ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011

HOTĂRÂRE
06.04.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1264 din 12 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, a admis, în parte, acțiunea precizată și

completată formulată de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.) D.S. prin

procurator P.T.F. și E.(fostă P.)E.E. prin procurator P.T.F., în contradictoriu

cu pârâții Municipiul Ploiești prin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor,

Ministerul Industriei și Resurselor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului.

A

constatat dreptul petiționarilor de a beneficia de măsuri reparatori prin

echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1,30 ha situat în Ploiești, jud. Prahova.

Tribunalul

a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului București, pe considerentele că, așa cum a

rezultat din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, aceasta are ca

obiect un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Autoarea

reclamanților din prezenta cauză a devenit proprietara unui teren în suprafață

totală de 5 ha și 4186 mp situat pe raza Municipiului Ploiești, în baza unui

act de vânzare-cumpărare din anul 1949 și transcris sub nr. 153/1949.

Din

această suprafață, prin Decretul nr. 402 din 15 octombrie 1952 i-a fost expropriată

suprafața de 10.300 mp, teren declarat de utilitate publică și trecut în

proprietatea statului și dat în folosința „F.”.

După

apariția Legii nr. 10/2001 fostul proprietar a formulat notificări adresată

prin intermediul executorului judecătoresc SC F. SA, solicitând restituirea în

natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în

suprafață de 10.300 mp.

Întrucât

respectiva notificare nu a fost soluționată, reclamanții s-au adresat cu

cererea pendinte tribunalului, solicitând inițial restituirea în natură pe

vechiul amplasament a terenului, iar ulterior pe calea precizării și

completării, în subsidiar, pentru terenul imposibil de restituit în natură

compensarea cu un alt imobil sau acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc.

În

ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite, în sensul legii speciale

de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, așa cum s-a arătat

și în precedentul prezentelor considerente, autoarea reclamanților a deținut în

proprietate terenul în litigiu în baza unui act de vânzare-cumpărare, suprafața

pentru care s-a formulat notificare fiind expropriată printr-un decret al

Prezidiului Marii Adunării Naționale a Republicii Populare Române.

Or,

potrivit art. 11.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, prin utilizarea sintagmei generice „imobile expropriate" legiuitorul

a avut în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute

în perioada de referință, indiferent de calificarea titlului

în temeiul căror acestea au fost expropriate (ca

fiind valabil sau nu). Important pentru

stabilirea incidenței acestor

norme speciale a fost dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a

unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau

individual de expropriere.

Așa

fiind, la momentul formulării notificării, fosta proprietară avea calitatea de

persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, iar urmare a decesului

acesteia respectiva calitate o au moștenitorii săi, reclamanții din prezenta

cauză.

În ceea ce privește măsurile reparatorii ce se pot

acorda în lumina actului

special

de reparație, acestea pot consta în restituirea în natură sau măsuri

reparatorii prin echivalent.

La rândul lor, măsurile reparatorii prin echivalent

constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de

entitatea investită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul

persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

În

speța pendinte, terenul în litigiu se află, potrivit probelor administrate în

cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză

specialitate topografie, în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat.

Astfel,

acesta a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare cumpărătoarei SC G.I.V.

și Compania G. SA, fiind

vândut în procedura

Legii nr. 64/1995, procedură vizând pe debitoarea SC F.

SA.

Procedura de lichidare a acestei societăți comerciale a

fost închisă prin

sentința

nr. 492 din 26 octombrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul

Tribunalului Prahova, dispunându-se totodată radierea debitoarei din evidențele

ORC Prahova.

Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu

se poate dispune

restituirea

în natură pe vechiul amplasament a terenului de 10.300 către reclamanți.

În

ceea ce privește solicitarea acestora de acordare în compensare a unui alt

imobil în echivalent, tribunalul a reținut că, așa cum s-a precizat mai sus, o

astfel de modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii se propune de către

entitatea investită cu soluționarea notificării.

Pe

de altă parte, așa cum s-a decis în jurisprudența constantă, chiar dacă

respectiva unitate nu oferă în compensare astfel de bunuri, dar le are la

dispoziție, instanța poate dispune o astfel de măsură reparatorie.

