ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Sentința curții de apel Prin sentința nr. 6517 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 281 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel București, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că revizuentul a atacat cu revizuire o hotărâre definitivă, termenul calculându-se de la data comunicării hotărârii, în raport de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., respectiv de la data de 24 noiembrie 2010. În condițiile în care nu se atacă cu revizuire hotărârea pronunțată în recurs, ci hotărârea instanței de fond, nu există niciun temei pentru care termenul să fie calculat de la data pronunțării instanței de recurs. Constatând că revizuentul a formulat cerere de revizuire la data de 22 iulie 2011, cu mult peste termenul de o lună de la data comunicării sentinței definitive, prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este tardiv formulată. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 6517 din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivare, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., refuzând judecata pe fond a cererii de revizuire, ceea ce echivalează cu o violare a accesului la justiție. În opinia recurentului, în același termen ar fi trebuit să exercite și calea de atac a recursului, ceea ce ar fi condus la soluții contradictorii, imposibil de pus în executare. Pe fondul cererii de revizuire, s-a arătat că dispozitivul hotărârii atacate conține dispoziții contrare care nu pot fi puse în executare, în sensul în care, punerea în executare a dispoziției de avizare favorabilă a numirii reclamantului în funcția de șef de secție determină anularea ordinelor contestate , deși instanța a constatat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.

3. Apărările intimaților Ambii intimați au formulat întâmpinări în cauză, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiie imperative ale art. 324 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-revizuent, a apărărilor intimaților și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Argumente de fapt și de drept relevante Cererea de revizuire a sentinței nr. 281 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel București a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 de la comunicarea hotărârilor definitive (…) Sentința în discuție a fost comunicată revizuentului la data de 24 noiembrie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 iulie 2011, cu mult peste termenul limită de o lună de la comunicare. În aceste condiții, instanța de fond în mod judicios a făcut aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând tardivitatea cererii de revizuire. Criticile recurentului în sensul că dispozițiile legale au fost interpretate în mod formalist, sunt vădit nefondate, câtă vreme termenele prevăzute în art. 324 C. proc.

civ. au caracter imperativ, nerespectarea acestora atrăgând sancțiunea tardivității. Nefondate sunt și criticile privind imposibilitatea exercitării concomitente a celor două căi de atac, având în vedere că revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt, iar recursul vizează erorile de drept, astfel că soluțiile pronunțate nu ar putea avea un caracter contradictoriu. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate de reformare a sentinței, conform art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 6517 din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013.