ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3937/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamanților Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, astfel cum a fost precizată, reclamanții comuna Bucov, județul Prahova și Consiliul Local al comunei Bucov, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești, au solicitat obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 101 ha teren „P.C.S.”, situat pe teritoriul comunei Bucov, județul Prahova, înscrisă în Cartea funciară la nr. X Bucov, nr. cadastral Y, cu drept de proprietate în favoarea pârâtului, rectificarea Cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și înscrierii dreptului lor de proprietate asupra imobilului parc menționat, precum și, pe cale de excepție, constatarea nelegalității Hotărârii nr. 57/1996 și a Hotărârii nr. 225/1999, ambele aparținând Consiliului Local al Municipiului Ploiești, prin care s-au inventariat bunurile din domeniul public incluzând nelegal „P.C.S.”, precum și nelegalitatea parțială a Anexei F „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Ploiești” la H.G.

nr. 1.359/2001, poziția 9, în care „P.C.S.” este atestat ca fiind proprietatea Consiliului Local Ploiești. În motivarea acțiunii, reclamanții au descris situația de fapt potrivit căreia parcul cu o suprafață de cca. 150 ha a aparținut familiei C.S., fiind trecut în domeniul public al statului și dat în administrarea Consiliului Local Ploiești, iar din suprafața totală, 50 ha au fost restituite moștenitoarei S.P.S.S., căreia i s-a eliberat titlu de proprietate în data de 31 iulie 2001, ulterior terenul fiind donat Fundației „C.S.”. Față de faptul că diferența de 101 ha, reprezentând Parcul „C.S.” și aparținând domeniului public al statului, a fost dată în administrarea Consiliului Local Ploiești, instituțiile reclamante au invocat drept titlu de proprietate Hotărârea nr. 17 din 26 august 1999, constituind Anexa 33 la H.G.

nr. 1359 din 27 decembrie 2001, prin care s-a atestat apartenența acestui teren parc la comuna Bucov, județul Prahova. Curtea de Apel, în temeiul art. 165 C. proc. civ., a disjuns capătul de acțiune având ca obiect revendicarea, în mod corespunzător, de cel privind rectificarea cărții funciare, precum și cererea reconvențională, pe care le-a trimis, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, secția civilă. 2. Soluția instanței de fond Prin încheierea din 01 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local Ploiești, nr. 57/1996 și nr. 225/1999 și parțial Anexa F poziția 9 la H.G.

nr. 1.359/2001, formulată de reclamanții comuna Bucov și Consiliul Local Bucov - prin Primar S.I., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Ploiești, Municipiul Ploiești și Guvernul României, intervenienți fiind C.C. Bucov și Administrația Parcului Memorial ”C.S.”. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel, examinând dispozițiile legale incidente, respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea excepției de nelegalitate, având în vedere că reclamanții nu au indicat motivele de nelegalitate ale actelor administrative invocate. Astfel, prima instanță a constatat că instituțiile reclamante nu au făcut nici un fel de referire la cele două hotărâri ale Consiliului Local Ploiești, nr. 57/1996 și nr. 225/1999, iar în privința Anexei F poziția 9 la H.G.

nr. 1.359/2001, nu au arătat textele de lege încălcate și nu au explicat în concret în ce mod există neconcordanță cu dispozițiile legale. Pe de altă parte, instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtului Guvernul României, potrivit căreia, în cazul excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că Legea nr. 554/2004 nu face precizarea, precum Legea nr. 29/1990, că dispozițiile sale se aplică numai actelor administrative care vor fi emise după intrarea sa în vigoare concluzionând că, orice act administrativ poate fi atacat prin acțiune directă, indiferent de organul emitent și de data emiterii sale.

II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamanților Împotriva încheierii din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții comuna Bucov și Consiliul Local Bucov prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 2. Recursul reclamanților Recurenții comuna Bucov prin primar și Consiliul Local Bucov reprezentat prin primar au criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, așa cum acesta este reglementat de art. 129 (5) C. proc. civ. Au susținut recurenții că acțiunea de fond privește revendicarea unui parc proprietatea primăriei Bucov, pe care Consiliul Local Ploiești l-a trecut abuziv în proprietatea sa, fără nici un drept istoric.

Recurenții au învederat că în mod greșit prima instanță a considerat că nu au indicat actele normative încălcate, din moment ce s-a invocat Legea nr. 213/1998, iar la termenul de judecată din 11 iunie 2010 s-a depus la Tribunalul Argeș un material document intitulat „explicații istorice privind P.C.S.”, în care s-au menționat actele normative individuale încălcate de cele trei acte supuse controlului legalității, începând cu Decretul de expropriere nr. 3697/1918 care conținea și motivarea excepției de nelegalitate. S-a arătat că prima instanță nu s-a străduit să analizeze probele cauzei, motivarea soluției privind strict cererea de chemare în judecată, care putea fi eliptică, în condițiile în care s-au depus explicațiile istorice, la termenul din 6 aprilie 2011 depunându-se și adresa recurentei, adresată Ministerului Administrației și Internelor, care, de asemenea, nu a fost avută în vedere de către instanță.

S-a concluzionat că este inadmisibil ca pentru același parc situația juridică să fie reglementată prin acte administrative paralele, pentru două entități juridice diferite, iar soluția de respingere a excepției face inoperante actele administrative atacate în acțiunea de revendicare a Parcului Bucov. 3. Apărările intimaților În temeiul art. 308(2) C. proc. civ. intimații Consiliul Local Ploiești, Municipiul Ploiești și Administrația parcului memorial C.S. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurenții-reclamanți au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor nr. 57/1996 și nr. 225/1999 ale Consiliului Local Ploiești prin care s-au inventariat bunurile din domeniul public, incluzând pretins nelegal între acestea P.C.S.

și a Anexei F poziția 9 a H.G. nr. 1.359/2001 privind includerea acestui parc în Inventarul bunurilor ce aparțin domeniul public Ploiești. Prima critică formulată de recurenți, prin care se impută instanței de fond neexercitarea rolului activ reglementat de art. 129 (5) C. proc. civ. este nefondată, deoarece, deși reclamanții nu au motivat excepția de nelegalitate și nu au făcut nici o precizare concretă cu privire la actele normative cu forță juridică superioară pretins încălcate de actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepție, prima instanță și-a motivat detaliat, argumentat în fapt și în drept soluția pronunțată.

Susținerea recurenților că nu s-ar fi analizat mențiuni care pot fi calificate ca reprezentând motive ale excepției de nelegalite cuprinse în materialul depus de ei la dosar intitulat „Explicații istorice privind P.C.S.” este, de asemenea, nefondată în primul rând pentru că judecătorii nu se pot pronunța decât asupra cererilor expres și clar formulate, conform art. 129(6) C. proc. civ., ținând cont de motivele invocate în cuprinsul acestora și nu a altor înscrisuri depuse ca probe în dosar, iar pe de altă parte materialul indicat nu conține nici un argument care să probeze excepția invocată de recurentele-reclamante. Recurenții-reclamanți nu și-au motivat excepția nici prin prisma dispozițiilor Legii nr. 213/1998, enunțate, fără a se argumenta în vreun fel în fapt și în drept incidența acestui act normativ în cauză, sau prevederile pretins încălcate de actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat.

Pe de altă parte, fiind vorba de acte administrative cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit practicii constante a Înaltei Curți, acestea nu puteau fi atacate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de comuna Bucov și Consiliul Local Bucov, prin primar, împotriva încheierii din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011. Procesat de GGC - NN