ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4960/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4960/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 4.153 din 26

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate

și, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței

civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București în

dosarul nr. 1069/2002.

Sentința civilă nr.

4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu recurs de către

revizuent, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având prim termen de

judecată la data de 11 noiembrie 2011.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4.153 din 26 octombrie 2010, revizuentul A.D. a formulat o nouă

cerere de revizuire, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, solicitând să se înlăture, "(..) inadmisibilitatea, excepției de

nelegalitate și inadmisibilitatea cererii de revizuire a Sentinței civile nr.

789 din 11 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal ...".

Prin Sentința nr.

6.121 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010

pronunțată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul

Secretariatul General al Camerei Deputaților, reținând, în esență, următoarele:

Din interpretarea

dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora,

constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc.

civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea

principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2),

coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, curtea de

apel a reținut că se impune, ca o condiție de admisibilitate a exercitării

acestei căi extraordinare de atac, caracterul definitiv și irevocabil al

sentinței atacate cu revizuire.

Curtea de apel a

constatat că, la data pronunțării sentinței, Sentința nr. 4.153 din 26

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, nu are caracter definitiv și irevocabil, fiind

exercitată calea de atac a recursului de către reclamant, conform înscrisurilor

comunicate instanței de către Înalta Curte de Casație și Justiție, considerente

care impun respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă, urmând ca numai ulterior

rămânerii definitive și irevocabile a acestei sentințe, revizuentul să poată

exercita o asemenea cale extraordinară de atac.

Împotriva Sentinței

nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A.D., în

temeiul art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-o primă

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 304

1

C.

proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care, deși s-a solicitat Înaltei

Curți de Casație și Justiție înaintarea dosarului de fond nr. 4342/2/2008 al

Curții de Apel București, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii

de revizuire prin admiterea excepției inadmisibilității, ceea ce echivalează cu

un refuz de a cenzura actele administrative atacate.

În opinia

recurentului-revizuent, dacă ar fi fost anexat dosarul nr. 4342/2/2008 sau dacă

ar fi fost analizate cu temeinicie informațiile aflate pe portalul instanței,

s-ar fi constatat că instanța de fond a amânat soluționarea cauzei mai multe

termen la rând și a dispus chiar suspendarea judecății, în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă de către

Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. 2979/2/2011, având ca

obiect recursul declarat împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010.

În aceste condiții,

recurentul a susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea

adevărului, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., dar și

pe cele ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Printr-o altă

critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că o examinare temeinică a cererii de revizuire ar

fi condus, în mod neîndoielnic, la constatarea încălcării principiului

priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu

art. 20 alin. (2) din Constituție.

instanței de recurs

Prin Decizia nr.

4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de

A.D. împotriva Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând

următoarele:

Deși, recurentul și-a

întemeiat cererea de recurs în mod generic pe dispozițiile art. 304 pct. 5,

pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., motivele de recurs expuse se

încadrează doar în limitele dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ., așa încât cauza va fi examinată doar prin prisma respectivelor dispoziții

legale.

Revizuentul A.D. a

învestit curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 4.153

din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, invocând drept temei dispozițiile art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Analizând cu

prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii

extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că

cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport de natura hotărârii atacate.

Analizând punctual

criticile formulate, Înalta Curte a reținut că sunt neîntemeiate criticile

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

La dosarul cauzei a

fost depusă în fotocopie sentința supusă revizuirii însoțită de încheierea de

amânare a pronunțării, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la

soluționarea cererii de revizuire, apreciind că nu se mai impune atașarea

dosarului de fond, mai ales că avea termen stabilit pentru soluționarea

recursului. Prin urmare, aspectele învederate de recurent nu atrag incidența

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care,

recurentul-revizuent, prin reprezentant a solicitat cu ocazia dezbaterilor,

amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Sunt neîntemeiate și

criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în condițiile în care instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu

interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 raportat la art. 322 C. proc. civ.

Astfel, revizuirea

fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează

sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât

în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În speță, recurentul

a exercitat, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calea

extraordinară de atac a revizuirii asupra Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie

2010, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate și cererea de revizuire,

ca inadmisibile.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de

revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea

hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat

cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Pentru a statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală,

trebuie îndeplinită condiția ca hotărârea atacată să fie definitivă și

irevocabilă.

În speță, la data

pronunțării sentinței atacate cu recurs, Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, supusă revizuirii nu avea caracter definitiv și irevocabil, fiind

exercitată împotriva acesteia calea de atac a recursului, așa cum rezultă din

înscrisurile comunicate instanței de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință,

raportat la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de

revizuire era inadmisibilă.

Dat fiind faptul că

cererea de revizuire formulată de recurent a fost calificată ca inadmisibilă,

nu se mai impune analizarea respectivei cererii prin prisma îndeplinirii

condiției încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat

de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României,

republicată.

revizuire formulată de A.D.

Împotriva Deciziei

nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, A.D. a formulat cerere de revizuire în

temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând desființarea

deciziei atacate, casarea Sentinței nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

înlăturarea, ca vădit nefondată, a excepției inadmisibilității cererii de

revizuire și, în temeiul art. 313 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre o nouă

judecată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii de revizuire invocată în dosarele în care au fost

pronunțate hotărârile judecătorești enumerate anterior, revizuentul susține că,

raportat la art. 322 C. proc. civ., este de principiu că revizuirea privește

numai hotărârile prin care a fost rezolvat fondul cauzei deduse judecății.