Numai

că, în cauza de față, unitatea investită cu soluționarea notificării a fost

lichidată, astfel încât nu mai deține nici un bun în patrimoniu, iar Municipiul

Ploiești nu are calitatea cerută de lege nefiind notificat și nici nu a deținut

niciodată terenul în litigiu care a aparținut SC F., iar în prezent este

proprietate particulară a unor societăți comerciale.

Așa

fiind, tribunalul a considerat că singura posibilitate de reparare este cea a

acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Prin

decizia civilă nr. 100 din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

s-au dispus următoarele:

Respingerea

ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de

apelanții – pârâți Municipiul Ploiești și Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București.

Admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova.

Respingerea,

ca nefondate, a apelurilor declarate de pârâtele Municipiul Ploiești – prin

Primar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București,

împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Prahova.

Admiterea

apelului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova

împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Prahova, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de

această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă și pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei cheltuieli

de judecată către reclamanți.

Admiterea

apelului declarat de reclamanții P.T.F., S.(fostă P.)D. – prin procurator P.T.F.,

E.(fostăP.)E.E. – prin procurator P.T.F., împotriva sentinței civile nr. 1264

din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova, Municipiul Ploiești – prin primar A.L.V., Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului București sector 1 – prin reprezentant M.U.,

Ministerul Economiei și Finanțelor București, Ministerul de Resort – Ministerul

Industriei și Resurselor.

Schimbarea

în parte a sentinței în sensul că a obligat intimatul Primarul Municipiului

Ploiești să acorde reclamanților teren în suprafață de 1,30 ha în tarlaua 23,

parcela 320, zona Dacia – Mihai Bravu, Ploiești, în compensare pentru terenul

ce a aparținut autoarei reclamanților.

Menținerea

restului dispozițiilor sentinței.

Obligarea

apelantei – pârâte Municipiul Ploiești – prin Primar, la 1500 lei cheltuieli de

judecată reprezentând onorariu avocat, către reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă

P.)D., E.(fostă P.)E.E.

Analizând

apelurile pe fond, Curtea a reținut următoarele:

Este

nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Ploiești și a fost respins ca

atare deoarece reclamanții au adresat notificarea primăriei care nu s-a

pronunțat asupra ei.

Nu a fost primit nici apelul Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului, reținându-se că, în mod c

orect a procedat

prima instanță respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei

instituții, în condițiile în care notificarea a fost adresată de către autoarea

reclamantelor SC F. SA - societate privatizată și în prezent lichidată prin

hotărâre judecătorească în procedura Legii nr. 64/1995.

Ca

atare, instituția implicată în procesul de privatizare are legitimare

procesuală pasivă într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Apelul

declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova a fost admis avându-se în vedere faptul că

excepția invocată de aceasta, vizând excepția lipsei calității procesuale

pasive, a fost găsită întemeiată, ca efect al abrogării dispozițiilor Legii nr.

10/2001 privind emiterea titlurilor de valoare nominală de către aceasta.

În

consecință, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul respingerii

acțiunii față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă cu consecința exonerării acesteia de plata

cheltuielilor de

judecată în sumă de 500

lei către reclamanți.

Apelul

reclamanților a fost admis pe considerentele că, proba proprietății, a

deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de

persoană îndreptățită la restituire a autoarei reclamanților, în condițiile

art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, au fost

analizate de prima instanță, hotărârea se impune a fi schimbată în parte doar

sub aspectul modalității de acordare a măsurilor reparatorii. S-a reținut

astfel că din întregul material probator al cauzei, inclusiv probele

administrate în fața instanței de apel, rezultă cu certitudine că terenul în

suprafață de 1,30 ha solicitat de autoarea contestatorilor, a trecut în

proprietatea statului, fiind expropriat în baza Decretului nr. 402/1952 pentru

constituirea întreprinderii F.

Întrucât

notificării formulate nu i s-a dat nici un răspuns, descendenții fostei

proprietare a imobilului expropriat au învestit Tribunalul Prahova cu o contestație

în baza Legii nr. 10/2001 solicitând inițial restituirea în natură pe vechiul

amplasament a terenului respectiv, cererea fiind ulterior precizată în sensul

restituirii prin compensare cu un alt imobil în echivalent.

