ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Sentința
curții de apel
Prin sentința
nr. 6517 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire
formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 281 din 09
iunie 2010 a Curții de Apel București, ca tardiv formulată.
Pentru a
pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că
revizuentul a atacat cu revizuire o hotărâre definitivă, termenul calculându-se
de la data comunicării hotărârii, în raport de prevederile art. 324 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ., respectiv de la data de
24
noiembrie
2010.
În condițiile în
care nu se atacă cu revizuire hotărârea pronunțată în recurs, ci hotărârea
instanței de fond, nu există niciun temei pentru care termenul să fie calculat
de la data pronunțării instanței de recurs.
Constatând că revizuentul
a formulat cerere de revizuire la data de 22 iulie 2011, cu mult peste termenul
de o lună de la data comunicării sentinței definitive, prima instanță
a apreciat că cererea de revizuire este tardiv formulată.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva
sentinței nr. 6517
din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul Ministerul Public -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și
art. 304
1
C. proc. civ.
În motivare, recurentul
a susținut, în esență, că instanța de fond a dat dovadă de un formalism
excesiv în interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 324 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ., refuzând judecata pe fond a cererii de revizuire, ceea ce
echivalează cu o violare a accesului la justiție.
În opinia recurentului,
în același termen ar fi trebuit să exercite și calea de atac a recursului,
ceea ce ar fi condus la soluții contradictorii, imposibil de pus în executare.
Pe fondul cererii de revizuire,
s-a arătat că dispozitivul hotărârii atacate conține dispoziții contrare
care nu pot fi puse în executare, în sensul în care, punerea în executare a dispoziției
de avizare favorabilă a numirii reclamantului în funcția de șef de secție
determină anularea ordinelor contestate , deși instanța a constatat inadmisibilitatea
acestui capăt de cerere.
Apărările intimaților
Ambii intimați au
formulat întâmpinări în cauză, prin care au solicitat respingerea recursului ca
nefondat, arătând că instanța a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiie
imperative ale art. 324 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate de recurentul-revizuent, a apărărilor intimaților și a prevederilor
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Cererea de revizuire a
sentinței nr. 281 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel București a
fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 324
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se
va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 de la
comunicarea hotărârilor definitive (…)
Sentința în discuție
a fost comunicată revizuentului la data de 24 noiembrie 2010, iar cererea de revizuire
a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25
iulie 2011, cu mult peste termenul limită de o lună de la comunicare.
În aceste condiții,
instanța de fond în mod judicios a făcut aplicarea dispozițiilor art.
324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând tardivitatea cererii de revizuire.
Criticile recurentului
în sensul că dispozițiile legale au fost interpretate în mod formalist, sunt
vădit nefondate, câtă vreme termenele prevăzute în art. 324 C. proc. civ. au caracter
imperativ, nerespectarea acestora atrăgând sancțiunea tardivității.
Nefondate sunt și
criticile privind imposibilitatea exercitării concomitente a celor două căi de atac,
având în vedere că revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt, iar recursul
vizează erorile de drept, astfel că soluțiile pronunțate nu ar putea avea
un caracter contradictoriu.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate de reformare a sentinței,
conform art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ. sau art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței nr. 6517 din 08 noiembrie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 martie 2013.