ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 4 februarie 2011, contestatorul H.I. reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare disponibilizate, în rezervă și în retragere în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței anularea deciziei de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, menținerea în plată a deciziilor de stabilire a pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, precum și la plata dobânzii legale calculată la aceste diferențe, și la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 23 martie 2011, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale iar prin Sentința nr. 4000 pronunțată la acel moment, și a declinat soluționarea către Tribunalul București motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită. Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 41337/3/2011 la data de 9 mai 2011. Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 11216 din 12 decembrie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut incidența în speță a art. 154 din Legea nr. 263/2010 care a abrogat Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile Convenției europene a drepturilor omului pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, în raport de art. 22 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat la 4 februarie 2011, sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în speță Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - DG