ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3.559 din 24 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 285 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 13 din 16 ianuarie 2001 emis de Ministrul A.V.A.S. Împotriva acestei decizii, la data de 23 iulie 2009, L.I. a formulat cerere de revizuiere în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc.

civ. Ca prim motiv de revizuire s-a invocat tardivitatea recursului declarat de A.V.A.S., în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare. Prin cel de-al doilea motiv al cererii de revizuire, s-a susținut că există contrarietate între decizia atacată și decizia nr. 3009 din 23 septembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță, în privința calificării actului juridic dedus judecății.

Revizuenta a învederat că, prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual, instanța de recurs a considerat că Ordinul nr. 13 din 16 ianuarie 2001 al Ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului este un act administrativ cu caracter normativ, care poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate, iar în decizia pentru care s-a formulat prezenta cerere s-a reținut în mod contrar, că ordinul respectiv este un act intern, nefiind suspus obligației de publicare în Monitorul Oficial și obligației de a fi emis de persoana abilitată de legile în vigoare. Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. La pct. 7 din același text de lege se prevede că se poate cere revizuirea, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Motivele invocate în prezenta cerere de revizuire nu corespund celor două cazuri prevăzute de textele legale susmenționate pentru retractarea hotărârii date de instanța de recurs, prin exercitarea căii extraordinare de atac.

Revizuirea hotărârii date de instanța de recurs pentru omisiunea de pronunțare asupra unui lucru cerut a fost reglementată în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. pentru situația în care nu a fost soluționată o cerere principală sau accesorie formulată în recurs și nu se referă la excepțiile de procedură invocate de părți. În consecință, tardivitatea recursului declarat de A.V.A.S. , ca excepție de procedură, nu reprezintă o cerere de chemare în judecată, în sensul prevăzut de art. 112 C. proc. civ., astfel că nu poate constitui temei pentru retractarea hotărârii în caz de minus petita. Cel de-al doilea motiv de revizuire, invocat în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se dovedește a fi de asemenea neîntemeiat, întrucât hotărârile a căror contrarietate s-a susținut nu au intervenit în cereri de judecată deosebite, ci în cadrul aceluiași litigiu.

Astfel, se reține că decizia nr. 3009 din 23 septembrie 2008 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual, iar prin decizia nr. 3559 din 24 iunie 2009 aceeași instanță a soluționat recursurile declarate împotriva hotărârii pronunțate în fond după casare. Deciziile indicate de revizuentă au fost deci pronunțate în unul și același dosar, astfel că nu este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru revizuirea hotărârilor potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite. Pentru considerentele expuse, constatând că motivele invocate de revizuentă nu corespund cerințelor prevăzute imperativ și limitativ de lege pentru retractarea hotărârii date de instanța de recurs, Înalta Curte va respinge prezenta cerere ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de L.I. împotriva deciziei nr. 3559 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.