ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, la data de 4 februarie 2011, contestatorul H.I. reprezentat de
Sindicatul Cadrelor Militare disponibilizate, în rezervă și în retragere în
contradictoriu cu intimații Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării
Naționale, a solicitat instanței anularea deciziei de recalculare a pensiilor
emise în temeiul Legii nr. 119/2010, menținerea în plată a deciziilor de
stabilire a pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre
pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată
conform Legii nr. 119/2010, precum și la plata dobânzii legale calculată la
aceste diferențe, și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data
de 23 martie 2011, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței
teritoriale iar prin Sentința nr. 4000 pronunțată la acel moment, și a declinat
soluționarea către Tribunalul București motivând că în speță sunt aplicabile
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii
deciziei a cărei anulare se solicită.
Pe rolul Tribunalului
București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a
fost înregistrată sub nr. 41337/3/2011 la data de 9 mai 2011.
Tribunalul București,
secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr.
11216 din 12 decembrie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială
invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în
vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În pronunțarea
acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut incidența în speță a art. 154
din Legea nr. 263/2010 care a abrogat Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul
introducerii acțiunii, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune
o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de
procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile Convenției
europene a drepturilor omului pentru o judecată echitabilă statuează
respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
Înalta Curte,
învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, în raport de art.
22 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Dolj este competent
teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.
Relevanță în
stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la
momentul sesizării instanței.
În speță, promovarea
acțiunii s-a realizat la 4 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având
ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și
alte drepturi de asigurări sociale.
Așa fiind, în
respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă
teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)
din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, în speță Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 martie 2013.
Procesat de GGC - DG