ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta T.I. a solicitat instanței ca, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, să se dispună

anularea Hotărârii nr. 827 din 12 octombrie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința

obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

modificată și republicată, deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice,

în perioada 1940 - 1945, din localitatea de domiciliu în localitatea Câmpia

Turzii, jud. Cluj.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că aprecierile Comisiei de stabilire a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 din cadrul C.J.P. Maramureș,

referitoare la faptul că martorii prin care a făcut dovada refugierii au fost

minori la acea vreme, sunt subiective și lovite de nulitate, pentru faptul că

acestora li s-a recunoscut dreptul de persoane strămutate.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă

nr. 360 din 7 octombrie 2010, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea

Hotărârii nr. 827 din 12 octombrie 2009 emisă de pârâtă, obligând-o să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 noiembrie 2009.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că declarația martorului M.G. este

pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei, relatând fapte pe care le-a

cunoscut direct și în care a fost implicat personal.

A mai reținut că,

probele testimoniale proprii de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare

ale Legii nr. 189/2000, împrejurare suficientă în susținerea și dovedirea

persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins persecutate.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană

de Pensii Maramureș.

Recurenta a susținut

că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul

că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999, întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada imposibilității dovedirii

cu acte a situației solicitate, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor

au un caracter destul de general, având în vedere că la data refugiului reclamanta

avea vârsta de 8 luni.

Recursul este

nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul

probator administrat în cauză rezultă că reclamanta s-a refugiat din comuna

Barsa județul Maramureș în localitatea Câmpia Turzii, începând cu 6 septembrie

1940 și până în cursul anului 1945, dovada fiind făcută atât cu declarații de

martor date în fața notarului public, cât și cu audierea nemijlocită a

martorului M.G. în fața instanței de judecată, în temeiul prevederilor art. 193

alin. (1) și (6) C. proc. civ.

Pe de altă parte,

trebuie menționat faptul că însăși martorii M.G. și S.V. sunt beneficiari ai

prevederilor Legii nr. 189/2000, astfel încât, o admite teza recurentei

potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada refugiului, urmează să aplicăm un

tratament discriminatoriu persoanelor aflate în situații identice, contrar

jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înalta Curte de Casație și

Justiție în materie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva Sentinței nr. 360 din

7 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2011.