Din

raportul de expertiză întocmit în apel de expert A.F., rezultă că autoarea

contestatorilor a fost proprietara unui teren în suprafață totală de 54186 mp teren

situat în intravilanul Mun. Ploiești.

Din

aceeași lucrare rezultă că au fost preluați cu documente justificative doar

13000 mp pentru edificarea întreprinderii F. însă în fapt suprafața preluată

pentru acest scop a fost de 17285 mp.

În

acest context, având în vedere faptul că apelanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 1,30 ha, care a aparținut autoarei lor D.A. și a fost preluat abuziv în proprietatea statului, Curtea

a admis solicitarea subsidiară a acestora privind modalitatea de despăgubire

pentru imobilul imposibil de restituit în natură.

Astfel,

potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care

restituirea în natură nu este posibilă, se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent

constând în compensare cu

alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în

condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Având

în vedere că prin Hotărârea nr. 195 din 31 august 2006 și Hotărârea nr. 196 din

08 august 2007 (filele 69-70 dosarul Curții de Apel Ploiești) emise de

Consiliul Local al Municipiului Ploiești s-a stabilit lista terenurilor

disponibile, proprietatea Mun. Ploiești, care pot fi acordate în compensare

persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii

prin echivalent, Curtea a acordat pentru terenul în suprafață de 1,30 ha,

preluat

abuziv de stat, teren în compensare în T. 23, Parcela 320 zona Dacia - Mihai

Bravu, Ploiești.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E.

prin procurator P.T.F. și pârâtul Municipiul Ploiești prin primar precum și

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Recursul

reclamanților vizează nerestituirea terenului în natură și modalitatea de

soluționare a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova.

Astfel,

conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în

natură sau corelarea măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzându-se

ipoteze și soluții diferențiale în raport de particularitățile faptice ale

cauzei. Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege esențial este a se

stabili dacă exproprierea și-a atins scopul și dacă imobilul este liber și

neafectat de lucrări de construcții, în tot sau în parte.

În

cauză, suprafața de 1,30 ha teren a fost expropriată pentru construirea

Întreprinderii F., societate ulterior privatizată care ulterior a fost

lichidată, procedura insolvenței fiind finalizată prin sentința civilă nr. 492

din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.

Din

raportul de expertiză topo rezultă că pe terenul de 1,30 nu a mai rămas nimic

din fosta F. SA, terenul fiind liber în accepțiunea legii, nefiind afectat de

utilități publice, construcții sau amenajări, singurele construcții

identificate de expert aparținând unor societăți comerciale, care nu corespund

cerințelor de satisfacere a unei utilități publice în sensul normelor legale.

Autoarea

reclamanților a notificat F. SA solicitând restituirea în natură sau prin

echivalent a bunului în litigiu, contestație care nu a fost soluționată

niciodată, mai mult, în procedura lichidării judiciare terenul a fost

înstrăinat fără a-i fi soluționată notificarea, prin încălcarea Legii nr.

10/2001.

Lipsa

calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a

fost greșit admisă.

Recursul

Municipiului Ploiești este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și vizează următoarele aspecte:

Greșit

instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.

Notificarea

a fost adresată fostei SC F. SA ca unitate deținătoare și nu recurentei care nu

a fost investită cu soluționarea notificării. Or, instanța în mod nelegal a

obligat Municipiul Ploiești la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare

cu un alt teren, deoarece nu există creat un raport juridic cu reclamanții care

să genereze în sarcina sa o astfel de obligație.

Restituirea

prin echivalent a unui imobil preluat abuziv se realizează numai în cadrul

procedurii speciale expres reglementate de Legea nr. 10/2001 și numai ca urmare

a ofertei exprimate de unitatea investită cu soluționarea notificării.

Conform

art. 1 din Legea nr. 10/2001, inițiativa compensării cu alt bun aparține

entității investite cu soluționarea notificării și se materializează ulterior

ofertei de compensare. În cauză, instanța nu poate dispune compensarea fără a

încălca dreptul de dispoziție al autorității publice locale cu privire la

bunurile pe care le deține în proprietate, iar conform art. 36 alin. (2) lit. c)

și art. 36 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001, doar Consiliul Local

poate hotărî asupra disponibilizării unor bunuri care ar putea fi acordate în

compensare.

Solicită

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului

formulat de recurentă și respingerea contestației ca neîntemeiată.

