ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1264 din 12 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului, a admis, în parte, acțiunea precizată și
completată formulată de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă P.) D.S. prin
procurator P.T.F. și E.(fostă P.)E.E. prin procurator P.T.F., în contradictoriu
cu pârâții Municipiul Ploiești prin Primar, Ministerul Economiei și Finanțelor,
Ministerul Industriei și Resurselor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului.
A
constatat dreptul petiționarilor de a beneficia de măsuri reparatori prin
echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 1,30 ha situat în Ploiești, jud. Prahova.
Tribunalul
a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității pentru
Valorificarea Activelor Statului București, pe considerentele că, așa cum a
rezultat din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, aceasta are ca
obiect un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a
hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Autoarea
reclamanților din prezenta cauză a devenit proprietara unui teren în suprafață
totală de 5 ha și 4186 mp situat pe raza Municipiului Ploiești, în baza unui
act de vânzare-cumpărare din anul 1949 și transcris sub nr. 153/1949.
Din
această suprafață, prin Decretul nr. 402 din 15 octombrie 1952 i-a fost expropriată
suprafața de 10.300 mp, teren declarat de utilitate publică și trecut în
proprietatea statului și dat în folosința „F.”.
După
apariția Legii nr. 10/2001 fostul proprietar a formulat notificări adresată
prin intermediul executorului judecătoresc SC F. SA, solicitând restituirea în
natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în
suprafață de 10.300 mp.
Întrucât
respectiva notificare nu a fost soluționată, reclamanții s-au adresat cu
cererea pendinte tribunalului, solicitând inițial restituirea în natură pe
vechiul amplasament a terenului, iar ulterior pe calea precizării și
completării, în subsidiar, pentru terenul imposibil de restituit în natură
compensarea cu un alt imobil sau acordarea de măsuri reparatorii prin
echivalent bănesc.
În
ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite, în sensul legii speciale
de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, așa cum s-a arătat
și în precedentul prezentelor considerente, autoarea reclamanților a deținut în
proprietate terenul în litigiu în baza unui act de vânzare-cumpărare, suprafața
pentru care s-a formulat notificare fiind expropriată printr-un decret al
Prezidiului Marii Adunării Naționale a Republicii Populare Române.
Or,
potrivit art. 11.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a
Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, prin utilizarea sintagmei generice „imobile expropriate" legiuitorul
a avut în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute
în perioada de referință, indiferent de calificarea titlului
în temeiul căror acestea au fost expropriate (ca
fiind valabil sau nu). Important pentru
stabilirea incidenței acestor
norme speciale a fost dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a
unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau
individual de expropriere.
Așa
fiind, la momentul formulării notificării, fosta proprietară avea calitatea de
persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, iar urmare a decesului
acesteia respectiva calitate o au moștenitorii săi, reclamanții din prezenta
cauză.
În ceea ce privește măsurile reparatorii ce se pot
acorda în lumina actului
special
de reparație, acestea pot consta în restituirea în natură sau măsuri
reparatorii prin echivalent.
La rândul lor, măsurile reparatorii prin echivalent
constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de
entitatea investită potrivit prezentei
legi cu soluționarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor
speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv.
În
speța pendinte, terenul în litigiu se află, potrivit probelor administrate în
cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză
specialitate topografie, în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat.
Astfel,
acesta a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare cumpărătoarei SC G.I.V.
și Compania G. SA, fiind
vândut în procedura
Legii nr. 64/1995, procedură vizând pe debitoarea SC F.
SA.
Procedura de lichidare a acestei societăți comerciale a
fost închisă prin
sentința
nr. 492 din 26 octombrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul
Tribunalului Prahova, dispunându-se totodată radierea debitoarei din evidențele
ORC Prahova.
Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că nu
se poate dispune
restituirea
în natură pe vechiul amplasament a terenului de 10.300 către reclamanți.
În
ceea ce privește solicitarea acestora de acordare în compensare a unui alt
imobil în echivalent, tribunalul a reținut că, așa cum s-a precizat mai sus, o
astfel de modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii se propune de către
entitatea investită cu soluționarea notificării.
