ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2068/2011

HOTĂRÂRE
26.05.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2068/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 137 din 1 martie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta SC E.M. PLOIEȘTI

SA.

A fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC F.P. SA București în contradictoriu cu

pârâta SC E.M. PLOIEȘTI SA și intervenienta R.A.C.N., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, prin încheierea din 9 decembrie 2009 a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de R.A.C.N. SA iar prin

încheierea din 11 ianuarie 2010 a unit excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei cu fondul.

Calitatea procesuală

activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel

care este titularul dreptului afirmat, iar potrivit art. 3 lit. 6 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății, „F.P.”

este acea entitate destinată realizării plății prin echivalent a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada de

referință a actelor normative prevăzute de art. 1 alin. (1) și a celor aferente

pretențiilor rezultate din aplicarea art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, republicată”. Aceasta explică intervenția legiuitorului în

stabilirea patrimoniului acestei societăți prin transferarea unor active de

către stat, atât la momentul înființării, conform art. 2 alin. (3) din H.G. nr.

1481/2005 coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cât și

ulterior, prin transferarea altor active de la alte societăți cu capital de

stat către reclamantă, fiind și cazul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Titlul

II al O.U.G. nr. 81/2007 potrivit căruia în scopul reîntregirii capitalului

social vărsat al F.P.”, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se transferă F.P. „conform art. 1 alin. (2)” de la A.V.A.S. următoarele

pachete de acțiuni, printre care conform poziției 2.23, 1.002.301 acțiuni ale

pârâtei SC E.M. PLOIEȘTI SA.

S-a mai reținut că

înainte de apariția O.U.G. nr. 81/2007, tot statul român prin H.G. nr. 979/2000

a înființat C.N.R.A. SA prin fuziunea S.N.R.A. SA cu R.A.A.A., stabilind la

art. 3 capitalul social al companiei. Capitalul social inițial al companiei a

fost completat printre altele, conform H.G. nr. 952 din 27 septembrie 2001 de

completare a H.G. nr. 979/2000, iar potrivit art. 3 alin. (2) al acestui act

normativ „C.N.R.A. SA” participă în numele statului, ca acționar unic, la

capitalul social al filialelor sale printre care .... potrivit mențiunii de la

lit. o)” cu un capital de 46.890.000 mii lei, divizat în 468.900 acțiuni

nominative, fiecare acțiune având valoarea de 100.000 lei, la filiala „E.M.

PLOIEȘTI” SA cu sediul în Municipiul Ploiești, județul Prahova.

Potrivit

certificatelor constatatoare nr. 7998 din 13 februarie 2007, 64833/1 din 17

septembrie 2007 și 78924/1 din 20 noiembrie 2007 privind pe pârâtă, emise de

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, la data

eliberării acestora, deci din februarie 2007 și până în noiembrie 2007, intervenienta

C.N.R.A. SA București figura în calitate de acționar unic cu o cotă de

participare la beneficii și pierderi de 100% pentru societatea pârâtă SC E.M.

PLOIEȘTI SA, prin urmare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81 din 28

iunie 2007, publicat în M.Of. nr. 446 din 29 iunie 2007, cele 1.002.301 acțiuni

transferate potrivit acestui act normativ de la A.V.A.S. București la F.P. nu

aparțineau A.V.A.S., ci așa cum s-a arătat mai înainte C.N.R.A.SA, ca unic

acționar.

Potrivit art. 44 alin.

(2) din Constituție „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod

egal de lege, indiferent de titular”. Totodată în conformitate cu prevederile

art. 5 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat

ca regii autonome și societăți comerciale, regiile autonome sunt proprietare

ale bunurilor din patrimoniul lor și exercită asupra acestora posesia,

folosința și dispoziția în condițiile stabilite de lege”. Prin urmare

transferul acțiunilor de la A.V.A.S. București la reclamantă presupunea

existența la data menționată a acestor acțiuni în patrimoniul A.V.A.S. și nu în

patrimoniul altei companii naționale.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 94 din 4 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC

F.P. SA București în contradictoriu cu pârâta SC E.M. PLOIEȘTI SA și

intervenienta în interes propriu C.N.R.A. SA București, fiind preluate în

esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei

nr. 94 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC F.P.

SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și

modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința schimbării în tot a

sentinței dată în fond.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că nu există nici un impediment în

aplicarea O.U.G. nr. 81/2007 și nici nu este necesară interpretarea acesteia

atâta timp cât există reglementări clare că transferul se realizează de drept

la data intrării sale în vigoare iar obiectul transferului îl constituie

acțiunile emise de SC E.M. PLOIEȘTI SA.