Recursul

pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este fundamentat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează următoarele critici aduse

deciziei recurate.

Recurenta

nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este instituția publică

notificată în temeiul Legii nr. 10/2001 și prin urmare nu are obligația de a

face. Legea instituie o procedură administrativă prealabilă, care nu a fost

îndeplinită în raport cu recurenta, așa cum dispune art. 25 din Legea nr.

10/2001.

Solicită

admiterea recursului și modificarea deciziei apelate, admiterea apelului,

schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate în

contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care nu

are calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată în subsidiar.

Examinând

recursurile declarate de părți instanța reține următoarele:

Terenul

în litigiu, în suprafață de 1,30 ha, fostă proprietate a defunctei D.A., a

trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 402/1952, și a fost

dat în folosința Întreprinderii F., utilitate publică care s-a realizat prin

construirea întreprinderii (f. 10 fond).

Prin

sentința civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul

Prahova, s-a finalizat procedura de lichidare a SC F. (societate notificată),

terenul în litigiu fiind înstrăinat în procedura Legii nr. 64/1995 unor

persoane juridice de drept privat, în prezent aflându-se în proprietatea SC

C.C.A.I. SA (suprafața de 11477 mp) și a SC I. SRL (suprafața de 1523 mp)

potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (f. 219 dosar fond și f.

87 și 100 dosar apel).

În

aceste condiții, este exclusă restituirea în natură din moment ce proprietarii

actuali ai terenurilor au dobândit bunul imobil prin cumpărare de la o altă

persoană juridică (SC G. SA) care l-a cumpărat în urma procedurii de lichidare

a societății notificate, acte de vânzare – cumpărare a căror anulare nu s-a

solicitat și care produc, prin urmare, efecte juridice.

În

aceste condiții, nu interesează dacă scopul exproprierii s-ar fi realizat sau

nu și nici dacă terenul este liber de construcții ori de alte amenajări de

utilitate publică ci doar faptul că în prezent terenul constituie, consecință a

contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea privată a unor persoane

juridice și prin urmare nu poate fi restituit în natură, sens în care recursul

formulat de reclamanți urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc.

civ. ca neîntemeiat, înlăturând și critica vizând modalitatea de soluționare a

excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova deoarece conform Legii nr. 247/2005 aceasta nu are

atribuții în materie.

Recursul

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului urmează a fi respins ca

neîntemeiat, deoarece instituție implicată în procesul de privatizare fiind,

dobândește legitimare procesuală în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Recursul

pârâtului Municipiul Ploiești prin primar urmează a fi admis deoarece pârâta nu

a fost entitatea deținătoare a terenului, nu a fost investită cu soluționarea

niciunei notificări din partea reclamanților și prin urmare nu poate fi

obligată la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea altor

bunuri în compensare, din moment ce compensarea aparține unității deținătoare

în condițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 10/2001, calitate pe

care nu o realizează.

Prin

urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului Municipiul

Ploiești va fi admis și se va dispune respingerea apelului formulat de

reclamanți, cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate.

Admite recursul declarat de

pârâtul Municipiul Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 100 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o

modifică în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamanții P.T.F.,

D.M.E., S.D., E.E.E. împotriva sentinței nr. 1264 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. și de pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3870/2011
Asupra recursului de față constată următoarele: La 15 mai 2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestația formulată de A.G. și A.N. împotriva dispoziției nr. 2843 din 17 mai 2006 a Primăriei municipiului Ploiești, prin c
ÎCCJ 2009-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2011
data la care au luat cunoștință de acest act administrativ. La data de 07 septembrie 2009, C.E.M. și Ș.D.P. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001, Anexa F1, poziția 3, pentru
ÎCCJ 2011-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2011
giu de către instanța de trimitere, în rejudecare, Înalta Curte constată că terenul ce face obiectul litigiului de față, cu privire la care intimatul contestator P.N. a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, este în suprafață d
ÎCCJ 2011-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3017/2011
Ploiești sub nr. 2178/42/2006. Prin decizia civilă nr. 85 din 29 aprilie 2010 s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit actului de partaj de ascendent din 12 septe
ÎCCJ 2011-08-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamanților Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, astfel cum a fost preciza
Sursă