Pe
de altă parte, așa cum s-a decis în jurisprudența constantă, chiar dacă
respectiva unitate nu oferă în compensare astfel de bunuri, dar le are la
dispoziție, instanța poate dispune o astfel de măsură reparatorie.
Numai
că, în cauza de față, unitatea investită cu soluționarea notificării a fost
lichidată, astfel încât nu mai deține nici un bun în patrimoniu, iar Municipiul
Ploiești nu are calitatea cerută de lege nefiind notificat și nici nu a deținut
niciodată terenul în litigiu care a aparținut SC F., iar în prezent este
proprietate particulară a unor societăți comerciale.
Așa
fiind, tribunalul a considerat că singura posibilitate de reparare este cea a
acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.
Prin
decizia civilă nr. 100 din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
s-au dispus următoarele:
Respingerea
ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de
apelanții – pârâți Municipiul Ploiești și Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului București.
Admiterea
excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Prahova.
Respingerea,
ca nefondate, a apelurilor declarate de pârâtele Municipiul Ploiești – prin
Primar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București,
împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul
Prahova.
Admiterea
apelului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova
împotriva sentinței civile nr. 1264 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul
Prahova, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de
această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă și pe care a exonerat-o de plata sumei de 500 lei cheltuieli
de judecată către reclamanți.
Admiterea
apelului declarat de reclamanții P.T.F., S.(fostă P.)D. – prin procurator P.T.F.,
E.(fostăP.)E.E. – prin procurator P.T.F., împotriva sentinței civile nr. 1264
din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Prahova, Municipiul Ploiești – prin primar A.L.V., Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului București sector 1 – prin reprezentant M.U.,
Ministerul Economiei și Finanțelor București, Ministerul de Resort – Ministerul
Industriei și Resurselor.
Schimbarea
în parte a sentinței în sensul că a obligat intimatul Primarul Municipiului
Ploiești să acorde reclamanților teren în suprafață de 1,30 ha în tarlaua 23,
parcela 320, zona Dacia – Mihai Bravu, Ploiești, în compensare pentru terenul
ce a aparținut autoarei reclamanților.
Menținerea
restului dispozițiilor sentinței.
Obligarea
apelantei – pârâte Municipiul Ploiești – prin Primar, la 1500 lei cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocat, către reclamanții P.T.F., D.M.E., S.(fostă
P.)D., E.(fostă P.)E.E.
Analizând
apelurile pe fond, Curtea a reținut următoarele:
Este
nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Ploiești și a fost respins ca
atare deoarece reclamanții au adresat notificarea primăriei care nu s-a
pronunțat asupra ei.
Nu a fost primit nici apelul Autorității pentru
Valorificarea Activelor Statului, reținându-se că, în mod c
orect a procedat
prima instanță respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei
instituții, în condițiile în care notificarea a fost adresată de către autoarea
reclamantelor SC F. SA - societate privatizată și în prezent lichidată prin
hotărâre judecătorească în procedura Legii nr. 64/1995.
Ca
atare, instituția implicată în procesul de privatizare are legitimare
procesuală pasivă într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Apelul
declarat de pârâta D.G.F.P. Prahova a fost admis avându-se în vedere faptul că
excepția invocată de aceasta, vizând excepția lipsei calității procesuale
pasive, a fost găsită întemeiată, ca efect al abrogării dispozițiilor Legii nr.
10/2001 privind emiterea titlurilor de valoare nominală de către aceasta.
În
consecință, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul respingerii
acțiunii față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane
fără calitate procesuală pasivă cu consecința exonerării acesteia de plata
cheltuielilor de
judecată în sumă de 500
lei către reclamanți.
Apelul
reclamanților a fost admis pe considerentele că, proba proprietății, a
deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de
persoană îndreptățită la restituire a autoarei reclamanților, în condițiile
art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, au fost
analizate de prima instanță, hotărârea se impune a fi schimbată în parte doar
sub aspectul modalității de acordare a măsurilor reparatorii. S-a reținut
astfel că din întregul material probator al cauzei, inclusiv probele
administrate în fața instanței de apel, rezultă cu certitudine că terenul în
suprafață de 1,30 ha solicitat de autoarea contestatorilor, a trecut în
proprietatea statului, fiind expropriat în baza Decretului nr. 402/1952 pentru
constituirea întreprinderii F.
