că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute

de O.U.G. nr. 69/2009.

În fine, instanța de

fond a apreciat ca o altă critică de nelegalitate a Ordinului nr. R 1424 din 14

iulie 2009, coexistența a două ordine incompatibile emise de intimat, Ordinul

nr. R 1424 din 14 iulie 2009 fără a se dispune, în prealabil, revocarea

propriului Ordin nr. R 813 din 28 aprilie 2009.

În raport cu faptul

că prin Sentința nr. 198/2009 pronunțată în Dosarul nr. 1269/44/2009 s-a dispus

suspendarea efectelor Ordinului nr. R 1424/2009, și față de prevederile art. 15

alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora măsura suspendării dispusă în

condițiile art. 14 se prelungește de drept, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea

executării actului administrativ în temeiul alin. (1), curtea de apel a respins

cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către

reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat, în esență, că sunt greșite considerațiile instanței de

fond privitoare la motivarea generică a actului administrativ contestat și la

nerespectarea procedurilor stabilite prin Ordinul nr. 790/2009, în realitate

fiind indicate în cuprinsul actului administrativ temeiurile juridice în raport

de care chiar instanța a procedat la o evaluare a legalității, iar în

conformitate cu art. 9 din Ordinul nr. 790/2009 constituie temeiul ordinului de

încetare a contractului de management pentru managerii și managerii interimari

care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanța de urgență, cu data de 10

iulie 2009. În acest context, nu mai era necesară existența unui ordin de

încetare a contractului de management emis de Direcția generală pentru politici

de sănătate și resurse umane.

A mai apreciat

autoritatea recurentă că este greșită și aprecierea incompatibilității

Ordinelor nr. R 813 și nr. R 1424, prin cel dintâi fiind adusă la îndeplinire

sentința Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 509/44/2009, iar cel

de-al doilea fiind emis tocmai ca urmare a constatării neîndeplinirii

condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006.

În opinia

recurentului toate aspectele menționate mai înainte constituie argumente pentru

admiterea recursului declarat și respingerea acțiunii pe fond.

Prin întâmpinare,

intimatul M.Ș. a arătat că sentința recurată este temeinică și legală,

reiterând apărările dezvoltate și prin acțiune.

Examinând cauza sub

toate aspectele în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține că recursul este fondat și că sunt incidente dispozițiile art.

312(3) teza III C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Așa cum se poate

observa din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței aflate în control

judiciar, raționamentul principal ce a stat la baza concluziei judecătorului de

fond a fost acela că Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009 emis de Ministerul

Sănătății Publice, prin ministru, a fost acela că indicarea unor texte legale

și a altor acte administrative cu caracter normativ emise de același minister

reprezintă doar o motivare generală a actului administrativ în discuție.

Nu au fost arătate

însă și motivele pentru care apărările autorității pârâte au fost înlăturate,

deși la dosar s-au depus actele care au stat la baza emiterii actului administrativ

contestat.

În preambulul

Ordinului anulat de prima instanță, în completarea dispozițiilor legale

incidente din Titlul VII „Spitale” al Legii nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății se face trimitere și la Concluziile Comisiilor numite prin

Ordinul nr. 790/2009 (privind înființarea comisiilor de verificarea

îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari ai spitalelor publice a

dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009).

Prima instanță reține

că emitentul actului face o trimitere generală la actul amintit mai înainte,

însă nu își exercită rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 129(5) C.

proc. civ., pentru aflarea adevărului, nesolicitând prezentarea acestuia.

În condițiile în care

contractul de management încheiat între reclamant și Ministerul Sănătății este

supus reglementărilor cuprinse în Legea nr. 95/2006, reglementări care au

suportat modificări în cursul anului 2009 prin O.U.G. nr. 69/2009 iar acesta

vizează condițiile cerute pentru exercitarea funcției de manager, pentru o

solidă verificare a legalității Ordinului prin care s-a dispus încetarea

contractului de management nr. X/2007 încheiat între Ministerul Sănătății

Publice și M.Ș., este important a se verifica îndeplinirea condițiilor impuse

de legiuitor din perspectiva „Concluziilor Comisiei numite prin Ordinul nr.

790/2009” și nu în ultimul rând a prevederilor ordonanței de urgență care a

completat și modificat Legea nr. 95/2006.

Depunerea la dosar și

examinarea Concluziilor se impune și pentru că instanța fondului a apreciat

discutabilă motivarea actului administrativ iar apărările prin care pârâtul

subliniază că actul este motivat și emis în baza legii au fost îndepărtate fără

a se justifica această abordare.

Nu în ultimul rând,

instanța de rejudecare se va apleca și asupra aspectelor enunțate prin cererea

de recurs și care privesc neoportunitatea emiterii de către Direcția generală

pentru politici de sănătate și resurse umane a unui nou ordin de încetare a

contractului de management și lipsa vreunei legături între Ordinul contestat și

Ordinul nr. R 813 care a fost emis în executarea Sentinței nr. 81 din 14

aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, aspecte care au fost de asemenea apreciate ca elemente de nelegalitate

care conduc la anularea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009.

Văzând și

dispozițiile art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 57 din 16

februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.