ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 1417/101 din 16 februarie 2011 Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, prin Filiala Dr.

Tr. Severin, în numele membrilor de sindicat reclamanții A.O., ș.a., a chemat

în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor, solicitând anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise în

temeiul Legii nr. 179/2004 sau nr. 164/2001, obligarea pârâtului la plata

diferenței dintre cuantumul pensiei de serviciu stabilite conform Legii nr. 179/2004

sau nr. 164/2001 și cuantumul pensiei de serviciu stabilite conform Legii nr. 179/2004

sau nr. 164/2001 și cuantumul pensiei recalculate conform Legii nr. 119/2010 și

a H.G. nr. 735/2004, pe perioada 1 ianuarie 2011 până la recalcularea în plată

a pensiei inițiale, obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente

sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii și plata cheltuielilor

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 117 din 28

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pe rolul Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și

Asigurări Sociale cauza fiind înregistrată la data de 25 mai 2011, instanța

făcând aplicarea art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.

La data de 13 octombrie 2011 din

oficiu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, învestit Tribunalul

București, secția a VIII-a a conflicte de muncă și asigurări sociale, a invocat

din oficiu excepția de necompetență teritorială iar, prin sentința nr. 8764 din

13 octombrie 2010 a admis-o și a declinat competența în favoarea Tribunalului

Mehedinți iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri

această instanță a reținut ca incidente în speță sunt incidente din perspectiva

aplicării legii în timp, art. 725 alin. (1) C. proc. civ. și art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte, învestită legal cu

pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Mehedinți este

competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în stabilirea

competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței.

În speță, promovarea acțiunii s-a

realizat la 16 februarie 2011 sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect

abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în respectarea art. 725

alin. (1) C. proc. civ., care prevede că dispozițiile legii noi se aplică din

momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începe sub

legea veche iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite vor continua să fie de acele instanțe conform alin.

(2) al aceluiași text legal, în cauză instanța competentă teritorial este cea

determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263

din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea

Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.