Întrucât
notificării formulate nu i s-a dat nici un răspuns, descendenții fostei
proprietare a imobilului expropriat au învestit Tribunalul Prahova cu o contestație
în baza Legii nr. 10/2001 solicitând inițial restituirea în natură pe vechiul
amplasament a terenului respectiv, cererea fiind ulterior precizată în sensul
restituirii prin compensare cu un alt imobil în echivalent.
Din
raportul de expertiză întocmit în apel de expert A.F., rezultă că autoarea
contestatorilor a fost proprietara unui teren în suprafață totală de 54186 mp teren
situat în intravilanul Mun. Ploiești.
Din
aceeași lucrare rezultă că au fost preluați cu documente justificative doar
13000 mp pentru edificarea întreprinderii F. însă în fapt suprafața preluată
pentru acest scop a fost de 17285 mp.
În
acest context, având în vedere faptul că apelanții sunt îndreptățiți la măsuri
reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 1,30 ha, care a aparținut autoarei lor D.A. și a fost preluat abuziv în proprietatea statului, Curtea
a admis solicitarea subsidiară a acestora privind modalitatea de despăgubire
pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Astfel,
potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care
restituirea în natură nu este posibilă, se vor
stabili măsuri reparatorii prin echivalent
constând în compensare cu
alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea
notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în
condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având
în vedere că prin Hotărârea nr. 195 din 31 august 2006 și Hotărârea nr. 196 din
08 august 2007 (filele 69-70 dosarul Curții de Apel Ploiești) emise de
Consiliul Local al Municipiului Ploiești s-a stabilit lista terenurilor
disponibile, proprietatea Mun. Ploiești, care pot fi acordate în compensare
persoanelor îndreptățite la măsuri
reparatorii
prin echivalent, Curtea a acordat pentru terenul în suprafață de 1,30 ha,
preluat
abuziv de stat, teren în compensare în T. 23, Parcela 320 zona Dacia - Mihai
Bravu, Ploiești.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E.
prin procurator P.T.F. și pârâtul Municipiul Ploiești prin primar precum și
pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recursul
reclamanților vizează nerestituirea terenului în natură și modalitatea de
soluționare a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Direcția
Generală a Finanțelor Publice Prahova.
Astfel,
conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în
natură sau corelarea măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzându-se
ipoteze și soluții diferențiale în raport de particularitățile faptice ale
cauzei. Prin urmare, în aplicarea acestui text de lege esențial este a se
stabili dacă exproprierea și-a atins scopul și dacă imobilul este liber și
neafectat de lucrări de construcții, în tot sau în parte.
În
cauză, suprafața de 1,30 ha teren a fost expropriată pentru construirea
Întreprinderii F., societate ulterior privatizată care ulterior a fost
lichidată, procedura insolvenței fiind finalizată prin sentința civilă nr. 492
din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.
Din
raportul de expertiză topo rezultă că pe terenul de 1,30 nu a mai rămas nimic
din fosta F. SA, terenul fiind liber în accepțiunea legii, nefiind afectat de
utilități publice, construcții sau amenajări, singurele construcții
identificate de expert aparținând unor societăți comerciale, care nu corespund
cerințelor de satisfacere a unei utilități publice în sensul normelor legale.
Autoarea
reclamanților a notificat F. SA solicitând restituirea în natură sau prin
echivalent a bunului în litigiu, contestație care nu a fost soluționată
niciodată, mai mult, în procedura lichidării judiciare terenul a fost
înstrăinat fără a-i fi soluționată notificarea, prin încălcarea Legii nr.
10/2001.
Lipsa
calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a
fost greșit admisă.
Recursul
Municipiului Ploiești este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. și vizează următoarele aspecte:
Greșit
instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Notificarea
a fost adresată fostei SC F. SA ca unitate deținătoare și nu recurentei care nu
a fost investită cu soluționarea notificării. Or, instanța în mod nelegal a
obligat Municipiul Ploiești la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare
cu un alt teren, deoarece nu există creat un raport juridic cu reclamanții care
să genereze în sarcina sa o astfel de obligație.
Restituirea
prin echivalent a unui imobil preluat abuziv se realizează numai în cadrul
procedurii speciale expres reglementate de Legea nr. 10/2001 și numai ca urmare
a ofertei exprimate de unitatea investită cu soluționarea notificării.
