ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1264 din 12 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a admis, în parte, acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.) D.S. prin procurator P.T.F. și E.(fostă P.)E.E. prin procurator P.T.F., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Ploiești prin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Industriei și Resurselor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. A constatat dreptul petiționarilor de a beneficia de măsuri reparatori prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1,30 ha situat în Ploiești, jud. Prahova.

Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului București, pe considerentele că, așa cum a rezultat din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, aceasta are ca obiect un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Autoarea reclamanților din prezenta cauză a devenit proprietara unui teren în suprafață totală de 5 ha și 4186 mp situat pe raza Municipiului Ploiești, în baza unui act de vânzare-cumpărare din anul 1949 și transcris sub nr. 153/1949. Din această suprafață, prin Decretul nr. 402 din 15 octombrie 1952 i-a fost expropriată suprafața de 10.300 mp, teren declarat de utilitate publică și trecut în proprietatea statului și dat în folosința „F.”.

După apariția Legii nr. 10/2001 fostul proprietar a formulat notificări adresată prin intermediul executorului judecătoresc SC F. SA, solicitând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 10.300 mp. Întrucât respectiva notificare nu a fost soluționată, reclamanții s-au adresat cu cererea pendinte tribunalului, solicitând inițial restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului, iar ulterior pe calea precizării și completării, în subsidiar, pentru terenul imposibil de restituit în natură compensarea cu un alt imobil sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.

În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite, în sensul legii speciale de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, așa cum s-a arătat și în precedentul prezentelor considerente, autoarea reclamanților a deținut în proprietate terenul în litigiu în baza unui act de vânzare-cumpărare, suprafața pentru care s-a formulat notificare fiind expropriată printr-un decret al Prezidiului Marii Adunării Naționale a Republicii Populare Române. Or, potrivit art. 11.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin utilizarea sintagmei generice „imobile expropriate" legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referință, indiferent de calificarea titlului în temeiul căror acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu).

Important pentru stabilirea incidenței acestor norme speciale a fost dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere. Așa fiind, la momentul formulării notificării, fosta proprietară avea calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, iar urmare a decesului acesteia respectiva calitate o au moștenitorii săi, reclamanții din prezenta cauză. În ceea ce privește măsurile reparatorii ce se pot acorda în lumina actului special de reparație, acestea pot consta în restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.

La rândul lor, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În speța pendinte, terenul în litigiu se află, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză specialitate topografie, în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat. Astfel, acesta a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare cumpărătoarei SC G.I.V.

și Compania G. SA, fiind vândut în procedura Legii nr. 64/1995, procedură vizând pe debitoarea SC F. SA. Procedura de lichidare a acestei societăți comerciale a fost închisă prin sentința nr. 492 din 26 octombrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, dispunându-se totodată radierea debitoarei din evidențele ORC Prahova. Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu se poate dispune restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului de 10.300 către reclamanți. În ceea ce privește solicitarea acestora de acordare în compensare a unui alt imobil în echivalent, tribunalul a reținut că, așa cum s-a precizat mai sus, o astfel de modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii se propune de către entitatea investită cu soluționarea notificării.

Pe de altă parte, așa cum s-a decis în jurisprudența constantă, chiar dacă respectiva unitate nu oferă în compensare astfel de bunuri, dar le are la dispoziție, instanța poate dispune o astfel de măsură reparatorie. Numai că, în cauza de față, unitatea investită cu soluționarea notificării a fost lichidată, astfel încât nu mai deține nici un bun în patrimoniu, iar Municipiul Ploiești nu are calitatea cerută de lege nefiind notificat și nici nu a deținut niciodată terenul în litigiu care a aparținut SC F., iar în prezent este proprietate particulară a unor societăți comerciale. Așa fiind, tribunalul a considerat că singura posibilitate de reparare este cea a acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Prin decizia civilă nr. 100 din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-au dispus următoarele: Respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelanții – pârâți Municipiul Ploiești și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București. Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova. Respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de pârâtele Municipiul Ploiești – prin Primar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Admiterea apelului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Admiterea apelului declarat de reclamanții P.T.F., S.(fostă P.)D. – prin procurator P.T.F., E.(fostăP.)E.E.

