ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1029/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1029/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
La data de 19 iulie 2011 recurenta
F.M. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 868 din 10 iunie 2011 pronunțată
de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2908/63/2011, prin care i-a fost respinsă
cererea de acordare a pensiei de urmaș pentru perioada 20 ianuarie 2002- la zi.
Prin motivele de
recurs a susținut că „nu este legal și nici constituțional” să nu beneficieze în
permanență de pensie de urmaș de pe urma fostului său soț, față de faptul că dispozițiile
Legii nr. 19/2000 cu privire la acest aspect sunt neconstituționale.
Interpelată fiind de
către instanță, recurenta reclamantă a precizat că insistă în cererea de
sesizare a Curții Constituționale, drept pentru care i s-a solicitat să
precizeze care dispoziții ale Legii 19/2000 consideră că sunt neconstituționale
si căror dispoziții constituționale contravin acestea, sens în care s-a acordat
termen de judecată.
Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin încheierea din 25 noiembrie 2011, a respins cererea recurentei – reclamante de sesizare a Curții Constituționale, constatând nemotivarea în drept a
cererii formulate.
În fundamentarea
acestei soluții instanța a reținut că
recurenta nu a indicat
în mod expres dispozițiile Legii 19/2000 pe care le consideră neconstituționale,
că
excepția de neconstituționalitate nu a fost motivată,
prin raportare la textele din Legea fundamentală, nefiind indicate în concret
nici
dispozițiile constituționale ce contravin prevederilor legale
criticate, deși în exercitarea rolului activ conferit de art. 129 C. proc. civ.
instanța de recurs i-a adus la cunoștință titularului excepției această obligație.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs reclamanta F.M. care a solicitat admiterea recursului său,
rejudecarea cauzei și obligarea intimatei – pârâte să-i plătească drepturile
restante ce i se cuvin începând cu luna august 2003 și până în prezent, conform
deciziei prin care i s-a stabilit acordarea pensiei de urmaș în cuantum de
757.764 lei.
Înalta Curte examinând cererea de
recurs din perspectiva cerinței instituită de art. 302
1
lit. c) C.
proc. civ. de indicare și dezvoltare a motivelor de nelegalitate astfel cum
acestea sunt configurate de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ., constată că
recursul nu întrunește cerința motivării, recurenta – reclamantă
neconformându-se obligației prevăzută de art. 302
1
alin. (1) lit. c)
C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, va aplica cererii de recurs
sancțiunea nulității.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii privind recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva încheierii din
25 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și
pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 302
1
lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2012.