Conform
art. 1 din Legea nr. 10/2001, inițiativa compensării cu alt bun aparține
entității investite cu soluționarea notificării și se materializează ulterior
ofertei de compensare. În cauză, instanța nu poate dispune compensarea fără a
încălca dreptul de dispoziție al autorității publice locale cu privire la
bunurile pe care le deține în proprietate, iar conform art. 36 alin. (2) lit. c)
și art. 36 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001, doar Consiliul Local
poate hotărî asupra disponibilizării unor bunuri care ar putea fi acordate în
compensare.
Solicită
admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului
formulat de recurentă și respingerea contestației ca neîntemeiată.
Recursul
pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este fundamentat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează următoarele critici aduse
deciziei recurate.
Recurenta
nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este instituția publică
notificată în temeiul Legii nr. 10/2001 și prin urmare nu are obligația de a
face. Legea instituie o procedură administrativă prealabilă, care nu a fost
îndeplinită în raport cu recurenta, așa cum dispune art. 25 din Legea nr.
10/2001.
Solicită
admiterea recursului și modificarea deciziei apelate, admiterea apelului,
schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate în
contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care nu
are calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată în subsidiar.
Examinând
recursurile declarate de părți instanța reține următoarele:
Terenul
în litigiu, în suprafață de 1,30 ha, fostă proprietate a defunctei D.A., a
trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 402/1952, și a fost
dat în folosința Întreprinderii F., utilitate publică care s-a realizat prin
construirea întreprinderii (f. 10 fond).
Prin
sentința civilă nr. 492 din 26 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul
Prahova, s-a finalizat procedura de lichidare a SC F. (societate notificată),
terenul în litigiu fiind înstrăinat în procedura Legii nr. 64/1995 unor
persoane juridice de drept privat, în prezent aflându-se în proprietatea SC
C.C.A.I. SA (suprafața de 11477 mp) și a SC I. SRL (suprafața de 1523 mp)
potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (f. 219 dosar fond și f.
87 și 100 dosar apel).
În
aceste condiții, este exclusă restituirea în natură din moment ce proprietarii
actuali ai terenurilor au dobândit bunul imobil prin cumpărare de la o altă
persoană juridică (SC G. SA) care l-a cumpărat în urma procedurii de lichidare
a societății notificate, acte de vânzare – cumpărare a căror anulare nu s-a
solicitat și care produc, prin urmare, efecte juridice.
În
aceste condiții, nu interesează dacă scopul exproprierii s-ar fi realizat sau
nu și nici dacă terenul este liber de construcții ori de alte amenajări de
utilitate publică ci doar faptul că în prezent terenul constituie, consecință a
contractului de vânzare-cumpărare, proprietatea privată a unor persoane
juridice și prin urmare nu poate fi restituit în natură, sens în care recursul
formulat de reclamanți urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc.
civ. ca neîntemeiat, înlăturând și critica vizând modalitatea de soluționare a
excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Direcția Generală a
Finanțelor Publice Prahova deoarece conform Legii nr. 247/2005 aceasta nu are
atribuții în materie.
Recursul
Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului urmează a fi respins ca
neîntemeiat, deoarece instituție implicată în procesul de privatizare fiind,
dobândește legitimare procesuală în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Recursul
pârâtului Municipiul Ploiești prin primar urmează a fi admis deoarece pârâta nu
a fost entitatea deținătoare a terenului, nu a fost investită cu soluționarea
niciunei notificări din partea reclamanților și prin urmare nu poate fi
obligată la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea altor
bunuri în compensare, din moment ce compensarea aparține unității deținătoare
în condițiile art. 1 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 10/2001, calitate pe
care nu o realizează.
Prin
urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului Municipiul
Ploiești va fi admis și se va dispune respingerea apelului formulat de
reclamanți, cu menținerea restului dispozițiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul Municipiul Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 100 din 11 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o
modifică în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamanții P.T.F.,
D.M.E., S.D., E.E.E. împotriva sentinței nr. 1264 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de reclamanții P.T.F., D.M.E., S.D., E.E.E. și de pârâta
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 aprilie 2011.