ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25 februarie 2009, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției, obligarea pârâților să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 01 mai 2007, 08 mai 2007, lucrate în cadrul tribunalului și să se compenseze în bani indemnizația pentru concediul de odihnă din aceeași perioadă, iar în carnetul de muncă să-i fie înscrisă perioada arătată ca reprezentând vechime în muncă. În cursul cercetărilor judecătorești, reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat indemnizația reprezentând concediul de odihnă, prima de vacanță pe perioada lucrată, actualizată în raport de indicele de inflație și valoarea prejudiciului cauzat în sumă de 1000 de lei.

Prin sentința civilă nr. 1040 din 5 august 2010, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea, în sensul că au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei indemnizația pentru concediul de odihnă și prima de vacanță aferente perioadei 01 ianuarie 2007 - 01 mai 2007. Prin decizia civilă nr. 208/ R-CM din 7 februarie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantă și de pârâtul Ministerul Justiției, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele acelei decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P.M., arătând că, deși instanța de recurs a recunoscut existența raporturilor de muncă în perioada pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor bănești, în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a autorității de lucru judecat față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. 968/109/2009 al aceleiași instanțe, nefiind îndeplinită condiția identității de părți. De asemenea, a mai arătat că excepția autorității de lucru judecat nu putea fi invocată decât în fața instanței de fond, iar instanța a cărei hotărâre se tinde a fi revizuită nu a analizat înscrisurile administrate în probațiune.

Față de cele arătate, revizuenta a apreciat că hotărârile pronunțate în cauză, respectiv, sentința civilă nr. 1040/ CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeș și decizia nr. 208/ R-CM din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, ambele pronunțate în dosarul nr. 968/109/2009, sunt contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impunându-se schimbarea ultimei hotărâri în sensul celor solicitate.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare. În cauză, termenul de revizuire prevăzut de textul legal anterior citat a fost depășit, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 7 februarie 2011, iar cererea a fost formulată la 20 mai 2011 (data plicului) și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 mai 2011. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Nu se pot reține susținerile revizuentei privind lipsa de incidență în cauză a dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că hotărârea atacată nu este o decizie prin care se evocă fondul, întrucât textul legal se referă la contrarietatea a două hotărâri date de instanțe de recurs, or, în speță, sunt supuse revizuirii două hotărâri date în stadii procesuale diferite. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de P.M. împotriva deciziei nr. 208/ R-CM din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2012.