ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Instanțelor Militare, obligarea acesteia să-i elibereze "adeverința tip" pentru a putea să beneficieze de pensie de urmaș de magistrat militar, pentru defunctul său soț, colonel magistrat B., în calitate de soție supraviețuitoare, conform dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 303/2004.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 174 din 27.10.2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Instanțelor Militare din cadrul M.A.N., a respins excepția autorității de lucru judecat, și a respins acțiunea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că folosind motivele din Decizia 964/2012 instanța de fond în mod greșit reține că defunctului său soț i s-a acordat pensie de serviciu incompletă deoarece acesta a ieșit la pensie la vârsta de 62 ani cu o vechime efectivă de 42 de ani, respectiv 38 de ani ca magistrat militar + 4 ani facultatea de drept, decedând în anul 2001 înainte de a putea opta pentru Legea nr. 164/2001. Se mai susține că se conexează Legea nr. 92/1992 cu Legea nr. 303/2004 ca fiind obligatorie pentru obținerea pensiei de urmaș de magistrat, fără a preciza care articol o prevede. Recurenta invocă lipsa competentei materiale a MApN, în a ține evidența, a emite acte premergătoare și propuneri în vederea pensionării magistraților militari. În opinia recurentei, Direcția Instanțelor Militare are dreptul și obligația exclusivă de a gestiona situația magistraților militari și a face propuneri de pensionare. Se mai arată că din moment ce instanța a respins autoritatea de lucru judecat, nu poate folosi noțiunile care stau la baza Deciziei nr. 964/2012, iar MApN nu poate respinge sau admite cereri de pensii din partea magistraților militari sau a urmașilor acestora decât pe baza propunerilor Direcțiilor Instanțelor Militare. Recurenta mai arată că motivele pe care se sprijină Sentința 174/2015 sunt contradictorii străine de natura cauzei și s-au dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 11.12.2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Reclamanta A., în calitate de soție supraviețuitoare a soțului său, fost magistrat militar la Tribunalul Iași, a solicitat ca pârâta Direcția Instanțelor Militare să-i elibereze "adeverința tip" pentru a putea solicita pensie de urmaș de magistrat militar după B. Această solicitare a fost formulată în condițiile în care prin adresa x/23.01.2015 Tribunalul Militar Iași i-a comunicat că ultima unitate angajatoare a defunctului este Direcția Instanțelor Militare București, la care se află dosarul de cadre, Tribunalul Iași fiind doar unitatea la care a activat până în anul 1995. Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 964/2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel Iași a hotărât că la data decesului fostul magistrat nu avea în plată și nu s-a dovedit că avea dreptul la pensie de serviciu conform Legii nr. 92/1992, iar soția supraviețuitoare nu putea beneficia de pensie de urmaș conform art. 84 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru care ar fi optat conform art. 74 din Legea nr. 19/2000, argumente preluate în mod corect de judecătorul fondului în speță. În conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 164/2001, instituția militară a emis decizia nr. x din 24.05.2008, prin care i s-a stabilit pensia de urmaș cu începere de la data de 01.04.2008, care putea fi pusă în plată numai la prezentarea deciziei de suspendare a pensiei proprii, primite de recurentă în sistemul public de pensii. Ulterior decesului soțului recurentei, au intrat în vigoare și prevederile Legii nr. 303/2004, în baza cărora s-a întemeiat cererea de acordare a pensiei de urmaș de magistrat. Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: "Soțul supraviețuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de urmaș în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susținătorul, actualizată, după caz". Or, la data decesului, colonelul magistrat B. nu avea în plată pensia de serviciu potrivit Legii nr. 92/1992, deci soția supraviețuitoare nu putea beneficia de pensie de urmaș potrivit dispozițiilor enunțate anterior, pentru care să fi optat în condițiile art. 74 din Legea nr. 19/2000. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că Direcția Instanțelor Militare, în calitate de ultim angajator al defunctului, poate elibera recurentei - reclamante adeverința solicitată, numai dacă dreptul reclamat există și este actual, necontestat sau neinfirmat. Ținând cont de această situație - a nerecunoașterii dreptului - stabilită irevocabil, în mod corect instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect eliberarea de către instituția militară a unui act administrativ tip, care ulterior, să fie avut în vedere la stabilirea drepturilor pensiei de urmaș în cauză. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.