ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2379/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la 10 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat instanței să constate nelegalitatea Hotărârii Comisiei de Contestații din Ministerul Apărării Naționale cu nr. 35362 din 14 februarie 2018, întrucât nu face referire la faptul că pensia titularului nu s-a calculat și în baza legii anterioare pentru a putea alege cuantumul cel mai avantajos, astfel cum prevede art. 111 din Legea nr. 223/2015.

A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială să-i calculeze pensia de urmaș după soțul acesteia, în mai întâi în baza legii pensiilor militare în vigoare la data depunerii cererii de pensionare, apoi în baza legii aflată în vigoare, ținând seama și de alte acte normative privitoare la pensii (Statutul cadrelor militare, Decizii ale Curții Constituționale referitoare la pensiile militare), precum și să-i plătească pensia de urmaș de la data primei cereri, având în vedere că acordarea drepturilor de pensie a fost amânată din motive de procedură.

Prin Sentința nr. 512/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A..

Prin Decizia nr. 373/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 512/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Împotriva Deciziei nr. 373/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a formulat recurs reclamanta A..

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și obligare Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale la emiterea unei decizii cu pensia susținătorului recalculată și actualizată, conform art. 29 din Legea nr. 223/2015, cu solda de funcție calculate potrivit prevederilor Legii nr. 153/2017, art. 9, art. 38 alin. (3) a), (4) și Anexa nr. VI a legii, art. 6, art. 7 alin. (2), art. 19.

În susținerea memoriului de recurs, recurenta arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, având în vedere că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, întrucât decizia de pensie de urmaș din 27 noiembrie 2017, în care susținătorului i s-a stabilit pentru o vechime cumulată de 31 ani pensie de 875 RON și pentru urmaș o pensie de 438 RON, este evident greșit calculată.

În acest context, recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit legea, ignorând prevederile Legii nr. 153/2017, ulterioare celor invocate și abrogate implicit. A aplicat prevederile, potrivit cărora, baza de calcul soldele, gradațiile, determinarea vechimilor a perioadelor de condiții se face pe baza documentelor emise de către structura militară din care a făcut parte solicitantul, susținută de acte doveditoare, fiind emise adeverințe ce atestă situația soldelor lunare brute/nete realizate la funcția de bază, actualizate pentru perioada august 1984 - ianuarie 1985, situație ce a fost preluată în calculul pensiei așa cum rezultă din decizia contestată.

Baza de calcul, soldele, gradațiile, etc, se determină conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 actualizată, coroborate cu prevederile Legii nr. 153/2017.

Netemeinicia deciziei recurate rezultă din faptul că încalcă textul legii, hotărând că este corect cuantumul compus actualizat al soldei de funcție a susținătorului de 415 RON la data de 27 noiembrie 2017, când salariul minim pe economie de la 1 februarie 2017 era 1.450 RON.

Stabilirea unui cuantum al pensiei de 875 RON pentru un militar cu 31 ani vechime cumulată este în mod evident rezultatul aplicării greșite a prevederilor legale, contrar voinței legiuitorului care a acționat constant pentru creșterea tuturor salariilor și pensiilor.

Aplicând greșit normele legale potrivit cărora se calculează pensia susținătorului, Curtea de apela constatat în mod greșit că motivele de apel sunt nefondate și a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 septembrie 2019, recurenta depunând puncte de vedere.

La termenul din 12 decembrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 512/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale ...".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 373/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 373/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia de contestații din MAPN și Casa de pensii sectorială din MAPN.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM