ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 863/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M. și T.V., în contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României și intervenientul M.M.F.P.S. au solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării prevederilor art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.R.D.E., publicată în M. Of. al României, Partea 1 nr. 847 din 8 decembrie 2009,conform cărora „salarizarea personalului A.N.R.D.E. se face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din instituțiile financiare finanțate integral de la bugetul de stat", suspendare care să opereze până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii de suspendare reclamanții au susținut că în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv adoptarea actului normativ contestat, încalcă dispozițiile art. 41 alin. (5) art. 110 alin. (4) din Constituția României,republicată și principiul ierarhiei actelor normative instituit de dispozițiile Legii nr. 24/2000. De asemenea, au arătat că paguba iminentă constă în diminuarea nejustificată, nelegală a salariilor cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția de litispendență potrivit prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc.

civ., arătând că pe rolul aceleiași instanțe se află Dosarul nr. 11547/2/2009 având același obiect și părți ca și prezentul dosar. La termenul din data de 12 ianuarie 2010 reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la cererea de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 11547/2/2009, astfel că excepția de litispendență a rămas fără obiect. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 571 pronunțată în data de 2 februarie 2010,a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare e executării art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009 formulată de reclamanții A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M., T.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul M.M.F.P.S.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulative ale art. 14 din legea nr. 554/2004. Arată instanța că, în această situație,trebuie cântărit dacă interesul reclamanților de suspendare a actului normativ până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului concretizat în reglementarea unitară a salarizării personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat și încadrarea în fondurilor alocate în acest scop. Astfel că, simpla existență a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ atacat, nu este de natură a conduce la soluția de suspendare a executării lor, cu atât mai mult cu cât pentru verificarea susținerilor reclamanților este necesară administrarea unui probatoriu complex, în cadrul unei eventuale acțiuni în anulare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. și T.V., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fapt ce echivalează cu o nemotivare și faptul că în raport de soluția pronunțată, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privește faptul că instanța de fond s-a pronunțat fără a examina mijloacele de probă existente în dosar și nu a arătat în cuprinsul sentinței atacate motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia.

Se arată de recurenți că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și ale art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., deoarece obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că în cauză cererea de suspendare îndeplinea condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv existența plângerii prealabile, existența unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumția de legalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (5) din H.G.

nr. 1428/2009, privind organizarea și funcționarea A.N.R.D.E. și existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut, sentința atacată prin care s-a respins cererea de suspendare fiind motivată în fapt și în drept conform dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., putându-se exercita controlul de legalitate de către instanța ierarhic superioară. Pe de altă parte, motivarea succintă a soluției de respingere a cererii de suspendare nu echivalează cu lipsa motivării ținând cont de obiectul acțiunii și de faptul că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare nu-i poate antama fondul cauzei. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut în mod corect fiind respinsă cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14(1) din Legea nr. 554/2004. În cauză nu există motive vădite de nelegalitate ale dispozițiilor art. 11alin. (5) din H.G. nr. 1428/2009 care să infirme prezumția de legalitate deoarece toate criticile formulate de recurenți pot forma obiectul numai acțiunii pe fond în verificarea legalității actului normativ contestat.

Aceasta deoarece dispozițiile contestate și care se solicită a fi suspendare au ca obiect schimbarea regimului de finanțare și respectiv de salarizare a personalului A.N.R.D.E., care se face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din instituții finanțate integral de la bugetul de stat și a cărei legalitate se poate verifica în cadrul unei acțiuni în anulare. În mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se poate aprecia asupra legalității decât în urma unui probatoriu complex neexistând indicii puternice de natură a infirma legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat.

Constatând în mod corect că în cauză nu este îndeplinită condiția unui caz bine justificat, instanța de fond a analizat a doua condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, a existenți unei pagube iminente, această verificare fiind inutilă deoarece existența condițiilor trebuie îndeplinită în mod cumulativ conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. și T.V. împotriva Sentinței nr. 571 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.