ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 57 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.Ș., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Sănătății Publice și a dispus anularea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009 emis de Ministerul Sănătății Publice cu consecința repunerii reclamantului în situația anterioară, aceea de manager al Spitalului Județean de Urgență Brăila, cu plata retroactivă a tuturor drepturilor salariale aferente funcției. A respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009, contestat în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de management din 30 martie 2007 încheiat între reclamant și Ministerul Sănătății Publice și încetarea funcției de manager al Spitalului Județean de urgență Brăila începând cu data de 15 iulie 2009. Pentru justificarea în drept a măsurii dispuse, în art. 1 din ordinul contestat, intimatul a invocat situația generică de încetarea a contractului de management prevăzută de art. 183 3 lit. n) din Legea nr. 95/2006: „dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager”, fără a descrie vreo altă împrejurare de fapt și nici nu a indicat un temei de drept care să justifice măsura dispusă sau condițiile legale de ocupare a funcției de manager de spital public, pe care nu le mai întrunește reclamantul.
Prima instanță a reținut că o trimitere generală la actul administrativ intitulat „Concluziile comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 privind înființarea comisiilor de verificare a îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari a spitalelor publice, a dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009” aprobate de Ministerul Sănătății Publice sub nr. IB/7028 din 14 iulie 2009 - Anexa 2, nu reprezintă o motivare a actului administrativ, în condițiile în care aceste concluzii nu au fost aduse la cunoștința reclamantului. De asemenea, invocarea vagă a Ordinului nr. 635/2006 pentru aprobarea desfășurării cursului de management spitalicesc, necesar în vederea ocupării funcției de manager al spitalului public și a H.G.
nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, nu prezintă relevanță în demonstrarea temeiniciei și legalității ordinului contestat. Trimiterea făcută la Titlul VII, art. 178 alin. (2) și art. 183 3 lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și la art. II din O.U.G. nr. 69/2009, nu lămurește care ar fi condițiile legale pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru ocuparea funcției de manager. Art. 183 3 din Legea nr. 95/2006 reglementează la lit. a) - o) situațiile în care încetează contractul de management, lit. n) a art. 183 3 prevede: „dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager”.
Art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 instituie condițiile cumulative care trebuie să fie întrunite de către persoana fizică manager al unui spital public, acestea fiind următoarele: să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în managementul sanitar agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății. Or, a constatat instanța de fond, în acest context legal, ordinul se dovedește a fi și netemeinic, reclamantul întrunind cele două cerințe legale speciale pentru ocuparea funcției de manager de spital și acestea încă premergător numirii sale în funcția de manager prin Ordinul nr. 350 din 30 martie 2007. Astfel, în mod firesc, este absolventul unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, atâta timp cât deține funcția de șef de secție medicină internă.
Totodată a absolvit cursurile de perfecționare în management spitalicesc în condițiile reglementate de Ordinul nr. 635 din 03 iunie 2006 pentru aprobarea organizării și desfășurării cursului de management spitalicesc necesar în vederea ocupării funcției de manager de spital public. Prin certificatul constatator din 18 octombrie 2006 emis în baza Ordinului comun al Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Educației și Cercetării se atestă că a absolvit cursul de management spitalicesc în perioada 19 iunie 2006 - 11 august 2006, curs organizat de Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar. În plus, astfel cum atestă adeverința din 23 august 2006, în perioada iulie 2005 - iunie 2006 a absolvit programul de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii atestatului de studii complementare în managementul serviciilor de sănătate organizat de către Ministerul Sănătății - Centrul Național de Perfecționare în domeniul sanitar, București.
Totodată a mai absolvit și programul educațional medical continuu „Actualități în serviciile de sănătate” timp de 12 zile în perioadele 22 - 24, 29 - 31.01, 5 - 7, 12 - 14 februarie 2004 în București, fiind declarat „admis” la evaluarea finală, astfel cum este atestat de Certificatul din 06 februarie 2004 emis de Ministerul Sănătății - Centrul Național de Perfecționare Postuniversitară a medicilor. În consecință, a reținut prima instanță, reclamantul îndeplinește toate cerințele legale pentru ocuparea funcției de manager, neexistând justificarea legală pentru măsura eliberării sale din funcție. Curtea a mai constatat că autoritatea pârâtă a emis ordinul contestat fără respectarea procedurii prealabile instituită prin Ordinul nr. 790/2009, încălcându-se astfel art. 9 din acest act normativ.
Conform art. 9 din Ordinul nr. 790/2009, pe baza rapoartelor menționate la art. 7 și 8 "..., Direcția generală pentru politici de sănătate și resurse umane va întocmi ordine de încetare a contractelor de management pentru managerii și managerii interimari care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanța de urgență cu data de 10 iulie 2009”. Or, în cauza dedusă judecății, a reținut Curtea, nu există un ordin de încetare a contractului de management emis față de reclamant de către Direcția generală pentru politici de sănătate.
