ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3183/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3183/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
la Judecătoria Buzău la data de 12 octombrie 2010, reclamanții O.D.J. și M.D.C.,
au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, revendicarea bunurilor care urmează a fi restituite prin echivalent
bănesc, respectiv: distileria de vin categoria I, clădiri - mijloace de
producție , teren aferent de 16,5 ha, bunuri înregistrate la Camera de Comerț
sub numele de A.M.
În motivarea
în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt nepoți de fiu ai defunctului A.M.,
prin reprezentarea tatălui lor P.A.M., fapt atestat prin certificatul de
moștenitor depus la dosar.
După
moartea bunicului lor, conform actului de partaj voluntar , tatălui lor i-a
revenit distileria de vin, casa, crama și suprafața aferentă de 5 ha teren ,
bunuri ce au fost expropriate in personam de la A.M. conform Legii nr.
119/1948, deși proprietatea fusese transmisă tatălui încă din anul 1946.
Potrivit
art. 21 din Legea nr. 10/2001 au formulat notificare la Prefectura Buzău pentru
a fi despăgubiți prin echivalent bănesc, în condițiile în care imobilul a fost
dat spre administrare societății SC R. SA care a preluat imobilul din comuna
Vernești, sat Zorești, județul Buzău.
Cum
această societate a refuzat să soluționeze notificarea, potrivit art. 24 din
Legea nr. 10/2001 au formulat cerere de chemare în judecată solicitând
instanței să soluționeze acest litigiu, cererea făcând obiectul Dosarului nr.
2041/114/2006 al Tribunalului Buzău, iar pe parcursul soluționării dosarului SC
R. SA a fost radiată de la Registrul Comerțului și potrivit art. 41 C. proc. civ.
au fost nevoiți să solicite introducerea în cauză a A.V.A.S. București și
Ministerul Agriculturii, cerere respinsă cu motivația că cele două instituții
nu avea calitate procesuală pasivă.
Judecătoria
Buzău, prin sentința civilă nr. 568 din 27 ianuarie 2010 a admis excepția de
necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea
Tribunalului Buzău, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în
condițiile în care bunurile revendicate au o valoare de peste 500.000 lei.
Pe rolul
Tribunalului Buzău, prin cererea precizatoare aflată la filele 89-90 dosar,
reclamanții au precizat că solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești
prin care pârâtul să fie obligat la acordarea de despăgubiri pentru imobilele
demolate, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul
compus din casă de locuit construită în anul 1930; magazie construită în anul
1930, fabrica de spirt construită în anul 1935; șopron construit în anul 1935;
cramă cu pivniță construită în anul 1935; cuptor de uscat fructe construit în
anul 1935 și suprafața aferentă acestor construcții, de 5 ha , categoria curți
- construcții, toate situate în comuna Vernești sat Săsenii Noi, județul Buzău.
Potrivit
art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a arătat în cererea precizatoare, în
cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, deoarece SC R. SA nu
mai are capacitate de folosință, persoanele îndreptățite pot chema în judecată
Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a obține măsuri reparatorii prin
echivalent.
În drept,
au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâtul,
prin cererea depusă la data de 23 iunie 2010, a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive a Statului Român.
Tribunalul
Buzău, prin sentința 1564 din 15 decembrie 2010, admis excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor
Publice Buzău și a respins acțiunea formulată de reclamanții O.D.J. și M.D.C.,
astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală A Finanțelor Publice, ca
fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală
pasivă.
Pentru a
pronunța sentința sus-menționată, tribunalul a reținut următoarele:
Raportat
la excepție, instanța a reținut că orice acțiune în justiție trebuie să
îndeplinească anumite condiții printre care se află și aceea ca partea să aibă
calitate procesuală. Calitatea procesuală presupune existența unei identități
între persoana reclamantului și cel ce este titularul dreptului afirmat (
calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel ce este subiect
pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Condiția calității procesuale reprezintă o importanță considerabilă deoarece
raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își
dispută dreptul în litigii.
Prin
cererea de chemare în judecată reclamantul fixează cadrul procesual în care se
va desfășura judecata cu privire la părți, acesta trebuind să justifice atât
calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului, instanța având posibilitatea
doar să verifice dacă părțile au sau nu calitate procesuală.
În speța
dedusă judecății rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în deținerea SC R. SA
Buzău la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, motiv pentru care
potrivit art. 22 din lege, reclamanții din prezenta cauză au notificat
societatea deținătoare să le restituie în natură imobilul, fost proprietatea
autorului lor A.M.
La data
de 28 mai 2001 M.D.C. și O.D.J. prin executor judecătoresc P.A., au notificat
Prefectura județului Buzău solicitând acordarea de măsurii reparatorii în
echivalent bănesc conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru
imobilul în litigiu - a se vedea fila 16 dosar.
Ca
urmare a nesoluționării notificării reclamanții au chemat în judecată
societatea deținătoare prin care au solicitat obligarea acesteia să le
restituie în natură imobilul notificat, ulterior aceștia introducând în cauză
și A.V.A.S. București, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2041/114/2006
al Tribunalului Buzău, soluționat prin sentința civilă nr. 531 pronunțată în
ședința publică din 23 mai 2008, în sensul admiterii excepției lipsei
capacității de folosință a SC R. SA și a lipsei capacității procesuale pasive a
A.V.A.S. București.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut că SC R. SA Merei a fost radiată de la
Registrul Comerțului la data de 04 septembrie 2007 , astfel că potrivit art. 41
C. proc. civ. nu mai poate fi parte în proces, iar A.V.A.S. București nu poate
fi parte în proces deoarece imobilul solicitat la restituire nu a făcut parte
din patrimoniul unei societăți comerciale privatizată de A.V.A.S., pentru a fi
incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte
această instituție nu a fost notificată potrivit Legii nr. 10/2001.
În
prezenta cauză se poate observa că inițial reclamanții au formulat în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român o acțiune întemeiată pe dispozițiile
art. 480 C. civ., acțiune modificată ulterior în sensul că a fost întemeiată pe
dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Din
probele de la dosar rezultă că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.
10/2001, imobilul notificat era deținut de SC R. SA , societate radiată de la
Registrul comerțului abia la data de 04 septembrie 2007.
Argumentele
reclamanților că introducerea în cauză a Statului Român , decurg din calitatea
de autor al preluării abuzive nu pot fi primite întrucât Legea nr. 10/2001, ca
lege specială de reparație a instituit proceduri speciale de restituire ,
derogatorii de la principiile generale ale răspunderii civile delictuale ,
precum și obligații specifice în sarcina unor subiecte de drept expres
individualizate în actul normativ.
Împrejurarea
că unitatea deținătoare SC R. SA a fost ulterior intrării în vigoare a legii
lichidată, fiind radiată de la Registrul Comerțului, prin ea însăși nu poate
conduce la reținerea calității procesuale pasive a Statului Român cu încălcarea
dispozițiilor legale.
Astfel,
potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea
deținătoare nu a fost identificată persoana îndreptățită poate chema în
judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, prevedere care însă nu este
incidență în cauză.
Împotriva
sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate.
În
motivare au arătat că Statul Român își păstrează calitatea procesuală pentru că
imobilul casă de locuit cu toate construcțiile era interzis să fie preluate
decât în urma unor hotărâri judecătorești și, din acest punct de vedere,
urmează să se respingă excepția lipsei calității procesuale a Statului Român,
având în vedere și relativitatea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior
și schimbările și completările Legii nr. 10/2001.
Dacă se
apreciază că SC R. SA a fost privatizată de către Ministerul Agriculturii și
Alimentației este entitatea implicată în privatizare, solicită introducerea în
cauză și citarea acesteia la adresa din București.
Apelanții
au solicitat judecarea pe fond a cauzei, arătând că este de necontestat că
imobilul a fost preluat abuziv de Stat în perioada de referință a Legii nr.
10/2001 și că aceștia , în condițiile legii sus-menționate, îndeplinesc
condițiile privind restituirea bunului prin echivalent.
Prin
decizia civilă nr. 111 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești apelul a fost respins, reținându-se următoarele.
Din
probele administrate în cauză a rezultat că, la momentul intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001, imobilul notificat de către apelanții-reclamanți era deținut
de către SC R. SA societate radiată de la Registrul Comerțului la data de 4
septembrie 2007.
Împrejurarea
că unitatea deținătoare SC R. SA a fost ulterior intrării în vigoare a legii,
lichidată, fiind radiată de la Registrul Comerțului, prin ea însăși nu poate
conduce la reținerea calității procesuale pasive a Statului Român, cu
încălcarea dispozițiilor legale.
