ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2011

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția

I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 38147/3/2009

s-a menținut starea de arest a inculpaților T.G., T.G.M. și P.J.

S-au

respins cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării

preventive, ca nefondate.

S-a reținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel încât măsura arestării preventive

a inculpaților apare ca fiind legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea

condițiilor prev. de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În cauză, există indicii temeinice și probe, în sensul prev.

de art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăției

inculpaților. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea

acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat

la natura și gravitatea faptelor ce s-au reținut în sarcină, și modalitatea concretă

de săvârșire.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura

și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă

de comitere a faptelor, împrejurarea în care au acționat și gradul de pericol social

crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru

sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulația a unor asemenea substanțe,

urmările produse.

De asemenea se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina

inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai

ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale,

datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale,

pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând

o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind

îndeplinite astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din C.E.D.O.

Totodată, s-a mai reținut că termenul rezonabil al cercetării

judecătorești se raportează la complexitatea cauzei și la atingerea scopului procesului

penal, apreciindu-se astfel că nu este depășită durata rezonabilă în care va trebui

să se desfășoare cercetarea judecătorească.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații P.J.B.,

T.G.M. și T.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații sunt

cercetați și în primă instanță condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, în legătură cu introducerea în țară a unei cantități de 200

kg. cocaină, disimulată în încărcătura legală a unui container descoperit în portul

Constanța la data de 11 mai 2009, marfă ce avea ca destinatar Fundația G.D.S. din

Arad unde urma a fi transportată a doua zi.

Prin sentința penală nr. 131 din 16 februarie 2011 a Tribunalului

București, secția a ll-a penală, cei trei inculpați au fost condamnați la pedepse

rezultante de 15 ani, respectiv 16 ani închisoare, fiind găsiți vinovați pentru

ambele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților nu s-au modificat

și impun în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care în

cauză există mai mult decât o prespunere rezonabilă că aceștia au comis faptele

pentru care sunt cercetați (existând o hotărâre de condamnare nedefinitivă), iar

natura și gravitatea concretă a infracțiunilor ce li s-au reținut în sarcină, cantitatea

mare de droguri presupus a fi fost traficată, modalitatea în care acest lucru s-a

realizat, justifică temerea că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar tulbura

ordinea publică.

În privința circumstanțelor personale, acestea au existat și

la momentul privării inițiale de libertate a inculpaților, iar referitor la vinovăția

sau nevinovăția lor, aceasta reprezintă o chestiune de fond și nu poate fi cenzurată

în prezentul cadru procesual.

În consecință, recursurile inculpaților sunt nefondate și vor

fi respinse conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

disp. art. 192 alin. (

2

)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții

inculpați P.J.B., T.G.M. și T.G. împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția

I

penală, pronunțată în Dosarul

nr. 38147/3/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară pentru inculpatul

P.J.B. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2011.