Inexistența ordinului de încetare a contractului de management care este obligatoriu și anterior luării măsurii eliberării sale din funcție prin ordin al ministrului sănătății, atrage și din acest punct de vedere, nulitatea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009. De altfel, această cerință administrativă impusă de art. 9 din Ordinul nr. 790/2009, nu vizează doar formalismul prealabil procedurii de eliberare din funcție ci constituie și un veritabil control anterior de legalitate. Totodată nu există un raport al comisiei abilitate, astfel cum prevede art. 7 și 8 din Ordinul nr. 790/2009 care să concluzioneze că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 69/2009.
În fine, instanța de fond a apreciat ca o altă critică de nelegalitate a Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009, coexistența a două ordine incompatibile emise de intimat, Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009 fără a se dispune, în prealabil, revocarea propriului Ordin nr. R 813 din 28 aprilie 2009. În raport cu faptul că prin Sentința nr. 198/2009 pronunțată în Dosarul nr. 1269/44/2009 s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. R 1424/2009, și față de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1), curtea de apel a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că sunt greșite considerațiile instanței de fond privitoare la motivarea generică a actului administrativ contestat și la nerespectarea procedurilor stabilite prin Ordinul nr. 790/2009, în realitate fiind indicate în cuprinsul actului administrativ temeiurile juridice în raport de care chiar instanța a procedat la o evaluare a legalității, iar în conformitate cu art. 9 din Ordinul nr. 790/2009 constituie temeiul ordinului de încetare a contractului de management pentru managerii și managerii interimari care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanța de urgență, cu data de 10 iulie 2009. În acest context, nu mai era necesară existența unui ordin de încetare a contractului de management emis de Direcția generală pentru politici de sănătate și resurse umane.
A mai apreciat autoritatea recurentă că este greșită și aprecierea incompatibilității Ordinelor nr. R 813 și nr. R 1424, prin cel dintâi fiind adusă la îndeplinire sentința Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 509/44/2009, iar cel de-al doilea fiind emis tocmai ca urmare a constatării neîndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006. În opinia recurentului toate aspectele menționate mai înainte constituie argumente pentru admiterea recursului declarat și respingerea acțiunii pe fond. Prin întâmpinare, intimatul M.Ș. a arătat că sentința recurată este temeinică și legală, reiterând apărările dezvoltate și prin acțiune. Examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat și că sunt incidente dispozițiile art. 312(3) teza III C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Așa cum se poate observa din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței aflate în control judiciar, raționamentul principal ce a stat la baza concluziei judecătorului de fond a fost acela că Ordinul nr. R 1424 din 14 iulie 2009 emis de Ministerul Sănătății Publice, prin ministru, a fost acela că indicarea unor texte legale și a altor acte administrative cu caracter normativ emise de același minister reprezintă doar o motivare generală a actului administrativ în discuție. Nu au fost arătate însă și motivele pentru care apărările autorității pârâte au fost înlăturate, deși la dosar s-au depus actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
În preambulul Ordinului anulat de prima instanță, în completarea dispozițiilor legale incidente din Titlul VII „Spitale” al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății se face trimitere și la Concluziile Comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 (privind înființarea comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari ai spitalelor publice a dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009). Prima instanță reține că emitentul actului face o trimitere generală la actul amintit mai înainte, însă nu își exercită rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 129(5) C. proc. civ., pentru aflarea adevărului, nesolicitând prezentarea acestuia. În condițiile în care contractul de management încheiat între reclamant și Ministerul Sănătății este supus reglementărilor cuprinse în Legea nr. 95/2006, reglementări care au suportat modificări în cursul anului 2009 prin O.U.G.
nr. 69/2009 iar acesta vizează condițiile cerute pentru exercitarea funcției de manager, pentru o solidă verificare a legalității Ordinului prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. X/2007 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și M.Ș., este important a se verifica îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor din perspectiva „Concluziilor Comisiei numite prin Ordinul nr. 790/2009” și nu în ultimul rând a prevederilor ordonanței de urgență care a completat și modificat Legea nr. 95/2006. Depunerea la dosar și examinarea Concluziilor se impune și pentru că instanța fondului a apreciat discutabilă motivarea actului administrativ iar apărările prin care pârâtul subliniază că actul este motivat și emis în baza legii au fost îndepărtate fără a se justifica această abordare.
Nu în ultimul rând, instanța de rejudecare se va apleca și asupra aspectelor enunțate prin cererea de recurs și care privesc neoportunitatea emiterii de către Direcția generală pentru politici de sănătate și resurse umane a unui nou ordin de încetare a contractului de management și lipsa vreunei legături între Ordinul contestat și Ordinul nr. R 813 care a fost emis în executarea Sentinței nr. 81 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, aspecte care au fost de asemenea apreciate ca elemente de nelegalitate care conduc la anularea Ordinului nr. R 1424 din 14 iulie 2009. Văzând și dispozițiile art. 20(1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 57 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.