Potrivit
dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea
deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în
judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, prevedere care nu este
incidență în cauză, nefăcându-se dovada că unitatea deținătoare nu a fost
identificată.
Susținerile
reclamanților potrivit cărora necesitatea introducerii în cauză a Statului
Român decurge din calitatea lui de autor al preluării abuzive, nu pot fi
primite deoarece Legea nr. 10/2001, ca lege specială de reparație, a instituit
proceduri speciale de restituire, derogând de la principiile generale ale
răspunderii civile delictuale, precum și obligației specifice în sarcina unor
subiecte de drept expres individualizate în actul normativ.
Astfel,
prin unitate deținătoare se înțelege fie entitatea cu personalitate juridică
care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu
privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică
care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost
înregistrat bunul care face obiectul legii.
Din
precizările reclamanților, a rezultat că bunurile imobile sunt situate în
comuna Vernești, sat Săsenii Noi, județul Buzău și au fost trecute în
patrimoniul I.A.S., apoi preluate de SC R. SA Merei.
Competența
în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 sunt stabilite în sarcina
exclusivă a autorităților administrației publice locale, cu competențe în
aplicarea legilor speciale de reparație și în contradictoriu cu care
reclamanții ar putea obține recunoașterea dreptului lor.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a admis
excepția lipsei calității
procesuale
pasive a Statului Român.
Împotriva
deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304
pct.9 C. proc. civ., susținând că le-a fost încălcat dreptul la un proces
echitabil în urma căruia nu au putut să-și valorifice dreptul de proprietate
asupra imobilelor de care au fost deposedați abuziv. De asemenea, prin
soluțiile pronunțate au fost nesocotite dispozițiile deciziei în interesul Legii
nr. 20/2007, potrivit cărora, în situația refuzului unității deținătoare a
imobilelor de a soluționa notificarea instanțele sunt abilitate să procedeze la
această soluționare pe fond.
Recursul
este fondat pentru considerentele care succed.
Prin
acțiunea dedusă judecății, astfel cu a fost precizată și întemeiată pe
dispozițiile Legii speciale nr. 10/2001, reclamanții au solicitat obligarea
Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea despăgubirilor
pentru imobilele preluate abuziv.
În plan
procesual, raportul juridic stabilit de legea specială nr. 10/2001, conferă
calitate procesuală pasivă entității care a soluționat notificarea sau
care are competența de a o soluționa, fiind
deținătoarea bunurilor revendicate.
În
speță, deținătorul bunurilor solicitate se cunoștea la data formulării
notificării, acesta fiind SC R. SA Merei. Ulterior, unitatea deținătoare s-a
dizolvat, fiind radiată din Registrul Comerțului la 4 septembrie 2007, moment
până la care notificarea formulată de reclamanți nu a fost soluționată.
Față de
împrejurarea că prin sentința civilă nr. 531 din 23 mai 2008 a Tribunalului
Buzău s-a statuat irevocabil că unitatea inițial deținătoare a bunurilor și A.V.A.S.
nu au calitate procesuală pasivă, reclamanții, prin prezenta acțiune, au chemat
în judecată Statul Român pentru acordarea despăgubirilor.
Având în
vedere această particularitate a cauzei, instanțele trebuiau să-și exercite
rolul activ și să întreprindă toate demersurile necesare pentru stabilirea
corectă a situației de fapt, respectiv ce s-a întâmplat cu bunurile solicitate
după dizolvarea unității deținătoare și, eventual, de către cine au fost
preluate, în vederea stabilirii corecte a cadrului procesual. Aceasta se
impunea, întrucât în considerentele ambelor hotărâri pronunțate s-a reținut că,
în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a
se respecta dreptul reclamanților la restituirea prin echivalent a bunurilor
preluate abuziv și având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei în
interesul Legii nr. 20/2007, se impune admiterea recursului, casarea ambelor
hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
În
rejudecare, instanța va dispune administrarea tuturor probelor necesare în
vederea stabilirii situației de fapt, respectiv situația actuală a bunurilor în
litigiu și deținătorul acestora pentru stabilirea corectă a cadrului procesual
și respectarea dreptului reclamanților la un proces echitabil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanții O.D.J. și M.D.C. împotriva deciziei nr. 111
din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Casează
decizia și sentința nr. 1564 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Buzău, secția
civilă, și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.