ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2011

Asupra recursurilor penale de față; Prin încheierea din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009 s-a menținut starea de arest a inculpaților T.G., T.G.M. și P.J. S-au respins cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ca nefondate. S-a reținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive a inculpaților apare ca fiind legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea condițiilor prev. de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. În cauză, există indicii temeinice și probe, în sensul prev. de art. 143 C. proc.

pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăției inculpaților. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor ce s-au reținut în sarcină, și modalitatea concretă de săvârșire. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulația a unor asemenea substanțe, urmările produse.

De asemenea se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din C.E.D.O. Totodată, s-a mai reținut că termenul rezonabil al cercetării judecătorești se raportează la complexitatea cauzei și la atingerea scopului procesului penal, apreciindu-se astfel că nu este depășită durata rezonabilă în care va trebui să se desfășoare cercetarea judecătorească.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații P.J.B., T.G.M. și T.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive. Recursurile sunt nefondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații sunt cercetați și în primă instanță condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în legătură cu introducerea în țară a unei cantități de 200 kg. cocaină, disimulată în încărcătura legală a unui container descoperit în portul Constanța la data de 11 mai 2009, marfă ce avea ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad unde urma a fi transportată a doua zi. Prin sentința penală nr. 131 din 16 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, cei trei inculpați au fost condamnați la pedepse rezultante de 15 ani, respectiv 16 ani închisoare, fiind găsiți vinovați pentru ambele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care în cauză există mai mult decât o prespunere rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați (existând o hotărâre de condamnare nedefinitivă), iar natura și gravitatea concretă a infracțiunilor ce li s-au reținut în sarcină, cantitatea mare de droguri presupus a fi fost traficată, modalitatea în care acest lucru s-a realizat, justifică temerea că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar tulbura ordinea publică. În privința circumstanțelor personale, acestea au existat și la momentul privării inițiale de libertate a inculpaților, iar referitor la vinovăția sau nevinovăția lor, aceasta reprezintă o chestiune de fond și nu poate fi cenzurată în prezentul cadru procesual.

În consecință, recursurile inculpaților sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. ( 2 ) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.J.B., T.G.M. și T.G. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară pentru inculpatul P.J.B. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2011.