Nu este necesară și

nici posibilă cenzura mecanismelor juridice prin care acțiunile sunt

transferate de la stat la F.P. din moment ce legea dispune fără echivoc asupra

acestui transfer de drept.

La data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 A.V.A.S. era acționar unic al R.A., societatea

mamă a pârâtei E.M. PLOIEȘTI.

Intimata-pârâtă SC E.M.

PLOIEȘTI SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

De asemenea,

intimata-intervenientă în nume propriu C.N.R.A. SA București a depus

întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată, reclamanta SC F.P. SA a solicitat obligarea pârâtei SC E.M.

PLOIEȘTI SA să înregistreze în registrul acționarilor acestei societăți dreptul

de proprietate al reclamantei asupra unui număr de 1.002.301 de acțiuni

dobândite în temeiul art. 1 alin. (1) și (2) din Titlul II al O.U.G. nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

La rândul ei, C.N.R.A.SA

în baza art. 49 și următoarele C. proc. civ. a formulat cerere de intervenție

în interes propriu prin care a cerut să se constate că la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 dreptul de proprietate asupra tuturor acțiunilor

SC E.M. PLOIEȘTI SA aparținea în întregime C.N.R.A. SA iar A.V.A.S. nu a

deținut niciodată acțiuni la această societate, impunându-se astfel respingerea

cererii principale ca neîntemeiată.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, prin

aceea că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum amplu

motivat și bine argumentat s-a expus că pentru a se realiza această

înregistrare era necesar ca A.V.A.S. să transfere un număr de 1.002.301 acțiuni

către reclamantă, ori potrivit certificatului constatator al Oficiului

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 7998/1 din 13

februarie 2007, C.N.R.A. SA era acționar unic al SC E.M. PLOIEȘTI SA.

Este adevărat că în

art. 1 alin. (2) Titlul II al O.U.G. nr. 81/2007 s-a reglementat că transferul

dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute la alin. (1) se realizează

de drept, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, iar

administratorii societăților comerciale, societăților naționale și companiilor

naționale emitente ale acționarilor transferate au obligația de a actualiza din

oficiu registrele acționarilor și acțiunilor.

Întreaga documentație

existentă la dosarul cauzei și corespondența părților, respectiv adresa nr. 2541

din 12 octombrie 2009 a C.N.R.A. SA către SC F.P. SA, a evidențiat că la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 acționar unic era C.N.R.A. SA, fapt ce

a împiedicat efectuarea în registrul acționarilor ținut la SC E.M. PLOIEȘTI SA a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor către

reclamantă.

Mai mult, A.V.A.S.

București nu a deținut niciodată acțiuni în nume propriu la SC E.M. PLOIEȘTI SA, acțiuni care să poată fi transferate la SC F.P. SA, iar A.V.A.S. a avut numai calitatea de reprezentant al statului în acționariatul acestei societăți.

Nu poate fi primită

nici critica recurentei potrivit căreia instanțele judecătorești și-au depășit

atribuțiile, pronunțându-se în mod incidental asupra constituționalității

dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007.

De remarcat că nici

una din părțile litigante nu a invocat excepții de neconstituționalitate a

dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 81 din 28 iuie 2007, iar instanțele nu au

analizat nici excepții de neconstituționalitate și nici nu s-au pronunțat

asupra lor. Evocarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituția României

în considerentele sentinței primei instanțe și menținerea lor de instanța de

apel, nu poate fi circumscrisă unei veritabile examinări și pronunțări asupra

excepției de neconstituționalitate, în contextul în care nu a existat o

asemenea investire a instanței, iar o asemenea competență materială revine

numai Curții Constituționale.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.P.

SA București împotriva deciziei nr. 94 din 4 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC F.P. SA București împotriva deciziei nr. 94 de la 4 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3183/2012
Român cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor
ÎCCJ 2002-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2340/2012
P. SA a precizat, la data de 5 decembrie 2002, că o parte din terenul ce face obiectul litigiului, respectiv 14,88 ha, se află în administrarea SC V. SA, a cărei introducere în cauză s-a solicitat, cerere încuviințată de instanță la aceleaș
ÎCCJ 2011-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2011
hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 06 noiembrie 2001 reclamanții D.D.M. și C.E. au solicitat, prin notificarea înregistrată în 09 noiembrie 2001 la Primăria mun. Ploiești, restituirea în natură sau prin echivalent, a imobilul
ÎCCJ 2011-04-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1264 din 12 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a admis, în
ÎCCJ 2010-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2010
arătat anterior, cu probele administrate, intimatele-contestatoare au făcut dovada atât a calității de moștenitoare după autorul lor O.I., cât și a dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu. Împotriva decizii instanței de a
Sursă