– prin procurator P.T.F., împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, Municipiul Ploiești – prin primar A.L.V., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București sector 1 – prin reprezentant M.U., Ministerul Economiei și Finanțelor București, Ministerul de Resort – Ministerul Industriei și Resurselor. Schimbarea în parte a sentinței în sensul că a obligat intimatul Primarul Municipiului Ploiești să acorde reclamanților teren în suprafață de 1,30 ha în tarlaua 23, parcela 320, zona Dacia – Mihai Bravu, Ploiești, în compensare pentru terenul ce a aparținut autoarei reclamanților.

Menținerea restului dispozițiilor sentinței. Obligarea apelantei – pârâte Municipiul Ploiești – prin Primar, la 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, către reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.)D., E.(fostă P.)E.E. Analizând apelurile pe fond, Curtea a reținut următoarele: Este nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Ploiești și a fost respins ca atare deoarece reclamanții au adresat notificarea primăriei care nu s-a pronunțat asupra ei. Nu a fost primit nici apelul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, reținându-se că, în mod c orect a procedat prima instanță respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, în condițiile în care notificarea a fost adresată de către autoarea reclamantelor SC F. SA - societate privatizată și în prezent lichidată prin hotărâre judecătorească în procedura Legii nr. 64/1995.

Ca atare, instituția implicată în procesul de privatizare are legitimare procesuală pasivă într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova a fost admis avându-se în vedere faptul că excepția invocată de aceasta, vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost găsită întemeiată, ca efect al abrogării dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind emiterea titlurilor de valoare nominală de către aceasta. În consecință, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cu consecința exonerării acesteia de plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamanți.

Apelul reclamanților a fost admis pe considerentele că, proba proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire a autoarei reclamanților, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, au fost analizate de prima instanță, hotărârea se impune a fi schimbată în parte doar sub aspectul modalității de acordare a măsurilor reparatorii.

S-a reținut astfel că din întregul material probator al cauzei, inclusiv probele administrate în fața instanței de apel, rezultă cu certitudine că terenul în suprafață de 1,30 ha solicitat de autoarea contestatorilor, a trecut în proprietatea statului, fiind expropriat în baza Decretului nr. 402/1952 pentru constituirea întreprinderii F. Întrucât notificării formulate nu i s-a dat nici un răspuns, descendenții fostei proprietare a imobilului expropriat au învestit Tribunalul Prahova cu o contestație în baza Legii nr. 10/2001 solicitând inițial restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului respectiv, cererea fiind ulterior precizată în sensul restituirii prin compensare cu un alt imobil în echivalent.

Din raportul de expertiză întocmit în apel de expert A.F., rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara unui teren în suprafață totală de 54186 mp teren situat în intravilanul Mun. Ploiești. Din aceeași lucrare rezultă că au fost preluați cu documente justificative doar 13000 mp pentru edificarea întreprinderii F. însă în fapt suprafața preluată pentru acest scop a fost de 17285 mp. În acest context, având în vedere faptul că apelanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 1,30 ha, care a aparținut autoarei lor D.A. și a fost preluat abuziv în proprietatea statului, Curtea a admis solicitarea subsidiară a acestora privind modalitatea de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Având în vedere că prin Hotărârea nr. 195 din 31 august 2006 și Hotărârea nr. 196 din 08 august 2007 (filele 69-70 dosarul Curții de Apel Ploiești) emise de Consiliul Local al Municipiului Ploiești s-a stabilit lista terenurilor disponibile, proprietatea Mun.

Ploiești, care pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea a acordat pentru terenul în suprafață de 1,30 ha, preluat abuziv de stat, teren în compensare în T. 23, Parcela 320 zona Dacia - Mihai Bravu, Ploiești. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. prin procurator P.T.F. și pârâtul Municipiul Ploiești prin primar precum și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Recursul reclamanților vizează nerestituirea terenului în natură și modalitatea de soluționare a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova. Astfel, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau corelarea măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzându-se ipoteze și soluții diferențiale în raport de particularitățile faptice ale cauzei.

Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege esențial este a se stabili dacă exproprierea și-a atins scopul și dacă imobilul este liber și neafectat de lucrări de construcții, în tot sau în parte. În cauză, suprafața de 1,30 ha teren a fost expropriată pentru construirea Întreprinderii F., societate ulterior privatizată care ulterior a fost lichidată, procedura insolvenței fiind finalizată prin sentința civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova. Din raportul de expertiză topo rezultă că pe terenul de 1,30 nu a mai rămas nimic din fosta F. SA, terenul fiind liber în accepțiunea legii, nefiind afectat de utilități publice, construcții sau amenajări, singurele construcții identificate de expert aparținând unor societăți comerciale, care nu corespund cerințelor de satisfacere a unei utilități publice în sensul normelor legale.

