ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

reclamanților

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, astfel cum a fost precizată,

reclamanții comuna Bucov, județul Prahova și Consiliul Local al comunei Bucov,

județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Ploiești, au solicitat obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și

posesie suprafața de 101 ha teren „P.C.S.”, situat pe teritoriul comunei Bucov,

județul Prahova, înscrisă în Cartea funciară la nr. X Bucov, nr. cadastral Y,

cu drept de proprietate în favoarea pârâtului, rectificarea Cărții funciare în

sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și înscrierii dreptului

lor de proprietate asupra imobilului parc menționat, precum și, pe cale de

excepție, constatarea nelegalității Hotărârii nr. 57/1996 și a Hotărârii nr.

225/1999, ambele aparținând Consiliului Local al Municipiului Ploiești, prin

care s-au inventariat bunurile din domeniul public incluzând nelegal „P.C.S.”,

precum și nelegalitatea parțială a Anexei F „Inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al Municipiului Ploiești” la H.G. nr. 1.359/2001, poziția 9,

în care „P.C.S.” este atestat ca fiind proprietatea Consiliului Local Ploiești.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au descris situația de fapt potrivit căreia parcul cu o

suprafață de cca. 150 ha a aparținut familiei C.S., fiind trecut în domeniul

public al statului și dat în administrarea Consiliului Local Ploiești, iar din

suprafața totală, 50 ha au fost restituite moștenitoarei S.P.S.S., căreia i s-a

eliberat titlu de proprietate în data de 31 iulie 2001, ulterior terenul fiind

donat Fundației „C.S.”.

Față de faptul că

diferența de 101 ha, reprezentând Parcul „C.S.” și aparținând domeniului public

al statului, a fost dată în administrarea Consiliului Local Ploiești,

instituțiile reclamante au invocat drept titlu de proprietate Hotărârea nr. 17

din 26 august 1999, constituind Anexa 33 la H.G. nr. 1359 din 27 decembrie

2001, prin care s-a atestat apartenența acestui teren parc la comuna Bucov,

județul Prahova.

Curtea de Apel, în

temeiul art. 165 C. proc. civ., a disjuns capătul de acțiune având ca obiect

revendicarea, în mod corespunzător, de cel privind rectificarea cărții

funciare, precum și cererea reconvențională, pe care le-a trimis, potrivit art.

158 alin. (3) C. proc. civ., spre competentă soluționare Tribunalului Argeș,

secția civilă.

de fond

Prin încheierea din

01 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârilor

Consiliului Local Ploiești, nr. 57/1996 și nr. 225/1999 și parțial Anexa F

poziția 9 la H.G. nr. 1.359/2001, formulată de reclamanții comuna Bucov și

Consiliul Local Bucov - prin Primar S.I., în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești și Guvernul

României, intervenienți fiind C.C. Bucov și Administrația Parcului Memorial

”C.S.”.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel, examinând dispozițiile legale incidente,

respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut, în esență, că nu

sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea excepției de nelegalitate, având

în vedere că reclamanții nu au indicat motivele de nelegalitate ale actelor

administrative invocate.

Astfel, prima

instanță a constatat că instituțiile reclamante nu au făcut nici un fel de

referire la cele două hotărâri ale Consiliului Local Ploiești, nr. 57/1996 și

nr. 225/1999, iar în privința Anexei F poziția 9 la H.G. nr. 1.359/2001, nu au

arătat textele de lege încălcate și nu au explicat în concret în ce mod există

neconcordanță cu dispozițiile legale.

Pe de altă parte,

instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtului Guvernul României, potrivit căreia,

în cazul excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu

caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, apreciind că Legea nr. 554/2004 nu face precizarea, precum Legea nr.

29/1990, că dispozițiile sale se aplică numai actelor administrative care vor

fi emise după intrarea sa în vigoare concluzionând că, orice act administrativ

poate fi atacat prin acțiune directă, indiferent de organul emitent și de data

emiterii sale.