Susține revizuentul

că în mod greșit instanța de recurs nu a avut în vedere incidența dispozițiilor

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

ale dreptului comunitar și principiul priorității dreptului comunitar. Astfel,

se susține că drepturile fundamentale prevăzute de Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie principii generale

ale dreptului Uniunii Europene și pot fi invocate din perspectiva dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale art. 2 și art. 6 din Tratatul

privind Uniunea Europeană și ale art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Mai arată revizuentul

că drepturile salariale și pensia de serviciu își găsesc reglementarea în

Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986, iar

instanța de fond a omis să analizeze consecințele modificării nelegale a

salariului de bază brut lunar și a componentelor sale cuvenite conform O.G. nr.

119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv și Ordinului

ministrului finanțelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice

generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, prin

prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, în materia

contenciosului administrativ, revizuentul invocă obligația judecătorului

național de a aplica prioritar reglementările internaționale.

În privința

admisibilității cererii de revizuire formulată în dosarul nr. 4.342/2/2008, în

sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul susține că înscrisul nou este

reprezentat de Ordinul secretarului general al Camerei Deputaților nr. 886 din

28 septembrie 2001, care a fost emis anterior Sentinței nr. 789 din 11

septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1069/2002, dar a fost descoperit după

pronunțarea acestei hotărâri, respectiv la data de 24 iunie 2008, când a fost

comunicat în dosarul nr. 1821/2/2008.

În esență,

revizuentul susține că, prin ordinul respectiv, care are un caracter

determinant în soluționarea cauzei, au fost modificate ilegal salariile de bază

brute lunare aferente funcțiilor de conducere menționate în statele de funcții

precedente.

intimatului Secretariatul General al Camerei Deputaților

Intimatul

Secretariatul General al Camerei Deputaților a depus întâmpinare, solicitând

respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de revizuentul A.D. în raport cu dispozițiile art. 21

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 21 alin.

(2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire,

care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea

hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat

cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată".

Cu referire la

motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că "dispozițiile art.

21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, sub aspectul reglementării

motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene

printr-o hotărâre irevocabilă, reflectă tocmai materializarea obligației

asumate de autoritățile statului român, inclusiv cea judecătorească, de a

garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și

din aplicarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene".

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În cadrul cererii de

revizuire, înainte de a proceda la analiza respectării principiului priorității

dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii.

În sensul celor

expuse anterior, se constată că prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins,

ca nefondat, recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 6.121 din 24

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 4.153 din 26 octombrie 2010

pronunțată în dosarul nr. 4342/2/2008 de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se că în mod corect

instanța de revizuire a constatat că, la data pronunțării, nu este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că

hotărârea atacată cu revizuire nu este o hotărâre irevocabilă.

Astfel, constatând legalitatea

hotărârii atacate cu recurs, raportat la condiția de ordin procedural ce derivă

din dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr.

4.460 din 31 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal a reținut că nu se impunea analizarea

cererii prin prisma îndeplinirii condiției încălcării principiului priorității

dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20

alin. (2) din Constituția României, republicată.

În consecință,

hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză, prin invocarea dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu a fost pronunțată ca efect al

analizei în fond a incidenței ori respectării principiilor dreptului comunitar,

atâta timp cât recursul a fost soluționat sub aspectul inadmisibilității

cererii de revizuire în raport cu aceleași dispoziții ale art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004.

De altfel, în

motivarea cererii de revizuire, revizuentul A.D. nu face nicio referire la

îndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire inițiale

(formulată cu privire la Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), formulată

în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și soluționată prin

Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul constatării faptului că nu

este îndeplinită condiția de admisibilitate ce derivă din prevederile

respective ale Legii nr. 554/2004, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire

trebuie să fie irevocabilă, condiție neîndeplinită la data pronunțării

sentinței respective.

Revizuentul face

referire doar la faptul că, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi atacate cu

revizuire hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei deduse judecății,

fără a aduce vreo critică Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin

care s-a reținut că în mod legal și temeinic cererea de revizuire soluționată

prin Sentința nr. 6.121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiției referitoare la caracterul

irevocabil al hotărârii atacate cu revizuire (Sentința nr. 4.153 din 26

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal).

Susținerile

revizuentului referitoare la dispozițiile Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale dreptului comunitar

antamează aspecte referitoare la fondul cauzei și nu pot forma obiectul

analizei, atâta timp cât hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză în

temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost pronunțată în raport cu

necesitatea îndeplinirii condiției de ordin procedural ca hotărârea atacată cu

revizuire să aibă caracter irevocabil.

În consecință, Înalta

Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de

revizuire formulată de A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, deoarece

hotărârea atacată (Decizia nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal) nu

analizează aspecte legate de fondul cauzei, ci constată legalitatea și

temeinicia soluției pronunțate de instanța de revizuire (Sentința nr. 6.121 din

24 octombrie 2011), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru

neîndeplinirea condiției referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii

atacate (Sentința nr. 4.153 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal).

Pentru considerentele

arătate, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

A.D. împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4.460 din 31 octombrie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM