ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 863/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanții A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M. și T.V., în

contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României și intervenientul M.M.F.P.S. au

solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

prevederilor art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009 privind organizarea și

funcționarea A.N.R.D.E., publicată în M. Of. al României, Partea 1 nr. 847 din 8

decembrie 2009,conform cărora „salarizarea personalului A.N.R.D.E. se face

potrivit

reglementărilor în vigoare

aplicabile personalului din instituțiile financiare finanțate integral de la

bugetul de stat", suspendare care să opereze până la pronunțarea instanței

de fond.

În

motivarea cererii de suspendare reclamanții au susținut că în cauză sunt

întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv adoptarea actului

normativ contestat, încalcă dispozițiile art. 41 alin. (5) art. 110 alin. (4) din

Constituția României,republicată și principiul ierarhiei actelor normative

instituit de dispozițiile Legii nr. 24/2000.

De

asemenea, au arătat că paguba iminentă constă în diminuarea nejustificată,

nelegală a salariilor cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a Legii cadru

de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Pârâtul Guvernul

României, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția de litispendență

potrivit prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., arătând că pe rolul

aceleiași instanțe se află Dosarul nr. 11547/2/2009 având același obiect și

părți ca și prezentul dosar.

La termenul din data

de 12 ianuarie 2010 reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la cererea de

suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 11547/2/2009, astfel că excepția de litispendență

a rămas fără obiect.

Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 571

pronunțată în data de 2 februarie 2010,a respins ca neîntemeiată, cererea de

suspendare e executării art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009

formulată de reclamanții A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M., T.V., în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul M.M.F.P.S.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței,

că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulative ale art. 14 din legea nr.

554/2004.

Arată instanța că, în

această situație,trebuie cântărit dacă interesul reclamanților de suspendare a

actului normativ până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic

decât interesul statului concretizat în reglementarea unitară a salarizării

personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat

și încadrarea în fondurilor alocate în acest scop. Astfel că, simpla existență

a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ atacat,

nu este de natură a conduce la soluția de suspendare a executării lor, cu atât

mai mult cu cât pentru verificarea susținerilor reclamanților este necesară

administrarea unui probatoriu complex, în cadrul unei eventuale acțiuni în

anulare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. și T.V.,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se

faptul că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii, străine de

natura cauzei, fapt ce echivalează cu o nemotivare și faptul că în raport de

soluția pronunțată, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, sentința

atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privește faptul că instanța de fond

s-a pronunțat fără a examina mijloacele de probă existente în dosar și nu a

arătat în cuprinsul sentinței atacate motivele de fapt și de drept care au

format convingerea acesteia.

Se arată de recurenți

că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și ale art. 129

alin. (5) C. proc. civ. și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., deoarece

obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a

procesului echitabil.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că în cauză

cererea de suspendare îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 respectiv existența plângerii prealabile, existența unor

cazuri bine justificate de natură a infirma prezumția de legalitate a

dispozițiilor art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009, privind organizarea și

funcționarea A.N.R.D.E. și existența unei pagube iminente în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare

astfel cum a fost formulată.

La dosar,

intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut, sentința atacată

prin care s-a respins cererea de suspendare fiind motivată în fapt și în drept

conform dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., putându-se exercita

controlul de legalitate de către instanța ierarhic superioară.

Pe de altă parte,

motivarea succintă a soluției de respingere a cererii de suspendare nu

echivalează cu lipsa motivării ținând cont de obiectul acțiunii și de faptul că

instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare nu-i poate antama

fondul cauzei.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut în mod corect

fiind respinsă cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de art. 14(1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu există

motive vădite de nelegalitate ale dispozițiilor art. 11alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009

care să infirme prezumția de legalitate deoarece toate criticile formulate de

recurenți pot forma obiectul numai acțiunii pe fond în verificarea legalității

actului normativ contestat. Aceasta deoarece dispozițiile contestate și care se

solicită a fi suspendare au ca obiect schimbarea regimului de finanțare și

respectiv de salarizare a personalului A.N.R.D.E., care se face potrivit

reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din instituții finanțate

integral de la bugetul de stat și a cărei legalitate se poate verifica în

cadrul unei acțiuni în anulare.

În mod corect,

instanța de fond a apreciat că nu se poate aprecia  asupra legalității decât în

urma unui probatoriu complex neexistând indicii puternice de natură a infirma

legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat.

Constatând în mod

corect că în cauză nu este îndeplinită condiția unui caz bine justificat,

instanța de fond a analizat a doua condiție de admisibilitate a cererii de

suspendare, a existenți unei pagube iminente, această verificare fiind inutilă

deoarece existența condițiilor trebuie îndeplinită în mod cumulativ conform

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. și T.V. împotriva Sentinței

nr. 571 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.