ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4960/2013

Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate și, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1069/2002. Sentința civilă nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu recurs de către revizuent, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având prim termen de judecată la data de 11 noiembrie 2011. Împotriva Sentinței civile nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, revizuentul A.D. a formulat o nouă cerere de revizuire, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând să se înlăture, "(..) inadmisibilitatea, excepției de nelegalitate și inadmisibilitatea cererii de revizuire a Sentinței civile nr. 789 din 11 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ...". Prin Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, reținând, în esență, următoarele: Din interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, curtea de apel a reținut că se impune, ca o condiție de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac, caracterul definitiv și irevocabil al sentinței atacate cu revizuire. Curtea de apel a constatat că, la data pronunțării sentinței, Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, nu are caracter definitiv și irevocabil, fiind exercitată calea de atac a recursului de către reclamant, conform înscrisurilor comunicate instanței de către Înalta Curte de Casație și Justiție, considerente care impun respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă, urmând ca numai ulterior rămânerii definitive și irevocabile a acestei sentințe, revizuentul să poată exercita o asemenea cale extraordinară de atac.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A.D., în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care, deși s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție înaintarea dosarului de fond nr. 4342/2/2008 al Curții de Apel București, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii de revizuire prin admiterea excepției inadmisibilității, ceea ce echivalează cu un refuz de a cenzura actele administrative atacate. În opinia recurentului-revizuent, dacă ar fi fost anexat dosarul nr. 4342/2/2008 sau dacă ar fi fost analizate cu temeinicie informațiile aflate pe portalul instanței, s-ar fi constatat că instanța de fond a amânat soluționarea cauzei mai multe termen la rând și a dispus chiar suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. 2979/2/2011, având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010. În aceste condiții, recurentul a susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., dar și pe cele ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Printr-o altă critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că o examinare temeinică a cererii de revizuire ar fi condus, în mod neîndoielnic, la constatarea încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituție.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele: Deși, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în mod generic pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., motivele de recurs expuse se încadrează doar în limitele dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., așa încât cauza va fi examinată doar prin prisma respectivelor dispoziții legale. Revizuentul A.D. a învestit curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, invocând drept temei dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport de natura hotărârii atacate. Analizând punctual criticile formulate, Înalta Curte a reținut că sunt neîntemeiate criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. La dosarul cauzei a fost depusă în fotocopie sentința supusă revizuirii însoțită de încheierea de amânare a pronunțării, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la soluționarea cererii de revizuire, apreciind că nu se mai impune atașarea dosarului de fond, mai ales că avea termen stabilit pentru soluționarea recursului. Prin urmare, aspectele învederate de recurent nu atrag incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care, recurentul-revizuent, prin reprezentant a solicitat cu ocazia dezbaterilor, amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise. Sunt neîntemeiate și criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 322 C. proc. civ. Astfel, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. În speță, recurentul a exercitat, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calea extraordinară de atac a revizuirii asupra Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate și cererea de revizuire, ca inadmisibile. Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, trebuie îndeplinită condiția ca hotărârea atacată să fie definitivă și irevocabilă. În speță, la data pronunțării sentinței atacate cu recurs, Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, supusă revizuirii nu avea caracter definitiv și irevocabil, fiind exercitată împotriva acesteia calea de atac a recursului, așa cum rezultă din înscrisurile comunicate instanței de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de revizuire era inadmisibilă. Dat fiind faptul că cererea de revizuire formulată de recurent a fost calificată ca inadmisibilă, nu se mai impune analizarea respectivei cererii prin prisma îndeplinirii condiției încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Cererea de revizuire formulată de A.D. Împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând desființarea deciziei atacate, casarea Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, înlăturarea, ca vădit nefondată, a excepției inadmisibilității cererii de revizuire și, în temeiul art. 313 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată în dosarele în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești enumerate anterior, revizuentul susține că, raportat la art. 322 C. proc. civ., este de principiu că revizuirea privește numai hotărârile prin care a fost rezolvat fondul cauzei deduse judecății. Susține revizuentul că în mod greșit instanța de recurs nu a avut în vedere incidența dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale dreptului comunitar și principiul priorității dreptului comunitar. Astfel, se susține că drepturile fundamentale prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie principii generale ale dreptului Uniunii Europene și pot fi invocate din perspectiva dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale art. 2 și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și ale art. 20 alin. (2) din Constituția României. Mai arată revizuentul că drepturile salariale și pensia de serviciu își găsesc reglementarea în Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986, iar instanța de fond a omis să analizeze consecințele modificării nelegale a salariului de bază brut lunar și a componentelor sale cuvenite conform O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv și Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, în materia contenciosului administrativ, revizuentul invocă obligația judecătorului național de a aplica prioritar reglementările internaționale. În privința admisibilității cererii de revizuire formulată în dosarul nr. 4.342/2/2008, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul susține că înscrisul nou este reprezentat de Ordinul secretarului general al Camerei Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001, care a fost emis anterior Sentinței nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1069/2002, dar a fost descoperit după pronunțarea acestei hotărâri, respectiv la data de 24 iunie 2008, când a fost comunicat în dosarul nr. 1821/2/2008. În esență, revizuentul susține că, prin ordinul respectiv, care are un caracter determinant în soluționarea cauzei, au fost modificate ilegal salariile de bază brute lunare aferente funcțiilor de conducere menționate în statele de funcții precedente.

Apărarea intimatului Secretariatul General al Camerei Deputaților Intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de revizuentul A.D. în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Conform art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată". Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că "dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, sub aspectul reglementării motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene printr-o hotărâre irevocabilă, reflectă tocmai materializarea obligației asumate de autoritățile statului român, inclusiv cea judecătorească, de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din aplicarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene". Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. În cadrul cererii de revizuire, înainte de a proceda la analiza respectării principiului priorității dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii. În sensul celor expuse anterior, se constată că prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se că în mod corect instanța de revizuire a constatat că, la data pronunțării, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire nu este o hotărâre irevocabilă. Astfel, constatând legalitatea hotărârii atacate cu recurs, raportat la condiția de ordin procedural ce derivă din dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că nu se impunea analizarea cererii prin prisma îndeplinirii condiției încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. În consecință, hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză, prin invocarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu a fost pronunțată ca efect al analizei în fond a incidenței ori respectării principiilor dreptului comunitar, atâta timp cât recursul a fost soluționat sub aspectul inadmisibilității cererii de revizuire în raport cu aceleași dispoziții ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. De altfel, în motivarea cererii de revizuire, revizuentul A.D. nu face nicio referire la îndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire inițiale (formulată cu privire la Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și soluționată prin Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul constatării faptului că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ce derivă din prevederile respective ale Legii nr. 554/2004, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire trebuie să fie irevocabilă, condiție neîndeplinită la data pronunțării sentinței respective. Revizuentul face referire doar la faptul că, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei deduse judecății, fără a aduce vreo critică Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut că în mod legal și temeinic cererea de revizuire soluționată prin Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiției referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii atacate cu revizuire (Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal). Susținerile revizuentului referitoare la dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale dreptului comunitar antamează aspecte referitoare la fondul cauzei și nu pot forma obiectul analizei, atâta timp cât hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost pronunțată în raport cu necesitatea îndeplinirii condiției de ordin procedural ca hotărârea atacată cu revizuire să aibă caracter irevocabil. În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată de A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, deoarece hotărârea atacată (Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) nu analizează aspecte legate de fondul cauzei, ci constată legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de instanța de revizuire (Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neîndeplinirea condiției referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii atacate (Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal). Pentru considerentele arătate, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.