II. Instanța de

recurs

reclamanților

Împotriva încheierii

din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții comuna Bucov și

Consiliul Local Bucov prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

reclamanților

Recurenții comuna

Bucov prin primar și Consiliul Local Bucov reprezentat prin primar au criticat

încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că prima instanță nu a

dat dovadă de rol activ, așa cum acesta este reglementat de art. 129 (5) C.

proc. civ.

Au susținut

recurenții că acțiunea de fond privește revendicarea unui parc proprietatea

primăriei Bucov, pe care Consiliul Local Ploiești l-a trecut abuziv în

proprietatea sa, fără nici un drept istoric.

Recurenții au

învederat că în mod greșit prima instanță a considerat că nu au indicat actele

normative încălcate, din moment ce s-a invocat Legea nr. 213/1998, iar la

termenul de judecată din 11 iunie 2010 s-a depus la Tribunalul Argeș un

material document intitulat „explicații istorice privind P.C.S.”, în care s-au

menționat actele normative individuale încălcate de cele trei acte supuse

controlului legalității, începând cu Decretul de expropriere nr. 3697/1918 care

conținea și motivarea excepției de nelegalitate.

S-a arătat că prima

instanță nu s-a străduit să analizeze probele cauzei, motivarea soluției

privind strict cererea de chemare în judecată, care putea fi eliptică, în

condițiile în care s-au depus explicațiile istorice, la termenul din 6 aprilie

2011 depunându-se și adresa recurentei, adresată Ministerului Administrației și

Internelor, care, de asemenea, nu a fost avută în vedere de către instanță.

S-a concluzionat că

este inadmisibil ca pentru același parc situația juridică să fie reglementată

prin acte administrative paralele, pentru două entități juridice diferite, iar

soluția de respingere a excepției face inoperante actele administrative atacate

în acțiunea de revendicare a Parcului Bucov.

intimaților

În temeiul art.

308(2) C. proc. civ. intimații Consiliul Local Ploiești, Municipiul Ploiești și

Administrația parcului memorial C.S. au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Recurenții-reclamanți

au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor nr. 57/1996 și nr. 225/1999

ale Consiliului Local Ploiești prin care s-au inventariat bunurile din domeniul

public, incluzând pretins nelegal între acestea P.C.S. și a Anexei F poziția 9

a H.G. nr. 1.359/2001 privind includerea acestui parc în Inventarul bunurilor

ce aparțin domeniul public Ploiești.

Prima critică

formulată de recurenți, prin care se impută instanței de fond neexercitarea

rolului activ reglementat de art. 129 (5) C. proc. civ. este nefondată,

deoarece, deși reclamanții nu au motivat excepția de nelegalitate și nu au

făcut nici o precizare concretă cu privire la actele normative cu forță

juridică superioară pretins încălcate de actele administrative a căror

nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție, prima instanță și-a motivat

detaliat, argumentat în fapt și în drept soluția pronunțată.

Susținerea recurenților

că nu s-ar fi analizat mențiuni care pot fi calificate ca reprezentând motive

ale excepției de nelegalite cuprinse în materialul depus de ei la dosar

intitulat „Explicații istorice privind P.C.S.” este, de asemenea, nefondată în

primul rând pentru că judecătorii nu se pot pronunța decât asupra cererilor

expres și clar formulate, conform art. 129(6) C. proc. civ., ținând cont de

motivele invocate în cuprinsul acestora și nu a altor înscrisuri depuse ca

probe în dosar, iar pe de altă parte materialul indicat nu conține nici un

argument care să probeze excepția invocată de recurentele-reclamante.

Recurenții-reclamanți

nu și-au motivat excepția nici prin prisma dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

enunțate, fără a se argumenta în vreun fel în fapt și în drept incidența

acestui act normativ în cauză, sau prevederile pretins încălcate de actele

administrative a căror nelegalitate s-a invocat.

Pe de altă parte,

fiind vorba de acte administrative cu caracter individual, emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit practicii constante a

Înaltei Curți, acestea nu puteau fi atacate pe calea prevăzută de art. 4 din

Legea contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de comuna Bucov și Consiliul Local Bucov, prin primar, împotriva

încheierii din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 august 2011.

Procesat

de GGC - NN