Autoarea reclamanților a notificat F. SA solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a bunului în litigiu, contestație care nu a fost soluționată niciodată, mai mult, în procedura lichidării judiciare terenul a fost înstrăinat fără a-i fi soluționată notificarea, prin încălcarea Legii nr. 10/2001. Lipsa calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a fost greșit admisă. Recursul Municipiului Ploiești este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte: Greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei. Notificarea a fost adresată fostei SC F. SA ca unitate deținătoare și nu recurentei care nu a fost investită cu soluționarea notificării.

Or, instanța în mod nelegal a obligat Municipiul Ploiești la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt teren, deoarece nu există creat un raport juridic cu reclamanții care să genereze în sarcina sa o astfel de obligație. Restituirea prin echivalent a unui imobil preluat abuziv se realizează numai în cadrul procedurii speciale expres reglementate de Legea nr. 10/2001 și numai ca urmare a ofertei exprimate de unitatea investită cu soluționarea notificării. Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, inițiativa compensării cu alt bun aparține entității investite cu soluționarea notificării și se materializează ulterior ofertei de compensare.

În cauză, instanța nu poate dispune compensarea fără a încălca dreptul de dispoziție al autorității publice locale cu privire la bunurile pe care le deține în proprietate, iar conform art. 36 alin. (2) lit. c) și art. 36 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001, doar Consiliul Local poate hotărî asupra disponibilizării unor bunuri care ar putea fi acordate în compensare. Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului formulat de recurentă și respingerea contestației ca neîntemeiată. Recursul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează următoarele critici aduse deciziei recurate.

Recurenta nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este instituția publică notificată în temeiul Legii nr. 10/2001 și prin urmare nu are obligația de a face. Legea instituie o procedură administrativă prealabilă, care nu a fost îndeplinită în raport cu recurenta, așa cum dispune art. 25 din Legea nr. 10/2001. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei apelate, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care nu are calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată în subsidiar. Examinând recursurile declarate de părți instanța reține următoarele: Terenul în litigiu, în suprafață de 1,30 ha, fostă proprietate a defunctei D.A., a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 402/1952, și a fost dat în folosința Întreprinderii F., utilitate publică care s-a realizat prin construirea întreprinderii (f. 10 fond).

Prin sentința civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a finalizat procedura de lichidare a SC F. (societate notificată), terenul în litigiu fiind înstrăinat în procedura Legii nr. 64/1995 unor persoane juridice de drept privat, în prezent aflându-se în proprietatea SC C.C.A.I. SA (suprafața de 11477 mp) și a SC I. SRL (suprafața de 1523 mp) potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (f. 219 dosar fond și f. 87 și 100 dosar apel). În aceste condiții, este exclusă restituirea în natură din moment ce proprietarii actuali ai terenurilor au dobândit bunul imobil prin cumpărare de la o altă persoană juridică (SC G. SA) care l-a cumpărat în urma procedurii de lichidare a societății notificate, acte de vânzare – cumpărare a căror anulare nu s-a solicitat și care produc, prin urmare, efecte juridice.

În aceste condiții, nu interesează dacă scopul exproprierii s-ar fi realizat sau nu și nici dacă terenul este liber de construcții ori de alte amenajări de utilitate publică ci doar faptul că în prezent terenul constituie, consecință a contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea privată a unor persoane juridice și prin urmare nu poate fi restituit în natură, sens în care recursul formulat de reclamanți urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ. ca neîntemeiat, înlăturând și critica vizând modalitatea de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova deoarece conform Legii nr. 247/2005 aceasta nu are atribuții în materie.

Recursul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece instituție implicată în procesul de privatizare fiind, dobândește legitimare procesuală în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Recursul pârâtului Municipiul Ploiești prin primar urmează a fi admis deoarece pârâta nu a fost entitatea deținătoare a terenului, nu a fost investită cu soluționarea niciunei notificări din partea reclamanților și prin urmare nu poate fi obligată la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea altor bunuri în compensare, din moment ce compensarea aparține unității deținătoare în condițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 10/2001, calitate pe care nu o realizează.

Prin urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului Municipiul Ploiești va fi admis și se va dispune respingerea apelului formulat de reclamanți, cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 100 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o modifică în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. împotriva sentinței nr. 1264 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.