ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3950/2018

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4010 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj prin care a contestat faptul că primește numai o pensie de urmaș de 50% din punctajul soțului decedat la 14 ianuarie 2016.

Tribunalul a reținut că, potrivit art. 92 din Legea nr. 263/2010, soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie, iar conform art. 89 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din punctajul mediu anual realizat de susținător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1), în funcție de numărul de urmași, astfel: a) 50 % pentru un singur urmaș.

Conform art. 114 alin. (1) din legea pensiilor, În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: (...) prevederi din Art. 68 din capitolul III, secțiunea 4 (Norma din 2011) la data 28 martie 2011 pentru Art. 92 din capitolul IV, secțiunea 5.

Art. 68 Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre acestea, plata drepturilor pentru care a optat efectuându-se cu luna următoare solicitării lor.

j) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem, sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii.

Procedând la soluționarea acțiunii reclamantei, înregistrată sub nr. x din 8 februarie 2016, prin care solicita înscrierea la pensie de urmaș după susținătorul B., pârâta a procedat în conformitate cu dispozițiile legale menționate, emițând inițial Decizia nr. 239197 din 1 martie 2016, prin care s-a dispus suspendarea pensiei contestatoarei începând cu data de 1 martie 2016, în temeiul disp. art. 114 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 263/2010, iar ulterior Decizia nr. 340856 din 21 aprilie 2016, prin care a admis cererea și a stabilit contestatoarei o pensie de urmaș în cuantum de 1010 RON, începând cu data de 1 martie 2016, mai favorabilă decât pensia proprie pe care aceasta o încasa.

Tribunalul a motivat că susținerea reclamantei, în sensul că prin emiterea deciziei contestate s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) și (2) din Constituția României, nu poate fi reținută, întrucât prevederile legale aplicabile în prezenta cauză și conținute de Legea nr. 263/2010 nu au fost declarate neconstituționale, așa încât, în raport de considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că nu este posibil cumulul pensiei proprii cu pensia de urmaș, așa cum solicită reclamanta, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 752 din 8 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 4010 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, la data de 3 aprilie 2018, petenta A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, arătând că Legea nr. 263/2010 a suferit multe modificări și nu s-au respectat art. 6 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2) și (3), art. 46, art. 47 alin. (2) din Constituția României și i s-au aplicat dispozițiile art. 89 și 92 din Legea nr. 263/2010.

A arătat că nu e corect să primească doar 50% din pensia de urmaș și să se facă o diferență între o mamă care a avut și serviciu, a crescut și copiii timp de 42 ani și o mamă care a stat acasă și care primește tot jumătate din pensia soțului decedat.

A menționat că pensia proprie a fost anulată, așa cum reiese din cele 4 cupoane atașate cererii și primește doar o pensie de urmaș.

Prin Decizia civilă nr. 1260 din 19 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 263/2010, formulată de petenta A..

Împotriva acestei hotărâri, la data de 18 mai 2018, a declarat recurs petenta A..

Prin decizia nr. 2517 din 14 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 1260 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte a reținut, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, că hotărârea recurată s-a pronunțat la 19 aprilie 2018 iar termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., a început să curgă la ora zero a zilei de 20 aprilie 2018 și s-a împlinit la 23 aprilie 2018 ora zero, care semnifică, în fapt, începutul zilei de 24 aprilie 2018.

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv la data de 18 mai 2018, astfel că recursul este tardiv.

La data de 4 iulie 2018 (data poștei), A. a formulat "contestație" împotriva Deciziei nr. 2517 din 14 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018.

Contestatoarea a susținut că nu se respectă Constituția României și că i s-a înlocuit pensia proprie cu pensia de moștenitor, art. 89 și art. 92 din Legea nr. 263/2010 fiind neconstituționale. A menționat că nu a putut exercita recurs împotriva deciziei Curții de Apel Craiova în termen de 48 de ore din motive medicale. Nu a fost indicat niciun temei de drept.

Înalta Curte, la termenul din 14 noiembrie 2018, a rămas în pronunțare asupra chestiunii privind admisibilitatea contestației în anulare, ce va fi examinată, prioritar, în raport de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. iar contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs și celor ale instanțelor de apel care nu sunt supuse recursului, numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ce sunt de strictă interpretare.

Astfel, conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Alin. 2 al art. 503 prevede că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Alin. (3) al art. 530 din același cod prevede că "Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

În speță, susținerile contestatoarei nu vizează niciuna din ipotezele reglementate de art. 530 C. proc. civ. care să poată atrage incidența acestui text de lege cu privire la hotărârea Înaltei Curți de respingere a recursului, ca tardiv, în cauza vizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, ci reflectă nemulțumirea acesteia privind modul de calcul al cuantumului pensiei de care beneficiază și care, de altfel, a fost cenzurat de instanță, prin pronunțarea unei hotărâri definitive.

Înalta Curte, având în vedere că susținerile contestatoarei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, constatând că, față de această soluție, nu se mai impune analizarea cererii contestatoarei vizând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 2517 din 14 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM