ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3183/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău la data de 12 octombrie 2010, reclamanții O.D.J. și M.D.C., au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, revendicarea bunurilor care urmează a fi restituite prin echivalent bănesc, respectiv: distileria de vin categoria I, clădiri - mijloace de producție , teren aferent de 16,5 ha, bunuri înregistrate la Camera de Comerț sub numele de A.M. În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt nepoți de fiu ai defunctului A.M., prin reprezentarea tatălui lor P.A.M., fapt atestat prin certificatul de moștenitor depus la dosar. După moartea bunicului lor, conform actului de partaj voluntar , tatălui lor i-a revenit distileria de vin, casa, crama și suprafața aferentă de 5 ha teren , bunuri ce au fost expropriate in personam de la A.M.

conform Legii nr. 119/1948, deși proprietatea fusese transmisă tatălui încă din anul 1946. Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 au formulat notificare la Prefectura Buzău pentru a fi despăgubiți prin echivalent bănesc, în condițiile în care imobilul a fost dat spre administrare societății SC R. SA care a preluat imobilul din comuna Vernești, sat Zorești, județul Buzău. Cum această societate a refuzat să soluționeze notificarea, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 au formulat cerere de chemare în judecată solicitând instanței să soluționeze acest litigiu, cererea făcând obiectul Dosarului nr. 2041/114/2006 al Tribunalului Buzău, iar pe parcursul soluționării dosarului SC R. SA a fost radiată de la Registrul Comerțului și potrivit art. 41 C. proc.

civ. au fost nevoiți să solicite introducerea în cauză a A.V.A.S. București și Ministerul Agriculturii, cerere respinsă cu motivația că cele două instituții nu avea calitate procesuală pasivă. Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 568 din 27 ianuarie 2010 a admis excepția de necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Buzău, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condițiile în care bunurile revendicate au o valoare de peste 500.000 lei.

Pe rolul Tribunalului Buzău, prin cererea precizatoare aflată la filele 89-90 dosar, reclamanții au precizat că solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat la acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din casă de locuit construită în anul 1930; magazie construită în anul 1930, fabrica de spirt construită în anul 1935; șopron construit în anul 1935; cramă cu pivniță construită în anul 1935; cuptor de uscat fructe construit în anul 1935 și suprafața aferentă acestor construcții, de 5 ha , categoria curți - construcții, toate situate în comuna Vernești sat Săsenii Noi, județul Buzău.

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a arătat în cererea precizatoare, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, deoarece SC R. SA nu mai are capacitate de folosință, persoanele îndreptățite pot chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a obține măsuri reparatorii prin echivalent. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pârâtul, prin cererea depusă la data de 23 iunie 2010, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. Tribunalul Buzău, prin sentința 1564 din 15 decembrie 2010, admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și a respins acțiunea formulată de reclamanții O.D.J.

și M.D.C., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală A Finanțelor Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța sentința sus-menționată, tribunalul a reținut următoarele: Raportat la excepție, instanța a reținut că orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții printre care se află și aceea ca partea să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel ce este titularul dreptului afirmat ( calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel ce este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

Condiția calității procesuale reprezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigii. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți, acesta trebuind să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului, instanța având posibilitatea doar să verifice dacă părțile au sau nu calitate procesuală. În speța dedusă judecății rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în deținerea SC R. SA Buzău la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, motiv pentru care potrivit art. 22 din lege, reclamanții din prezenta cauză au notificat societatea deținătoare să le restituie în natură imobilul, fost proprietatea autorului lor A.M.

La data de 28 mai 2001 M.D.C. și O.D.J. prin executor judecătoresc P.A., au notificat Prefectura județului Buzău solicitând acordarea de măsurii reparatorii în echivalent bănesc conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu - a se vedea fila 16 dosar. Ca urmare a nesoluționării notificării reclamanții au chemat în judecată societatea deținătoare prin care au solicitat obligarea acesteia să le restituie în natură imobilul notificat, ulterior aceștia introducând în cauză și A.V.A.S. București, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2041/114/2006 al Tribunalului Buzău, soluționat prin sentința civilă nr. 531 pronunțată în ședința publică din 23 mai 2008, în sensul admiterii excepției lipsei capacității de folosință a SC R. SA și a lipsei capacității procesuale pasive a A.V.A.S.

București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că SC R. SA Merei a fost radiată de la Registrul Comerțului la data de 04 septembrie 2007 , astfel că potrivit art. 41 C. proc. civ. nu mai poate fi parte în proces, iar A.V.A.S. București nu poate fi parte în proces deoarece imobilul solicitat la restituire nu a făcut parte din patrimoniul unei societăți comerciale privatizată de A.V.A.S., pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte această instituție nu a fost notificată potrivit Legii nr. 10/2001. În prezenta cauză se poate observa că inițial reclamanții au formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., acțiune modificată ulterior în sensul că a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Din probele de la dosar rezultă că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul notificat era deținut de SC R. SA , societate radiată de la Registrul comerțului abia la data de 04 septembrie 2007. Argumentele reclamanților că introducerea în cauză a Statului Român , decurg din calitatea de autor al preluării abuzive nu pot fi primite întrucât Legea nr. 10/2001, ca lege specială de reparație a instituit proceduri speciale de restituire , derogatorii de la principiile generale ale răspunderii civile delictuale , precum și obligații specifice în sarcina unor subiecte de drept expres individualizate în actul normativ. Împrejurarea că unitatea deținătoare SC R. SA a fost ulterior intrării în vigoare a legii lichidată, fiind radiată de la Registrul Comerțului, prin ea însăși nu poate conduce la reținerea calității procesuale pasive a Statului Român cu încălcarea dispozițiilor legale.

Astfel, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, prevedere care însă nu este incidență în cauză. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivare au arătat că Statul Român își păstrează calitatea procesuală pentru că imobilul casă de locuit cu toate construcțiile era interzis să fie preluate decât în urma unor hotărâri judecătorești și, din acest punct de vedere, urmează să se respingă excepția lipsei calității procesuale a Statului Român, având în vedere și relativitatea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior și schimbările și completările Legii nr. 10/2001.

Dacă se apreciază că SC R. SA a fost privatizată de către Ministerul Agriculturii și Alimentației este entitatea implicată în privatizare, solicită introducerea în cauză și citarea acesteia la adresa din București. Apelanții au solicitat judecarea pe fond a cauzei, arătând că este de necontestat că imobilul a fost preluat abuziv de Stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 și că aceștia , în condițiile legii sus-menționate, îndeplinesc condițiile privind restituirea bunului prin echivalent. Prin decizia civilă nr. 111 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești apelul a fost respins, reținându-se următoarele.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul notificat de către apelanții-reclamanți era deținut de către SC R. SA societate radiată de la Registrul Comerțului la data de 4 septembrie 2007. Împrejurarea că unitatea deținătoare SC R. SA a fost ulterior intrării în vigoare a legii, lichidată, fiind radiată de la Registrul Comerțului, prin ea însăși nu poate conduce la reținerea calității procesuale pasive a Statului Român, cu încălcarea dispozițiilor legale. Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice, prevedere care nu este incidență în cauză, nefăcându-se dovada că unitatea deținătoare nu a fost identificată.

Susținerile reclamanților potrivit cărora necesitatea introducerii în cauză a Statului Român decurge din calitatea lui de autor al preluării abuzive, nu pot fi primite deoarece Legea nr. 10/2001, ca lege specială de reparație, a instituit proceduri speciale de restituire, derogând de la principiile generale ale răspunderii civile delictuale, precum și obligației specifice în sarcina unor subiecte de drept expres individualizate în actul normativ. Astfel, prin unitate deținătoare se înțelege fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.

Din precizările reclamanților, a rezultat că bunurile imobile sunt situate în comuna Vernești, sat Săsenii Noi, județul Buzău și au fost trecute în patrimoniul I.A.S., apoi preluate de SC R. SA Merei. Competența în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 sunt stabilite în sarcina exclusivă a autorităților administrației publice locale, cu competențe în aplicarea legilor speciale de reparație și în contradictoriu cu care reclamanții ar putea obține recunoașterea dreptului lor. Ca atare, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct.9 C. proc. civ., susținând că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în urma căruia nu au putut să-și valorifice dreptul de proprietate asupra imobilelor de care au fost deposedați abuziv.

De asemenea, prin soluțiile pronunțate au fost nesocotite dispozițiile deciziei în interesul Legii nr. 20/2007, potrivit cărora, în situația refuzului unității deținătoare a imobilelor de a soluționa notificarea instanțele sunt abilitate să procedeze la această soluționare pe fond. Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Prin acțiunea dedusă judecății, astfel cu a fost precizată și întemeiată pe dispozițiile Legii speciale nr. 10/2001, reclamanții au solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv. În plan procesual, raportul juridic stabilit de legea specială nr. 10/2001, conferă calitate procesuală pasivă entității care a soluționat notificarea sau care are competența de a o soluționa, fiind deținătoarea bunurilor revendicate.

În speță, deținătorul bunurilor solicitate se cunoștea la data formulării notificării, acesta fiind SC R. SA Merei. Ulterior, unitatea deținătoare s-a dizolvat, fiind radiată din Registrul Comerțului la 4 septembrie 2007, moment până la care notificarea formulată de reclamanți nu a fost soluționată. Față de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 531 din 23 mai 2008 a Tribunalului Buzău s-a statuat irevocabil că unitatea inițial deținătoare a bunurilor și A.V.A.S. nu au calitate procesuală pasivă, reclamanții, prin prezenta acțiune, au chemat în judecată Statul Român pentru acordarea despăgubirilor.

Având în vedere această particularitate a cauzei, instanțele trebuiau să-și exercite rolul activ și să întreprindă toate demersurile necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt, respectiv ce s-a întâmplat cu bunurile solicitate după dizolvarea unității deținătoare și, eventual, de către cine au fost preluate, în vederea stabilirii corecte a cadrului procesual. Aceasta se impunea, întrucât în considerentele ambelor hotărâri pronunțate s-a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Pentru a se respecta dreptul reclamanților la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate abuziv și având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei în interesul Legii nr. 20/2007, se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

În rejudecare, instanța va dispune administrarea tuturor probelor necesare în vederea stabilirii situației de fapt, respectiv situația actuală a bunurilor în litigiu și deținătorul acestora pentru stabilirea corectă a cadrului procesual și respectarea dreptului reclamanților la un proces echitabil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții O.D.J. și M.D.C. împotriva deciziei nr. 111 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și sentința nr. 1564 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Buzău, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.